Predica Papei la Liturghia celebrată în Catedrala din Yangon

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Liturghie celebrată în Catedrala „Sf. Maria”
Yangon, 30 noiembrie 2017

În timp ce vizita mea în frumoasa voastră țară se apropie de încheiere, mă unesc cu voi în a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru multele haruri pe care le-am primit în acest zile. Privind la voi, tineri din Myanmar, și la toți cei care ne urmăresc din afara acestei catedrala, doresc să împărtășesc o expresie din prima lectură de astăzi, care răsună înlăuntrul meu. Luată din profetul Isaia, este reluată de sfântul Paul în scrisoarea sa adresată tinerei comunități creștine din Roma. Să ascultăm încă o dată aceste cuvinte: „Cât sunt de frumoase picioarele celor care aduc vești bune!” (Rom 10,15; cf. Is 52,7).

Dragi tineri din Myanmar, după ce am auzit glasurile voastre și v-am ascultat astăzi cântând, aș vrea să aplic aceste cuvinte vouă. Da, sunt frumoși pașii voștri și este frumos și încurajator să vă văd, pentru că ne aduceți „o veste bună”, vestea bună a tinereții voastre, a credinței voastre și a entuziasmului vostru. Desigur, voi sunteți o veste bună, pentru că sunteți semne concrete ale Bisericii în Isus Cristos, care ne aduce nouă o bucurie și o speranță care nu vor avea niciodată sfârșit.

Unii se întreabă cum este posibil să se vorbească despre vești bune când atâția suferă în jurul nostru. Unde sunt veștile bune când atâta nedreptate, sărăcie și mizerie aruncă umbră asupra noastră și asupra lumii noastre? Însă aș vrea ca din acest loc să iasă un mesaj foarte clar. Aș vrea ca oamenii să știe că vouă, tineri bărbați și femei din Myanmar, nu vă este frică să credeți în vestea bună a milostivirii lui Dumnezeu, pentru că ea are un nume și un chip: Isus Cristos. Ca mesageri ai acestei vești bune, sunteți gata să duceți un cuvânt de speranță Bisericii, țării voastre, lumii. Sunteți gata să duceți vestea bună fraților și surorilor care suferă și au nevoie de rugăciunile voastre și de solidaritatea voastră, dar și de pasiunea voastră pentru drepturile umane, pentru dreptate și pentru creșterea a ceea ce Isus dăruiește: iubire și pace.

Dar aș vrea să vă propun și o provocare. Ați ascultat cu atenție prima lectură? Acolo sfântul Paul repetă de trei ori cuvântul „dacă”. Este un cuvânt mic, care ne provoacă însă să ne gândim la locul nostru în proiectul lui Dumnezeu. De fapt, Paul pune trei întrebări, pe care eu aș vrea să le adresez fiecăruia dintre voi personal. Prima: „Cum să creadă în El dacă nu au auzit vorbindu-se de El?”. A doua: „Cum să audă vorbindu-se de El dacă un mesager nu-l vestește?”. A treia: „Cum poate exista un mesager dacă nu a fost trimis?” (cf. Rom 10,14-15).

Mi-ar place că voi toți să vă gândiți profund la aceste trei întrebări. Dar nu vă fie frică! Precum un tată (sau mai bine zis precum un bunic!) care vă iubește, nu vreau să vă las singuri în fața acestor întrebări. Permiteți-mi să vă ofer câteva gânduri care pot să vă conducă pe drumul vostru de credință și să vă ajute să discerneți ce anume vă cere Domnul.

Prima întrebare a sfântului Paul este: „Cum să creadă în El dacă nu au auzit vorbindu-se de El?”. Lumea noastră este plină de atâtea zgomote și distrageri care pot să sufoce glasul lui Dumnezeu. Pentru ca alții să fie chemați să asculte vorbindu-se despre El și să creadă în El, au nevoie să-l găsească în persoane care să fie autentice, persoane care știu cum să asculte. Este cu siguranță ceea ce voi vreți să fiți. Dar numai Domnul vă poate ajuta să fiți genuini; de aceea vorbiți-i în rugăciune. Învățați să ascultați glasul său, vorbindu-i cu calm în adâncul inimii voastre.

