Predica Papei la încheierea SRUC

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la celebrare de încheiere a Săptămânii de Rugăciune
pentru Unitatea Creștinilor
Vatican, 25 ianuarie 2015

Iubiți frați și surori,

În călătoria din Iudeea spre Galileea, Isus trece prin Samaria. Lui nu-i este greu să-i întâlnească pe samaritenii considerați eretici, schismatici, separați de iudei. Atitudinea sa ne face să înțelegem că o confruntare cu acela care este diferit de noi poate să ne facă să creștem. Isus, obosit de călătorie, nu ezită să ceară de băut de la o femeie samariteană. Setea sa, o știm, merge dincolo de cea fizică: ea este și sete de întâlnire, dorință de a deschide un dialog cu acea femeie, oferindu-i astfel posibilitatea unui drum de convertire interioară. Isus este răbdător, respectă persoană pe care o are în fața sa, i se revelează progresiv. Exemplul său încurajează să căutăm o confruntare senină cu celălalt. Pentru a ne înțelege și a crește în caritate și în adevăr, trebuie să ne oprim, să ne primim și să ne ascultăm. În acest mod, se începem deja să experimentăm unitatea. Unitatea se face pe drum, nu este niciodată oprită. Unitatea se face mergând.

Femeia din Sicar îl întreabă pe Isus cu privire la adevăratul loc al adorării lui Dumnezeu. Isus nu se declară în favoarea muntelui sau a templului, ci merge dincolo, merge la esențial dărâmând orice zid de despărțire. El face trimitere la adevărul adorației: „Dumnezeu este duh, și cei care-l adoră trebuie să-l adore în duh și adevăr” (In 4,24). Multe controverse dintre creștini, moștenite din trecut, se pot depăși punând deoparte orice atitudine polemică sau apologetică și căutând împreună să se perceapă ceea ce ne unește, adică acea chemare de a participa la misterul de iubire al Tatălui revelat nouă de Fiul prin intermediul Duhului Sfânt. Unitatea creștinilor – suntem convinși de asta – nu va fi rodul rafinatelor discuții teoretice în care fiecare va încerca să-l convingă pe celălalt despre temeinicia propriilor opinii. Va veni Fiul Omului și ne va găsi încă în discuții. Trebuie să recunoaștem că pentru a ajunge la profunzimea misterului lui Dumnezeu, avem nevoie unii de alții, să ne întâlnim și să ne confruntăm sub conducerea Duhului Sfânt, care armonizează diversitățile și depășește conflictele, reconciliază diversitățile.

Treptat, femeia samariteană înțelege că Acela care i-a cerut să bea este în măsură să-i sature setea. Isus i se prezintă ca izvorul din care curge apa vie care stinge pentru totdeauna setea sa (cf. In 4,13-14). Existența umană revelează aspirații nemărginite: căutarea adevărului, setea de iubire, de dreptate și de libertate. Sunt dorințe potolite numai în parte, pentru că din adâncul ființei sale omul se mișcă spre un „mai mult”, un absolut capabil să satisfacă setea sa în mod definitiv. Răspunsul la aceste aspirații este dat de Dumnezeu în Isus Cristos, în misterul său pascal. Din coasta străpunsă a lui Isus a curs sânge și apă (cf. In 19,34): El este izvorul din care provine apa Duhului Sfânt, adică „iubirea lui Dumnezeu revărsată în inimile noastre” (Rom 5,5) în ziua Botezului. Prin lucrarea Duhului Sfânt am devenit una în Cristos, fii în Fiul, adevărați adoratori ai Tatălui. Acest mister de iubire este motivul cel mai profund al unității care-i leagă pe toți creștinii și care este mult mai mare decât diviziunile care au avut loc în decursul istoriei. Pentru acest motiv, în măsura în care ne apropiem cu umilință de Domnul Isus Cristos, ne apropiem și între noi.

