Predica Papei la Liturghia celebrată de Rusalii în Rijeka

Predica Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea
la Liturghia celebrată în portul din Rijeka
duminică, 8 iunie 2003

1. În ultimele zile ale vieții sale pământești, Isus le-a promis discipolilor săi darul Duhului Sfânt ca moștenirea sa cea mai mare, continuarea propriei Lui prezențe (cf. Ioan 14,16-17).

Evanghelia tocmai proclamată ne-a permis să retrăim momentul în care acea promisiune a devenit realitate: Domnul Înviat a intrat în Cenacol, i-a salutat pe discipoli, a suflat asupra lor și a spus: „Primiți Duhul Sfânt” (Ioan 20,22). Rusaliile, descrise în prima lectură de astăzi din Faptele Apostolilor, este evenimentul care a făcut vizibil în mod public, după cincizeci de zile, darul pe care Isus l-a făcut discipolilor săi în seara de Paști.

Putem spune că Biserica lui Cristos este întotdeauna în situația de la Rusalii: ea este întotdeauna reunită în Cenacol în rugăciune și, în același timp, condusă de suflarea puternică a Duhului, ea este întotdeauna pe străzi, predicând. Biserica este întotdeauna tânără și vie, Una, Sfântă, Catolică și Apostolică, deoarece Duhul coboară în mod constant asupra ei, pentru a-i aminti tot ceea ce i-a spus Domnul (cf. Ioan 14,25) și pentru a o conduce la adevărul deplin (cf. Ioan 16,13).

2. Doresc astăzi să salut cu o deosebită afecțiune acea parte a Bisericii care își face pelerinajul în ținutul Croației, adunată în jurul păstorilor lor și reprezentată în bogăția și diversitatea ei de credincioșii veniți din diferite regiuni ale țării.

Îl îmbrățișez pe Arhiepiscopul de Rijeka, Mons. Ivan Devcic, care m-a salutat în numele tututor celor prezenți, și pe Arhiepiscopului emerit Josip Pavlisic, care a fost prezent ca și mine la lucrările Conciliului Vatican II: mă alătur lui în a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru a șaizeci și cincea aniversare a hirotonirii sale întru preoție, pe care a celebrat-o în luna aprilie a acestui an. Doresc să îl salut în mod particular pe președintele Conferinței Episcopale, Mons. Josip Bozanic, Arhiepiscop de Zagreb, pe toți Episcopii din Croația, precum și pe Cardinalii și Episcopii veniți aici din alte țări.

Saluturile mele respectuoase merg de asemenea spre președintele Republicii și spre celelalte autorități civile și militare. Le mulțumesc pentru prezența lor și pentru ajutorul important dat planificării și realizării acestei a treia vizite pastorale pe care o fac în Croația.

Salut în mod special numeroasele familii prezente aici, în această zi, dedicată lor: voi sunteți o parte importantă a societății și a Bisericii, deoarece „căsătoria și familia constituie una dintre cele mai prețioase valori umane” (Familiaris Consortio, 1).

3. Ne-am adunat la poalele acestui deal, sub Sanctuarul Trsat, unde, conform unei tradiții pioase, s-a oprit casa Fecioarei Maria. Viața lui Isus, a Mariei și a lui Iosif în Nazaret ne aduce aminte de frumusețea austeră și de simplitatea, precum și de caracterul sacru și inviolabil al familiei creștine.

Contemplându-i pe Maria și pe Iosif în momentul prezentării Copilului Isus la Templu, sau al pelerinajului lor spre Ierusalim, părinții creștini pot vedea o reflexie a lor înșiși, participând cu copiii la Euharistia duminicală, sau reuniți fiind în rugăciune acasă. Voi aminti acum programul pe care Episcopii voștri l-au inițiat acum câțiva ani la Nin: „Familia catolică croată se roagă zilnic și celebrează Euharistia în fiecare duminică”. Pentru ca acest lucru să se întâmple, este esențial să arătăm respect pentru sacralitatea Duminicii, ziua care le permite membrilor familiei să se reculeagă și să se unească în a-i da slavă lui Dumnezeu.

