Predica Papei la Liturghia celebrată în Holguin

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Liturghia celebrată în Holguin
Plaza de la Revolución
luni, 21 septembrie 2015

Celebrăm sărbătoarea apostolului și evanghelistului Matei. Celebrăm istoria unei convertiri. El însuși, în Evanghelia sa, ne relatează cum a fost întâlnirea care a marcat viața sa, ne introduce într-un „joc de priviri” care este în măsură să transforme istoria.

Într-o zi ca oricare alta, în timp ce era așezat la biroul său de impozite, Isus a trecut și l-a văzut, s-a apropiat și i-a spus: „Urmează-mă”. Și el s-a ridicat, l-a urmat.

Isus l-a privit. Ce forță de iubire a avut privirea lui Isus pentru a-l mișca pe Matei cum a făcut! Ce forță trebuie să fi avut acei ochi pentru a-l face să se ridice! Știm că Matei era un vameș, adică percepea taxele de la evrei pentru a le da romanilor. Vameșii erau rău-văzuți, considerați și păcătoși, și pentru aceasta erau izolați și disprețuiți de ceilalți. Cu ei nu se putea mânca, nici vorbi și nici să se facă rugăciuni. Pentru popor erau niște trădători, care luau de la ai lor pentru a le da altora. Vameșii aparțineau acestei categorii sociale.

Și Isus s-a oprit, n-a trecut mai departe grăbit, l-a privit fără grabă, l-a privit în pace. L-a privit cu ochi de milostivire; l-a privit așa cum nu l-a privit nimeni vreodată înainte. Și acea privire a deschis inima sa, l-a făcut liber, l-a vindecat, i-a dat o speranță, o nouă viață, ca lui Zaheu, lui Bartimeu, Mariei Magdalena, lui Petru și fiecăruia dintre noi. Chiar dacă nu îndrăznim să ridicăm ochii spre Domnul, El ne privește mereu cel dintâi.

Este istoria noastră personală; ca atâția alții, fiecare dintre noi poate spune: și eu sunt un păcătos asupra căruia Isus și-a îndreptat privirea sa. Vă invit astăzi, acasă sau în biserică, când sunteți liniștiți, singuri, să facem un moment de tăcere pentru a vă aminti cu recunoștință și bucurie acea împrejurare, acel moment în care privirea milostivă a lui Dumnezeu s-a îndreptat asupra vieții noastre.

Iubirea sa ne precede, privirea sa anticipă necesitățile noastre. El știe să vadă dincolo de aparențe, dincolo de păcat, dincolo de faliment sau de nevrednicie. Știe să vadă dincolo de categoria socială la care aparțin. El merge dincolo de toate acestea. El vede acea demnitate de fii, pe care o avem cu toții, uneori murdărită de păcat, dar mereu prezent în adâncul sufletului nostru. Este demnitatea noastră de fii. El a venit tocmai ca să-i caute pe toți cei care se simt nevrednici de Dumnezeu, nevrednici de alții. Să ne lăsăm priviți de Isus, să lăsăm ca privirea noastră să parcurgă drumurile noastre, să lăsăm ca privirea sa să ne readucă bucuria, speranța, bucuria vieții.

După ce l-a privit cu milostivire, Domnul i-a spus lui Matei: „Urmează-mă”. Și Matei s-a ridicat și l-a urmat. După privire, cuvântul. După iubire, misiunea. Matei nu mai este același; s-a schimbat interior. Întâlnirea cu Isus, cu iubirea sa milostivă, l-a transformat. Și în acel moment a lăsat în urma sa biroul de impozite, banul, excluderea sa. Mai înainte aștepta așezat pentru a percepe taxe, pentru a lua de la alții; acum cu Isus trebuie să se ridice pentru a da, pentru a oferi, pentru a se oferi altora. Isus l-a privit și Matei a găsit bucuria în slujire. Pentru Matei și pentru toți cei care au perceput privirea lui Isus, concetățenii nu sunt cei de care se profită, se folosește, se abuzează. Privirea lui Isus generează o activitate misionară, de slujire, de dăruire. Concetățenii săi sunt cei pe care el îi slujește. Iubirea sa vindecă miopiile noastre și ne stimulează să privim dincolo, să nu ne oprim la aparențe sau la ceea ce este corect din punct de vedere politic.

Isus merge înainte, ne precede, deschide drumul și ne invită să-l urmăm. Ne invită să mergem lent depășind prejudecățile noastre, rezistențele noastre la schimbarea celorlalți și chiar la schimbarea noastră. Ne provoacă zi de zi cu o întrebare: crezi? Crezi că este posibil ca un perceptor de taxe să se transforme într-un servitor? Crezi că este posibil ca un trădător să devină un prieten? Crezi că este posibil ca fiul unui tâmplar să fie Fiul lui Dumnezeu? Privirea sa transformă privirea noastră, inima sa transformă inima noastră. Dumnezeu este Tată care vrea mântuirea tuturor fiilor săi.

Să ne lăsăm priviți de Domnul în rugăciune, în Euharistie, în Spovadă, în frații noștri, mai ales cei care se simt abandonați, mai singuri. Și să învățăm să privim așa cum El ne privește pe noi. Să împărtășim duioșia sa și milostivirea sa cu cei bolnavi, cu cei închiși, cu bătrânii și familiile aflate în dificultate. Încă o dată suntem chemați să învățăm de la Isus, care vede mereu ceea ce este mai autentic într-o persoană, care este întocmai imaginea Tatălui.

Știu cu ce efort și jertfă Biserica din Cuba lucrează pentru a duce la toți, chiar și în locurile cele mai îndepărtate, cuvântul și prezența lui Cristos. O mențiune specială merită așa-numitele „case de misiune”, care, dată fiind lipsa de biserici și preoți, permit multor persoane să aibă un loc pentru rugăciune, ascultarea Cuvântului, cateheza și viața comunitară. Sunt mici semne ale prezenței lui Dumnezeu în cartierele noastre și un ajutor zilnic pentru a face vii cuvintele apostolului Paul: „Așadar, vă îndemn, eu, prizonierul în Domnul, să vă comportați în mod vrednic de chemarea pe care ați primit-o: cu toată umilința și blândețea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-vă unii pe alții în iubire, străduindu-vă să mențineți unitatea Duhului în legătura păcii” (Ef 4,1-3).

Acum doresc să îndrept privirea spre Fecioara Maria, Stăpâna noastră a Carității del Cobre, pe care Cuba a primit-o în brațele sale deschizându-i porțile sale pentru totdeauna și ei îi cer să mențină asupra fiecăruia dintre fiii acestei nobile națiuni privirea sa maternă și ca „acei ochi milostivi ai săi” să fie mereu atenți față de fiecare dintre voi, față de casele voastre, față de familiile voastre și față de persoanele care pot avea impresia că nu există loc pentru ei. Ea să-i păzească pe toți așa cum l-a păzit pe Isus în iubirea sa. Și ea să ne învețe să-i privim pe ceilalți așa cum Isus a privit pe fiecare dintre noi.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 21.09.2015
Publicarea pe acest sit: 22.09.2015
Etichete: , ,

Lasă un răspuns