Dar vorbiți și sfinților, prietenii noștri din cer, care ne pot inspira. Ca sfântul Andrei, pe care-l sărbătorim astăzi. Era un simplu pescar și a devenit un mare martir, un martor al iubirii lui Isus. Însă înainte de a deveni un martir, a făcut greșelile sale și a avut nevoie să fie răbdător, să învețe treptat cum să fie un adevărat discipol al lui Cristos. Și vouă, nu vă fie frică să învățați din greșelile voastre! Fie ca sfinții să vă poată conduce la Isus, învățându-vă să puneți viața voastră în mâinile sale. Știți că Isus este plin de milostivire. Așadar, împărtășiți cu El tot ceea ce aveți în inimă: fricile și preocupările, visurile și speranțele. Cultivați viața interioară, așa cum ați face cu o grădină sau cu un ogor. Asta cere timp, cere răbdare. Dar așa cum un agricultor știe să aștepte creșterea secerișului, tot așa, dacă veți ști să aveți răbdare, Domnul vă va da să aduceți rod mult, un rod pe care apoi îl veți putea împărtăși cu alții.

A doua întrebare a lui Paul este: „Cum să audă vorbindu-se despre El dacă un mesager nu-l vestește?”. Iată o mare misiune încredințată în mod special tinerilor: să fiți „discipoli misionari”, mesageri ai veștii bune a lui Isus, mai ales pentru cei de vârsta voastră și pentru prietenii voștri. Nu vă fie frică să faceți dezordine, să puneți întrebări care să-i facă pe oameni să gândească. Și nu vă fie frică dacă uneori veți percepe că sunteți puțini și împrăștiați. Evanghelia crește mereu din rădăcini mici. Pentru această, faceți-vă auziți! Aș vrea să vă cer să strigați, dar nu cu glasul, nu, aș vrea ca să strigați cu viața, cu inima, așa încât să fiți semne de speranță pentru cel care este descurajat, o mână întinsă pentru cel care este bolnav, un zâmbet primitor pentru cel care este străin, un sprijin grijuliu pentru cel care este singur.

Ultima întrebare a lui Paul este: „Cum poate să existe un mesager dacă n-a fost trimis?”. La sfârșitul Liturghiei vom fi trimiși cu toții să luăm darurile pe care le-am primit și să le împărtășim cu alții. Asta ar putea să fie un pic descurajant, din moment ce nu știm unde ne poate trimite Isus. Dar El nu ne trimite niciodată fără a merge în același timp alături de noi și mereu un pic în fața noastră, pentru a ne introduce în noi și minunate părți ale împărăției sale.

În ce mod îl trimite Domnul pe sfântul Andrei și pe fratele său Simon Petru în Evanghelia de astăzi? „Urmați-mă”, le spune (cf. Mt 4,19). Iată ce înseamnă a fi trimiși: a-l urma pe Cristos, a nu ne precipita înainte cu propriile forțe! Domnul va invita pe unii dintre voi să-l urmeze ca preoți și să devină în această lume „pescari de oameni”. Pe alții îi va chema să devină persoane consacrate. Și pe alți îi va chema la viața matrimonială, să fie tați și mame iubitori. Oricare ar fi vocația voastră, vă îndemn: fiți curajoși, fiți generoși și, mai ales, fiți bucuroși!

Aici în această frumoasă catedrală dedicată Neprihănitei Zămisliri, vă încurajez să priviți la Maria. Când ea a spus „da” la mesajul îngerului, era tânără ca și voi. Dar a avut curajul să se încreadă în vestea bună pe care a ascultat-o și s-o traducă într-o viață de dedicare fidelă vocației sale, de dăruire totală de sine și de încredințare completă grijii iubitoare a lui Dumnezeu. Ca Maria, să puteți și voi toți să fiți blânzi dar curajoși în a-l duce altora pe Isus și iubirea sa.

Dragi tineri, cu mare afect vă încredințez pe voi toți și familiile voastre mijlocirii sale materne. Și vă cer, cu rugăminte, să vă amintiți să vă rugați pentru mine. Dumnezeu să binecuvânteze Myanmarul! [Myanmar pyi ko Payarthakin Kaung gi pei pa sei].

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 30.11.2017
Publicarea pe acest sit: 30.11.2017
Etichete: , ,

Comments are closed