Predica Papei la încheierea SRUC

Predica Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
la celebrare de încheiere a Săptămânii de Rugăciune
pentru Unitatea Creștinilor
Vatican, 25 ianuarie 2012

Iubiți frați și surori,

Cu mare bucurie adresez salutul meu călduros vouă tuturor care v-ați adunat în această bazilică în Sărbătoarea liturgică a Convertirii Sfântului Paul, pentru a încheia Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor, în acest an în care vom celebra a cincizecea aniversare a deschiderii Conciliului al II-lea din Vatican, pe care fericitul Ioan al XXIII-lea l-a anunțat chiar în această bazilică la 25 ianuarie 1959. Tema oferită meditației noastre în Săptămâna de rugăciune pe care astăzi o încheiem este: „Toți vom fi schimbați prin victoria Domnului nostru Isus Cristos” (cf. 1Cor 15,51-58).

Semnificația acestei transformări misterioase despre care vorbește a doua lectură scurtă din această seară este arătată în mod minunat în activitatea personală a sfântului Paul. După evenimentul extraordinar petrecut pe drumul Damascului, Saul, care se remarca prin zelul cu care persecuta Biserica de la început, a fost transformat într-un neobosit apostol al Evangheliei lui Isus Cristos. În viața acestui evanghelizator extraordinar apare clar că această transformare nu este rezultatul unei lungi reflecții interioare și nici rodul unui efort personal. Ea este înainte de toate operă a harului lui Dumnezeu care a acționat după căile sale necunoscute. Pentru aceasta Paul, scriind comunității din Corint la câțiva ani după convertirea sa, afirmă, așa cum am ascultat în primul text de la aceste Vespere: „Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, iar harul luipentru mine nu a devenit zadarnic” (1Cor 15,10). În afară de asta, privind cu atenție viața sfântului Paul, se înțelege că transformarea pe care el a experimentat-o în existența sa nu se limitează la planul etic – convertire de la imoralitate la moralitate – nici la planul intelectual – ca schimbare a propriului mod de a înțelege realitatea -, ci este vorba mai degrabă de o reînnoire radicală a propriei ființe, asemănătoare în multe aspecte cu o renaștere. O astfel de transformare își are fundamentul său în participarea la misterul Morții și Învierii lui Isus Cristos și se schițează ca un drum treptat de conformare cu El. În lumina acestei conștiințe, sfântul Paul, atunci când după aceea va fi chemat să apere legitimitatea vocației sale apostolice și a Evangheliei vestite de el, va spune: „Așadar, nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine. Și ceea ce eu trăiesc acum în trup, trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și s-a dat pentru mine” (Gal 2,20).

Experiența personală trăită de sfântul Paul îi permite să aștepte cu speranță întemeiată împlinirea acestui mister de transformare, care îi va interesa pe toți cei care au crezut în Isus Cristos și chiar toată omenirea și întreaga creație. În a doua lectură scurtă care a fost proclamată în această seară, sfântul Paul, după ce a dezvoltat o lungă argumentare destinată să întărească în credincioși speranța învierii, folosind imaginile tradiționale din literatura apocaliptică din timpul lui, descrie în puține rânduri marea zi a judecății finale, în care se împlinește destinul omenirii: „Într-o clipă, într-o clipire de ochi, la sunetul trâmbiței de apoi… și morții vor învia neputreziți, iar noi vom fi schimbați” (1Cor 15,52). În acea zi, toți cei care cred vor fi făcuți conformi cu Cristos și tot ceea ce este coruptibil va fi transformat de gloria sa: „Căci această ființă – spune sfântul Paul – supusă putrezirii trebuie să se îmbrace în neputrezire și această ființă muritoare trebuie să se îmbrace în nemurire” (v. 53). Atunci triumful lui Cristos va fi în sfârșit complet, pentru că, ne spune iar sfântul Paul arătând cum vechile profeții din Scripturi se realizează, moartea va fi învinsă definitiv și, cu ea, păcatul pe care l-a introdus în lume și Legea care fixează păcatul fără a da forța de a-l învinge: „Moartea a fost înghițită de victorie. / Unde este, moarte, victoria ta? / Unde este, moarte, ghimpele tău? / Ghimpele morții este păcatul, iar puterea păcatului este Legea” (v. 54-56). Așadar, sfântul Paul ne spune că orice om, prin botezul în moartea și învierea lui Cristos, participă la victoria Celui care cel dintâi a învins moartea, începând un drum de transformare care se manifestă încă de acum într-o noutate a vieții și care va ajunge la plinătatea sa la sfârșitul timpurilor.

Este foarte semnificativ că textul se încheie cu o mulțumire: „Însă, mulțumire fie lui Dumnezeu care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos” (v. 57). Cântul de victorie asupra morții se transformă în cânt de recunoștință înălțat Învingătorului. Și noi în această seară, celebrând laudele de seară ale lui Dumnezeu, vrem să unim glasurile noastre, mințile noastre și inimile noastre la acest imn de mulțumire pentru ceea ce harul divin a realizat în Apostolul neamurilor și pentru minunatul plan de mântuire pe care Dumnezeu Tatăl îl împlinește în noi prin intermediul Domnului Isus Cristos. În timp ce înălțăm rugăciunea noastră, suntem încrezători că suntem transformați și noi și conformați după imaginea lui Cristos. Acest lucru este deosebit de adevărat în rugăciunea pentru unitatea creștinilor. De fapt, atunci când implorăm darul unității discipolilor lui Cristos, ne însușim dorința exprimată de Isus Cristos în ajunul pătimirii și morții sale în rugăciunea adresată Tatălui: „ca toți să fie una” (In 17,21). Pentru acest motiv, rugăciunea pentru unitatea creștinilor nu este altceva decât participare la realizarea proiectului divin pentru Biserică și angajarea activă pentru restabilirea unității este o obligație și o mare responsabilitate pentru toți.

