Predica Papei la Liturghia celebrată în Bazilica Santa Maria Maggiore

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Liturghia celebrată în
Bazilica Santa Maria Maggiore
de după deschiderea Porții Sfinte
vineri, 1 ianuarie 2016

Salve, Mater misericordiae!

Cu acest salut vrem să ne adresăm Fecioarei Maria în bazilica romană dedicată ei cu titlul de Născătoare de Dumnezeu. Este la începutul unui imn vechi, pe care-l vom cânta la sfârșitul acestei sfinte Euharistii, care dăinuie de la un autor necunoscut și ajuns până la noi ca o rugăciune care provine spontan din inima credincioșilor: „Bucură-te, Mamă a milostivirii, Mamă a lui Dumnezeu și Mamă a iertării, Mamă a speranței și Mamă a harului, Mamă plină de sfântă bucurie”. În aceste puțin cuvinte își are sinteză credința generațiilor de persoane care, ținând ochii îndreptați spre icoana Fecioarei, îi cer ei mijlocirea și mângâierea.

Este mai potrivit ca oricând ca în această zi noi s-o invocăm pe Fecioara Maria, înainte de toate, ca Mamă a milostivirii. Poarta sfântă pe care am deschis-o este de fapt o Poartă a Milostivirii. Oricine trece acel prag este chemat să se cufunde în iubirea milostivă a Tatălui, cu încredere deplină și fără nicio teamă; și poate pleca de la această bazilică având certitudinea – având certitudinea! – că va avea alături de el compania Mariei. Ea este Mamă a milostivirii, pentru că a născut în sânul ei însăși fața milostivirii divine, pe Isus, pe Emanuel, pe cel așteptat de toate popoarele, pe „Principele păcii” (Is 9,5). Fiul lui Dumnezeu, făcut trup pentru mântuirea noastră, ne-a dăruit-o pe Mama sa care, împreună cu noi, se face peregrină pentru a nu ne lăsa niciodată singuri pe drumul vieții noastre, mai ales în momentele de incertitudine și de durere.

Maria este Mamă a lui Dumnezeu, este Mamă a lui Dumnezeu care iartă, care dă iertarea, și pentru aceasta putem spune că este Mama iertării. Acest cuvânt – „iertare” – atât de neînțeles de mentalitatea modernă, indică în schimb rodul propriu, original al credinței creștine. Cine nu știe să ierte încă nu a cunoscut plinătatea iubirii. Și numai cine iubește cu adevărat este în măsură să ajungă până la iertare, uitând ofensa primită. La picioarele Crucii, Maria îl vede pe Fiul său care se oferă în întregime pe Sine însuși și astfel mărturisește ce anume înseamnă a iubi precum iubește Dumnezeu. În acel moment îl aude pe Isus rostind cuvinte care probabil se nasc din ceea ce ea însăși îl învățase încă de copil: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac” (Lc 23,34). În acel moment, Maria a devenit pentru noi toți Mamă a iertării. Ea însăși, după exemplul lui Isus și cu harul său, a fost capabilă să ierte pe cei care îl ucideau pe Fiul său nevinovat.

Pentru noi, Maria devine icoană a modului în care Biserica trebuie să extindă iertarea la cei care o invocă. Mama iertării învață Biserica faptul că iertarea oferită pe Golgota nu are limite. Nu poate s-o oprească legea cu chițibușurile sale, nici înțelepciunea acestei lumi cu distincțiile sale. Iertarea Bisericii trebuie să aibă aceeași extindere ca aceea a lui Isus pe Cruce, și a Mariei la picioarele sale. Nu există alternativă. Pentru aceasta Duhul Sfânt i-a făcut pe apostoli instrumente eficace de iertare, pentru ca ceea ce a fost obținut de moartea lui Isus să poată ajunge la fiecare om în orice loc și în orice timp (cf. In 20,19-23).

În sfârșit, imnul marian continuă spunând: „Mama speranței și Mama harului, Mamă plină de sfântă bucurie”. Speranța, harul și sfânta bucurie sunt surori: toate sunt dar al lui Cristos, mai mult, sunt tot atâtea nume ale lui, scrise, ca să spunem așa, în trupul său. Cadoul pe care Maria ni-l dăruiește dându-ni-l pe Isus Cristos este acela al iertării care reînnoiește viața, care îi permite să facă din nou voința lui Dumnezeu și care o umple de adevărată fericire. Acest har deschide inima pentru a privi la viitor cu bucuria celui care speră. Este învățătura care provine și din Psalm: „Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule, și un duh drept înnoiește înlăuntrul meu. […] Dă-mi iarăși bucuria mântuirii tale” (51,12.14). Forța iertării este adevăratul antidot pentru tristețea provocată de supărare și de răzbunare. Iertarea deschide la bucurie și la seninătate pentru că eliberează sufletul de gândurile de moarte, în timp ce supărarea și răzbunarea instigă mintea și sfâșie inima luându-i odihna și pacea. Lucruri urâte sunt supărarea și răzbunarea.

Așadar, să trecem prin poarta sfântă a milostivirii având certitudinea companiei Fecioarei Mame, sfânta Născătoare de Dumnezeu, care mijlocește pentru noi. Să ne lăsăm însoțiți de ea pentru a redescoperi frumusețea întâlnirii cu Fiul său Isus. Să deschidem larg inima noastră la bucuria iertării, conștienți de speranța încrezătoare care ne este redată, pentru a face din existența noastră zilnică un umil instrument al iubirii lui Dumnezeu.

Și cu iubire de fii s-o aclamăm cu aceleași cuvinte ale poporului din Efes, în timpul istoricului conciliu: „Sfântă Născătoare de Dumnezeu!”. Și vă invit, toți împreună, să facem această aclamație de trei ori, tare, cu toată inima și iubirea. Toți împreună: „Sfântă Născătoare de Dumnezeu! Sfântă Născătoare de Dumnezeu! Sfântă Născătoare de Dumnezeu!”

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 01.01.2016
Publicarea pe acest sit: 02.01.2016
Etichete: ,

Lasă un răspuns