Întâlnirea cu Isus transformă samariteana într-o misionară. Primind un dar mai mare și mai important decât apa din fântână, femeia lasă acolo urciorul său (cf. In 4,28) și aleargă să relateze concetățenilor săi că l-a întâlnit pe Cristos (cf. In 4,29). Întâlnirea cu El i-a redat sensul și bucuria de a trăi și ea simte dorința să comunice asta. Astăzi există o multitudine de bărbați și femei obosiți și însetați, care ne cer nouă creștinilor să le dăm să bea. Este o cerere de la care nu ne putem sustrage. În chemarea de a fi evanghelizatori, toate Bisericile și Comunitățile ecleziale găsesc un loc esențial pentru o colaborare mai strânsă. Pentru a putea desfășura în mod eficace această misiune, trebuie evitat să ne închidem în propriile particularisme și exclusivisme, precum și să impunem uniferomitate după planuri pur și simplu umane (cf. Exortația apostolică Evangelii gaudium, 131). Angajarea comună de a vesti Evanghelia permite să se depășească orice formă de prozelitism și ispita de competiție. Toți suntem în slujba unicei și aceleiași Evanghelii!

Și în acest moment de rugăciune pentru unitate, aș vrea să-i amintesc pe martirii noștri de astăzi. Ei dau mărturie despre Isus Cristos și sunt persecutați și uciși pentru că sunt creștini, fără a face distincție, din partea persecutorilor, între confesiunile la care aparține. Sunt creștini și pentru asta sunt persecutați. Acesta este, frați și surori, ecumenismul sângelui.

Amintind această mărturie a martirilor noștri de astăzi și cu această certitudine bucuroasă, adresez saluturile mele cordiale și fraterne Eminenței Sala Mitropolitul Ghenadios, reprezentant al Patriarhiei Ecumenice, Cucernicie Sale David Moxon, reprezentant personal la Roma al Arhiepiscopului de Canterbury, și tuturor reprezentanților diferitelor Biserici și Comunități ecleziale adunați aici în sărbătoarea Convertirii Sfântului Paul. În afară de asta, îmi face plăcere să salut membrii Comisiei mixte pentru dialogul teologic dintre Biserica catolică și Bisericile ortodoxe orientale, cărora le doresc o muncă rodnică pentru sesiunea plenară care se va desfășura în zilele următoare la Roma. Salut și studenții de la Ecumenical Institute of Bossey și tinerii care beneficiază de burse de studiu oferite de Comitetul de Colaborare Culturală cu Bisericile Ortodoxe, care acționează la Consiliul pentru Promovarea Unității Creștinilor.

Sunt prezenți aici și călugări și călugărițe care aparțin diferitelor Biserici și Comunități ecleziale care au participat în aceste zile la o Întâlnire ecumenică, organizată de Congregația pentru Institutele de Viață Consacrată și Societățile de Viață Apostolică, în colaborare cu Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor, cu ocazia Anului Vieții Consacrate. Viața călugărească drept profeție a lumii viitoare este chemată să ofere în timpul nostru mărturie despre acea comuniune în Cristos care merge dincolo de orice diferență, și care este formată din alegeri concrete de primire și dialog. Prin urmare, căutarea unității creștinilor nu poate să fie apanaj numai al cuiva sau al unei comunități călugărește deosebit de sensibile față de această problematică. Cunoașterea reciprocă a diferitelor tradiții de viață consacrată și un schimb rodnic de experiențe poate să fie folositor pentru vitalitatea oricărei forme de viață călugărească în diferitele Biserici și Comunități ecleziale.

Iubiți frați și surori, astăzi noi, care suntem însetați de pace și de fraternitate, să invocăm cu inimă încrezătoare de la Tatăl ceresc, prin Isus Cristos unic Preot și mijlocitor și prin mijlocirea Fecioarei Maria, a apostolului Paul și a tuturor sfinților, darul comuniunii depline a tuturor creștinilor, pentru ca să poată să strălucească „misterul sacru al unității Bisericii” (Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, Decretul despre ecumenism Unitatis redintegratio, 2), ca semn și instrument de reconciliere pentru lumea întreagă. Așa să fie.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 25.01.2015
Publicarea pe acest sit: 26.01.2015
Etichete: ,

Lasă un răspuns