Predica Papei la încheierea SRUC

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la celebrare de încheiere a Săptămânii de Rugăciune
pentru Unitatea Creștinilor
joi, 25 ianuarie 2018

Lectura luată din cartea Exodului ne vorbește despre Moise și despre Maria, frate și soră, care înalță un imn de laudă lui Dumnezeu pe malurile Mării Roșii, împreună cu comunitatea pe care Dumnezeu a eliberat-o din Egipt. Cântă bucuria lor pentru că în acele ape Dumnezeu i-a salvat de un dușman care-și propunea să-i distrugă. Moise însuși, anterior, a fost salvat din apă și sora sa a asistat la eveniment. De fapt, faraonul poruncise: „Orice băiat care se va naște să fie aruncat în Fluviu” (Ex 1,22). În schimb, găsind coșul care avea în el pe prunc între trestiile Nilului, fiica faraonului l-a numit Moise, pentru că spunea: „L-am scos din apă!” (Ex 2,10). Istoria salvării lui Moise din apă prefigurează astfel o salvare mai mare, aceea a întregului popor, pe care Dumnezeu îl va face să treacă prin apele Mării Roșii, revărsându-le apoi asupra dușmanilor.

Atâția Părinți antici au înțeles această trecere eliberatoare ca o imagine a Botezului. Mult mai mult decât Egiptul, păcatul amenința să ne facă sclavi pentru totdeauna, însă forța iubirii divine l-a biruit. Sfântul Augustin (Sermo 223E) interpretează Marea Roșie, unde Israelul a văzut mântuirea lui Dumnezeu, ca semn anticipator al sângelui lui Cristos răstignit, izvor de mântuire. Noi toți creștinii am trecut prin apele Botezului și harul sacramentului i-a distrus pe dușmanii noștri, păcatul și moartea. Ieșiți din ape am ajuns la libertatea fiilor; am ieșit ca popor, ca o comunitate de frați și surori mântuiți, „concetățeni ai sfinților și oameni de casă ai lui Dumnezeu” (Ef 2,19). Împărtășim experiența fundamentală: harul lui Dumnezeu, milostivirea sa puternică în mântuirea noastră. Și tocmai pentru că Dumnezeu a realizat această victorie în noi, împreună putem să cântăm laudele sale.

În viață experimentăm apoi duioșia lui Dumnezeu, care în cotidianitatea noastră ne salvează cu iubire de păcat, de frică și de angoasă. Aceste experiențe prețioase trebuie păstrate în inimă și în amintire. Însă, așa cum a fost pentru Moise, experiențele individuale se leagă cu o istorie și mai mare, aceea a mântuirii poporului lui Dumnezeu. Vedem asta în cântarea intonată de israeliți. Ea începe cu o relatare individuală: „Puterea mea și cântarea mea este Domnul și el a fost mântuirea mea” (Ex 15,2). Dar în continuare devine narativă a mântuirii întregului popor: „Prin îndurarea ta ai călăuzit poporul acesta pe care l-ai răscumpărat” (v. 13). Cel care înalță această cântare și-a dat seama că nu este singur pe malurile Mării Roșii, ci este înconjurat de frați și surori care au primit același har și proclamă aceeași laudă.

Și sfântul Paul, a cărui convertire o celebrăm astăzi, a trăit experiența puternică a harului, care l-a chemat să devină, din persecutor, apostol al lui Cristos. Harul lui Dumnezeu l-a stimulat și pe el să caute comuniunea cu alți creștini, imediat, mai întâi la Damasc și apoi la Ierusalim (cf. Fap 9,19.26-27). Aceasta este experiența noastră de credincioși. Treptat ce creștem în viața spirituală, înțelegem tot mai bine că harul ajunge la noi împreună cu alții și trebuie împărtășit cu alții. Astfel, atunci când înalț aducerea mea de mulțumire lui Dumnezeu pentru ceea ce a făcut în mine, descopăr că nu cânt singur, pentru că alți frați și surori au aceeași cântare de laudă a mea.

Diferitele confesiuni creștine au trăit această experiență. În ultimul secol am înțeles în sfârșit că suntem împreună pe malurile Mării Roșii. În Botez am fost mântuiți și cântarea recunoscătoare de laudă, pe care alți frați și surori o intonează, ne aparține, pentru că este și a noastră. Când spunem că recunoaștem Botezul creștinilor din alte tradiții, mărturisim că și ei au primit iertarea Domnului și harul său care lucrează în ei. Și primim cultul lor ca exprimare autentică de laudă pentru ceea ce face Dumnezeu. Așadar dorim să ne rugăm împreună, unind și mai mult glasurile noastre. Și chiar atunci când divergențele ne separă, recunoaștem că aparținem poporului celor răscumpărați, aceleași familii de frați și surori iubiți de unicul Tată.

După eliberare, poporul ales a întreprins o călătorie lungă și dificilă prin deșert, adesea șovăind, dar luând forță din amintirea lucrării mântuitoare a lui Dumnezeu și din prezența sa mereu apropiată. Și creștinii de astăzi întâlnesc pe drum multe dificultăți, înconjurați de atâtea deșerturi spirituale, care fac să se usuce speranța și bucuria. Pe drum există și pericole grave, care pun în pericol viața: câți frați îndură astăzi persecuții pentru numele lui Isus! Când sângele lor este vărsat, chiar dacă aparțin la confesiuni diferite, devin împreună martori ai credinței, martiri, uniți în legătura harului baptismal. De asemenea, împreună cu prietenii din alte tradiții religioase, creștinii înfruntă astăzi provocări care reduc demnitatea umană: fug de situații de conflict și de mizerie; sunt victime ale traficului de ființe umane și ale altor sclavii moderne; îndură privațiunile și foamea, într-o lume tot mai bogată în mijloace și săracă în iubire, unde continuă să crească inegalitățile. Însă, ca israeliții din Exod, creștinii sunt chemați să păstreze împreună amintirea a ceea ce Dumnezeu a făcut în ei. Reînsuflețind această amintire, putem să ne susținem unii pe alții și să înfruntăm, înarmați numai cu Isus și cu forța dulce a Evangheliei sale, orice provocare cu curaj și speranță.

Frați și surori, cu inima plină de bucurie pentru că astăzi am cântat împreună aici un imn de laudă Tatălui, prin Cristos Mântuitorul nostru și în Duhul care dă viața, doresc să adresez saluturile mele afectuoase vouă, vouă tuturor: Eminenței Sale mitropolitul Gennadios, reprezentant al Patriarhiei Ecumenice, Cucerniciei Sale Bernard Ntahoturi, reprezentant personal la Roma al arhiepiscopului de Canterbury, și tuturor reprezentanților și membrilor diferitelor confesiuni creștine veniți aici. Îmi face plăcere să salut delegația ecumenică din Finlanda, pe care am avut plăcerea s-o întâlnesc azi dimineață. Îi salut și pe studenții de la Ecumenical Institute of Bossey, în vizită la Roma pentru a aprofunda cunoașterea Bisericii catolice, și pe tinerii ortodocși și ortodocși orientali care studiază aici grație generozității Comitetului de Colaborare Culturală cu Bisericile Ortodoxe, care acționează la Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor. Împreună am adus mulțumire lui Dumnezeu pentru ceea ce a făcut în viețile noastre și în comunitățile noastre. Să-i prezentăm astăzi necesitățile noastre și ale lumii, încrezători că El, în iubirea sa fidelă, va continua să mântuiască și să însoțească poporul său aflat pe drum.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 25.01.2018
Publicarea pe acest sit: 25.01.2018
Etichete: , ,

Lasă un răspuns