Predica Papei la Jubileul Curiei Romane

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Jubileul Curiei Romane, al Guvernatoratului
și al Instituțiilor legate de Sfântul Scaun
22 februarie 2016

Sărbătoarea liturgică a Catedrei Sfântului Petru ne vede adunați pentru a celebra Jubileul Milostivirii ca o comunitate de slujire a Curiei Romane, a Guvernatoratului și a Instituțiilor legate cu Sfântul Scaun. Am trecut prin Poarta Sfântă și am ajuns la mormântul apostolului Petru pentru a face mărturisirea noastră de credință; și astăzi Cuvântul lui Dumnezeu luminează în mod special gesturile noastre.

În acest moment, fiecăruia dintre noi Domnul Isus îi repetă întrebarea sa: „Voi, cine spuneți că sunt eu?” (Mt 16,15). O întrebare clară și directă, în fața căreia nu este posibil să scăpăm sau să rămânem neutri, nici să amânăm răspunsul sau să-l delegăm altuia. Însă în ea nu este nimic inchizitor, dimpotrivă, este plină de iubire! Iubirea unicului nostru Învățător, care astăzi ne cheamă să ne reînnoim credința în El, recunoscându-l ca Fiu al lui Dumnezeu și Domn al vieții noastre. Și primul chemat să-și reînnoiască mărturisirea sa de credință este Succesorul lui Petru, care poartă cu sine responsabilitatea de a-i întări pe frații săi (cf. Lc 22,32).

Să lăsăm ca acest har să plăsmuiască din nou inima noastră pentru a crede și să deschidă gura noastră pentru a face mărturisirea de credință și a dobândi mântuirea (cf. Rom 10,10). Așadar, să ne însușim cuvintele lui Petru: „Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu” (Mt 16,16). Gândul nostru și privirea noastră să se îndrepte spre Isus Cristos, început și sfârșit al oricărei acțiuni a Bisericii. El este fundamentul și nimeni nu-i poate pune unul diferit (1Cor 3,11). El este „piatra” pe care trebuie să construim. Amintește asta cu cuvinte expresive sfântul Augustin când scrie că Biserica, deși agitată și zguduită datorită evenimentelor istoriei, „nu se prăbușește, pentru că este întemeiată pe piatră, de la care Petru își trage numele. Nu piatra își trage numele de la Petru, ci Petru își trage numele de la piatră; așa cum nu numele Cristos derivă de la creștin, ci numele creștin derivă de la Cristos. […] Piatra este Cristos, pe fundamentul căruia a fost edificat și Petru” (In Joh. 124, 5: PL 35, 1972).

Din această mărturisire de credință derivă pentru fiecare dintre noi misiunea de a corespunde chemării lui Dumnezeu. Înainte de toate, păstorilor le este cerut să aibă ca model pe Dumnezeu însuși care se îngrijește de turma sa. Profetul Ezechiel a descris modul de a acționa al lui Dumnezeu: El merge în căutarea oii pierdute, o readuce la staul pe cea rătăcită, o pansează pe cea rănită și o îngrijește pe cea bolnavă (34,16). Un comportament care este semn al iubirii care nu are margini. Este o dăruire fidelă, constantă, necondiționată, pentru ca să poată ajunge la toți cei mai slabi milostivirea sa. Și, totuși, nu trebuie să uităm că profeția lui Ezechiel pornește de la constatarea lipsurilor păstorilor din Israel. De aceea ne face bine și nouă, chemați să fim păstori în Biserică, să lăsăm ca fața lui Dumnezeu Bun Păstor să ne lumineze, să ne purifice, să ne transforme și să ne redea pe deplin reînnoiți misiunii noastre. Ca și în locurile noastre de muncă să putem simți, cultiva și practica un puternic simț pastoral, înainte de toate față de persoanele pe care le întâlnim în fiecare zi. Ca nimeni să nu se simtă neglijat sau maltratat, ci fiecare să poată experimenta, înainte de toate aici, grija atentă a Bunului Păstor.

Suntem chemați să fim colaboratorii lui Dumnezeu într-o acțiune așa de fundamentală și unică precum aceea de a mărturisi cu existența noastră forța harului care transformă și puterea Duhului care reînnoiește. Să lăsăm ca Domnul să ne elibereze de orice ispită care îndepărtează de esențialul misiunii noastre și să redescoperim frumusețea de a mărturisi credința în Domnul Isus. Fidelitatea față de slujire se conjugă bine cu milostivirea pe care vrem s-o experimentăm. De altfel, în Sfânta Scriptură fidelitatea și milostivirea sunt un binom inseparabil. Unde este una, acolo este și cealaltă, și tocmai în reciprocitatea și complementaritatea lor se poate vedea însăși prezența Bunului Păstor. Fidelitatea care ne este cerută este aceea de a acționa după inima lui Cristos. Așa cum am ascultat din cuvintele apostolului Petru, trebuie să păstorim turma cu „suflet generos” și să devenim un „model” pentru toți. În acest mod, „când va apare Păstorul suprem” vom putea primi „coroana gloriei care nu se veștejește” (1Pt 5,14).

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 22.02.2016
Publicarea pe acest sit: 23.02.2016
Etichete: , ,

Comments are closed