În prezent, familia, inclusiv în Croația, solicită o atenție specială și politici concrete care să promoveze și să ocrotească natura, dezvoltarea și stabilitatea ei. Printre altele, mă gândesc la problemele grave legate de locuințe și de locurile de muncă. Nu trebuie uitat faptul că sprijinirea familiei contribuie de asemenea la rezolvarea altor probleme importante, precum oferirea de asistență bolnavilor și bătrânilor, stoparea răspândirii crimei și găsirea unui remediu împotriva folosirii drogurilor.

4. Dragi familii creștine, nu ezitați să le prezentați celorlalți, în primul rând prin mărturia vieții voastre, adevăratul plan al lui Dumnezeu asupra familiei, ca și comunitate de viață întemeiată pe căsătorie, cu alte cuvinte, pe uniunea stabilă și fidelă dintre un bărbat și o femeie, uniți între ei printr-o legătură manifestată și recunoscută public.

Este de datoria voastră să vă asumați responsabilitatea educării umane și creștine a fiilor voștri, bazându-vă și pe ajutorul specializat al educatorilor și cateheților implicați și bine formați. În acest oraș Rijeka este cinstit ca patron Sfântul Vitus, un tânăr care nu a ezitat să își dea viața pentru a-și păstra fidelitatea față de Cristos pe care a deprins-o de la sfinții săi părinți, Modesto și Crescenzia. Și voi, asemenea lor, ajutați-i pe fiii voștri să îl întâlnească pe Isus, pentru a-l cunoaște mai bine și a-l urma printre ispitele la care sunt mereu expuși, pe drumul care îi conduce la bucuria adevărată.

În îndeplinirea slujirii voastre ca părinți, să nu obosiți în a repeta invocația pe care de secole credincioșii din Rijeka au înălțat-o cu încredere în fața crucifixului miraculos, venerat în Catedrala lor: „Pomogao nam sveti Kriz svetog Vida!” (Fie ca Sfânta Cruce a Sf. Vitus să vină în ajutorul tău!).

5. Societatea de astăzi este în mod tragic fragmentată și divizată. Acesta este motivul pentru care este atât de neîmplinită. Creștinii însă nu se resemnează din cauza oboselii sau a inerției. Fiți un popor al speranței! Fiți un popor care se roagă: ” Duhule, vino din cele patru vânturi și suflă peste morții aceștia și vor învia!” (Ezechiel 37,9). Fiți un popor care crede în Cuvântul spus de Dumnezeu și împlinit în Cristos: „Și voi pune în voi Duhul Meu și veți învia și vă voi așeza în țara voastră și veți ști că Eu, Domnul, am zis aceasta și am făcut” (Ezechiel 37,14).

Dorința lui Cristos este ca toți să fie una în El, pentru ca toți să poată trăi plinătatea bucuriei sale (cf. Ioan 15,11; 17,13). Această dorință El o exprimă și astăzi, pentru Biserica pe care noi o formăm. De aceea, împreună cu Tatăl, El ni l-a trimis pe Duhul Sfânt. Duhul lucrează neobosit pentru depășirea oricărei diviziuni și pentru vindecarea oricărei răni.

6. Sfântul Paul ne amintește că „rodul Duhului este iubirea, bucuria, pacea, răbdarea, bunăvoința, bunătatea, fidelitatea, blândețea, cumpătarea” (Galateni 5,22-23). Astăzi, Papa invocă aceste daruri ale Duhului asupra tuturor soților creștini din Croația, pentru ca, prin dăruirea lor reciprocă, în fidelitate față de datoriile căsătoriei și în slujirea cauzei Evangheliei, ei să fie în lume un semn al iubirii lui Dumnezeu pentru omenire.

Invoc aceste daruri asupra voastră, a tuturor celor care participați la această celebrare, și asupra tuturor acelora care vă reîntăriți aici angajamentul de a fi mărturisitori ai lui Cristos și ai Evangheliei sale.

„Vino, Duhule Sfinte, umple inimile credincioșilor Tăi și aprinde în ele focul iubirii Tale” (Antifona la Evanghelie).

Vino, Duhule Sfinte! Amin.

Autor: Papa Ioan Paul al II-lea
Traducător: Oana și Radu Capan
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 08.06.2003
Publicarea pe acest sit: 08.06.2003
Etichete: , , ,

Lasă un răspuns