Predica Papei la Jubileul adolescenților

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Jubileul adolescenților
duminică, 24 aprilie 2016

„Prin aceasta vor recunoaște toți că sunteți discipolii mei: dacă aveți dragoste unii față de alții” (In 13,35).

Iubiți adolescenți și adolescente, ce mare responsabilitate ne încredințează Domnul astăzi! Ne spune că oamenii îi vor recunoaște pe discipolii lui Isus din modul în care se iubesc între ei. Cu alte cuvinte, iubirea este cartea de identitate a creștinului, este unicul „document” valabil pentru a fi recunoscuți discipoli ai lui Isus. Unicul document valabil. Dacă acest document expiră și nu se reînnoiește încontinuu, nu mai suntem martori ai Învățătorului. Așadar vă întreb: vreți să primiți invitația lui Isus de a fi discipoli ai săi? Vreți să fiți prietenii săi fideli? Adevăratul prieten al lui Isus se distinge în mod esențial prin iubirea concretă; nu iubirea „în nori”, nu, iubirea concretă care strălucește în viața sa. Iubirea este mereu concretă. Cine nu este concret și vorbește despre iubire face o telenovelă, un tele-roman. Vreți să trăiți această iubire pe care El ne-o dăruiește? Vreți sau nu vreți? Așadar să încercăm să intrăm la școala sa, care este o școală de viață pentru a învăța să iubim. Și aceasta este o muncă de fiecare zi: a învăța să iubim.

Înainte de toate, a iubi este frumos, este calea pentru a fi fericiți. Însă nu este ușor, este angajant, costă oboseală. Să ne gândim, de exemplu, când primim un cadou: asta ne face fericiți, însă pentru a pregăti cadoul acela niște persoane generoase au dedicat timp și angajare și astfel, dăruindu-ne ceva, ne-au dăruit și un pic din ele însele, ceva de care au știut să se priveze. Să ne gândim și la darul pe care părinții și animatorii voștri vi l-au oferit, permițându-vă să veniți la Roma pentru acest Jubileu dedicat vouă. Au proiectat, au organizat, au pregătit totul pentru voi și acest lucru le dădea bucurie, chiar dacă renunțau la o călătorie pentru ei. Aceasta este concretețea iubirii. De fapt a iubi înseamnă a dărui, nu numai ceva material, ci ceva din ei înșiși: propriul timp, propria prietenie, propriile capacități.

Să privim la Domnul, care este invincibil în generozitate. Primim de la El multe daruri și în fiecare zi ar trebui să-i mulțumim… Eu aș vrea să vă întreb: voi îi mulțumiți Domnului în fiecare zi? Chiar dacă noi uităm, El nu uită să ne ofere în fiecare zi un dar special. Nu este un cadou care trebuie ținut materialmente în mâini și folosit, ci este un dar mai mare, pentru viață. Ce anume ne dăruiește Domnul? Ne dăruiește prietenia sa fidelă, pe care nu ne-o va lua niciodată. Este prietenul pentru totdeauna, Domnul. Chiar dacă tu îl dezamăgești și te îndepărtezi de El, Isus continuă să te iubească și să rămână lângă tine, să creadă în tine mai mult decât crezi tu în tine însuți. Aceasta este concretețea iubirii pe care ne-o învață Isus. Și acest lucru este atât de important! Pentru că amenințarea principală, care împiedică să crești bine, este atunci când nimănui nu-i pasă de tine – este trist acest lucru -, când simți că ești lăsat deoparte. În schimb Domnul este mereu cu tine și este bucuros să stea cu tine. Așa cum a făcut cu tinerii săi discipoli, te privește în ochi și te cheamă să-l urmeze, să „înaintezi în larg” și să „arunci năvoadele” încrezându-te în cuvântul său, adică să pui în joc talentele tale în viață, împreună cu El, fără frică. Isus te așteaptă cu răbdare, așteaptă un răspuns, așteaptă „da”-ul tău.

Dragi adolescenți, la vârsta voastră apare în voi în mod nou și dorința de a vă afecționa și de a primi afect. Domnul, dacă mergeți la școala sa, vă va învăța să faceți mai frumoase și afectul și tandrețea. Vă va pune în inimă o intenție bună, aceea de a iubi fără a poseda, de a iubi persoanele fără a le voi ca proprii, ci lăsându-le libere. Pentru că iubirea este liberă! Nu este adevărată iubire care să nu fie liberă! Acea libertate pe care Domnul ne-o lasă când ne iubește. El este mereu aproape de noi. De fapt există mereu ispita de a polua afectul cu pretenția instinctivă de a lua, de „a avea” ceea ce place; și acesta este egoism. Și cultura consumistă întărește această tendință. Dar orice lucru, dacă este strâns prea tare, se distruge, se ruinează: apoi se rămâne dezamăgiți, cu golul înăuntru. Domnul, dacă ascultați glasul său, vă va revela secretul duioșiei: a se îngriji de cealaltă persoană, care înseamnă a o respecta, a o păzi și a o aștepta. Și aceasta este concretețea tandreței și a iubirii.