Deși experimentăm în zilele noastre situația dureroasă a diviziunii, noi creștinii putem și trebuie să privim la viitor cu speranță, deoarece victoria lui Cristos înseamnă depășirea a tot ceea ce ne reține de la împărtășirea plinătății de viață cu El și cu alții. Învierea lui Isus Cristos confirmă că bunătatea lui Dumnezeu învinge răul, iubirea depășește moartea. El ne însoțește în lupta împotriva forței distructive a păcatului care dăunează omenirii și întregii creații a lui Dumnezeu. Prezența lui Cristos înviat ne cheamă pe noi toți creștinii să acționăm împreună în cauza binelui. Uniți în Cristos, suntem chemați să împărtășim misiunea sa, care este aceea de a duce speranța acolo unde domină nedreptatea, ura și disperarea. Diviziunile noastre fac mai puțin luminoasă mărturia noastră adusă lui Cristos. ?inta unității depline, pe care o așteptăm în speranță activă și pentru care ne rugăm cu încredere, nu este o victorie secundară, ci importantă pentru binele familiei umane.

În cultura dominantă astăzi, ideea de victorie este adesea asociată cu un succes imediat. În schimb, în optica creștină victoria este un lung și, în ochii noștri ai oamenilor, nu întotdeauna liniar proces de transformare și de creștere în bine. Ea are loc după timpurile lui Dumnezeu, nu ale noastre, și cere de la noi profundă credință și perseverență răbdătoare. Deși Împărăția lui Dumnezeu intră năvalnic în istorie definitiv cu învierea lui Isus, ea încă nu este pe deplin realizată. Victoria finală va avea loc numai cu a doua venire a Domnului, pe care noi o așteptăm cu speranță răbdătoare. Și așteptarea noastră pentru unitatea vizibilă a Bisericii trebuie să fie răbdătoare și încrezătoare. Numai în această dispoziție își au semnificația lor deplină rugăciunea noastră și angajarea noastră zilnice pentru unitatea creștinilor. Atitudinea de așteptare răbdătoare nu înseamnă pasivitate sau resemnare, ci răspuns prompt și atent la orice posibilitate de comuniune și fraternitate pe care Domnul ne-o dăruiește.

În acest climat spiritual, aș vrea să adresez câteva saluturi speciale, în primul rând Cardinalului Monterisi, Arhipreot al acestei bazilici, Abatelui și Comunității călugărilor benedictini care ne găzduiesc. Îl salut pe Cardinalul Koch, Președinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor, și pe toți colaboratorii din acest Dicaster. Adresez saluturile mele cordiale și fraterne Eminenței Sale Mitropolitul Gennadios, reprezentant al Patriarhiei ecumenice, și Cucernicului Canonic Richardson, reprezentant personal la Roma al Arhiepiscopului de Canterbury, și tuturor reprezentanților diferitelor Biserici și Comunități ecleziale, veniți aici în această seară. În afară de asta, îmi face plăcere în mod deosebit să salut câțiva membri ai Grupului de lucru compus din exponenți din diferite Biserici și Comunități ecleziale prezente în Polonia, care au pregătit materialele ajutătoare pentru Săptămâna de Rugăciune din acest an, cărora vreau să le exprim recunoștința mea și urarea mea de a înainta pe calea reconcilierii și a colaborării rodnice, precum și pe membrii din Global Christian Forum care în aceste zile sunt la Roma pentru a reflecta asupra lărgirii participării la mișcarea ecumenică a noilor subiecți. Și salut și grupul de studenți de la Institutul Ecumenic din Bossey al Consiliului Ecumenic al Bisericilor.

Mijlocirii sfântului Paul doresc să-i încredințez pe toți cei care, cu rugăciunea lor și angajarea lor, se străduiesc pentru cauza unității creștinilor. Chiar dacă uneori se poate avea impresia că drumul spre restabilirea deplină a comuniunii este încă foarte lung și plin de obstacole, îi invit pe toți să reînnoiască propria determinare de a urmări, cu generozitate și curaj, unitatea care este voință a lui Dumnezeu, urmând exemplul sfântului Paul, care în fața dificultăților de orice tip a păstrat mereu fermă încrederea în Dumnezeu care duce la împlinire opera sa. De altfel, în acest drum, nu lipsesc semnele pozitive ale unei fraternități regăsite și ale unui simț de responsabilitate împărtășit în fața marilor probleme care chinuiesc lumea noastră. Toate acestea sunt motiv de bucurie și de mare speranță și trebuie să ne încurajeze să continuăm angajarea noastră pentru a ajunge toți împreună la ținta finală, știind că truda noastră nu este zadarnică în Domnul (cf. 1Cor 15,58). Amin.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 25.01.2012
Publicarea pe acest sit: 26.01.2012
Etichete: , ,

Lasă un răspuns