În acești ani ai tinereții voi simțiți și o mare dorință de libertate. Mulți vă vor spune că a fi liberi înseamnă a face ceea ce vreți. Dar aici trebui știut să se spună niște nu-uri. Libertatea nu înseamnă a putea face mereu ceea ce-mi place: asta ne face închiși, distanți, împiedică să fim prieteni deschiși și sinceri; nu este adevărat că atunci când eu mă simt bine totul este bine. Nu, nu este adevărat. În schimb, libertatea este darul de a putea alege binele: aceasta este libertate. Este liber cel care alege binele, cel care caută ceea ce-i place lui Dumnezeu, chiar dacă este obositor, nu este ușor. Dar eu cred că vouă tinerilor nu vă este frică de oboseli, sunteți curajoși! Numai cu alegeri curajoase și puternice se realizează visele cele mai mari, cele pentru care merită să-ți trăiești viața. Alegeri curajoase și puternice. Nu vă mulțumiți cu mediocritatea, să „vegetați” stând comozi și așezați; nu vă încredeți în cel care vă distrage de la adevărata bogăție, care sunteți voi, spunându-vă că viața este frumoasă numai dacă aveți multe lucruri; nu vă încredeți în cel care vrea să vă facă să credeți că aveți valoare când vă mascați ca puternici, ca eroii din filme, sau când purtați haine de ultimă modă. Fericirea voastră nu are preț și nu se comercializează; nu este o „app” care se descarcă pe telefonul mobil: nici versiunea cea mai actualizată nu va putea să vă ajute să deveniți liberi și mari în iubire. Libertatea este altceva.

Pentru că iubirea este darul liber al celui care are inima deschisă; iubirea este o responsabilitate, dar o responsabilitate frumoasă, care durează toată viața; este angajarea zilnică a celui care știe să realizeze vise mari! Ah, vai de tinerii care nu știu să viseze, care nu îndrăznesc să viseze! Dacă un tânăr, la vârsta voastră, nu este capabil să viseze, deja a ieșit la pensie, nu folosește. Iubirea se hrănește cu încredere, cu respect, cu iertare. Iubirea nu se realizează pentru că vorbim despre ea, ci atunci când o trăim: nu este o poezie dulce care trebuie studiată pe de rost, ci o alegere de viață care trebuie pusă în practică! Cum putem crește în iubire! Secretul este tot Domnul: Isus ni se dă pe Sine însuși la Liturghie, ne oferă iertarea și pacea la Spovadă. Acolo învățăm să primim Iubirea sa, să ne-o însușim, s-o punem din nou în circulație în lume. Și când a iubi pare greu, când este dificil a spune nu la ceea ce este greșit, priviți crucea lui Isus, îmbrățișați-o și nu lăsați mâna lui, care vă conduce spre înălțime și vă ridică atunci când cădeți. În viața mereu cădem, pentru că suntem păcătoși, suntem slabi. Dar este mâna lui Isus care ne ridică din nou, ne înalță. Isus ne vrea în picioare! Acel cuvânt frumos pe care Isus îl spunea paraliticilor: „Ridică-te!”. Dumnezeu ne-a creat pentru a fi în picioare. Este un cântec frumos pe care-l cântă alpiniștii când escaladează. Cântecul spune așa: „În arta de a escalada important nu este a nu cădea, ci a nu rămâne căzut!”. A avea curajul de a ne ridica, de a ne lăsa ridicați de mâna lui Isus. Și această mână vine de atâtea ori de la mâna unui prieten, de la mâna părinților, de la mâna celor care ne însoțesc în viață. Și Isus însuși este acolo. Ridicați-vă! Dumnezeu vă vrea în picioare, mereu în picioare!

Știu că sunteți capabili de gesturi de mare prietenie și bunătate. Sunteți chemați să construiți astfel viitorul: împreună cu alții și pentru alții, niciodată împotriva cuiva! Nu se construiește „împotriva”: asta se numește distrugere. Veți face lucruri minunate dacă vă pregătiți bine deja de acum, trăind pe deplin această vârstă a voastră așa de bogată în daruri, și fără a vă fie frică de oboseală. Faceți precum campionii sportivi, care ajung la rezultate înalte antrenându-se cu umilință și dur în fiecare zi. Programul vostru zilnic să fie faptele de milostenie: antrenați-vă cu entuziasm în ele pentru a deveni campioni ai vieții, campioni ai iubirii! Astfel veți fi recunoscuți ca discipoli ai lui Isus. Astfel veți avea cartea de identitate de creștini. Și vă asigur: bucuria voastră va fi deplină.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 24.04.2016
Publicarea pe acest sit: 24.04.2016
Etichete: , ,

Comments are closed