Predica Papei la funeraliile Cardinalului Poggi

Predica Sanctității Sale Papa Benedict al XVI-lea
la funeraliile Cardinalului Luigi Poggi
Bazilica San Pietro, 4 mai 2010

Venerați frați,
Stimați domni și doamne,
Iubiți frați și surori!

V-ați adunat în jurul altarului Domnului pentru a însoți cu celebrarea jertfei euharistice, în care se actualizează misterul pascal, ultima călătorie a iubitului Cardinal Luigi Poggi, pe care Domnul l-a chemat la sine. Adresând fiecăruia dintre voi salutul meu cordial, îi mulțumesc îndeosebi Cardinalului Sodano care, ca Decan al Colegiului Cardinalilor, a prezidat sfânta Liturghie a înmormântării.

Evanghelia care a fost proclamată la această celebrare ne ajută să trăim mai intens momentul trist al despărțirii de viața pământească a regretatului nostru frate. Durerea pentru pierderea persoanei sale este atenuată de speranța în înviere, întemeiată pe însuși cuvântul lui Isus: „Pentru că aceasta este voința Tatălui meu: oricine îl vede pe Fiul și crede în el să aibă viața veșnică. Iar eu îl voi învia în ziua de pe urmă” (In 6,40). În fața misterului morții, pentru omul care nu are credință totul ar părea să fie pierdut în mod iremediabil. Așadar, cuvântul lui Cristos luminează drumul vieții și conferă valoare oricărui moment al ei. Isus Cristos este Stăpânul vieții și a venit pentru a învia în ziua de pe urmă tot ceea ce Tatăl i-a încredințat (cf. In 6,39). Acesta este și mesajul pe care Petru îl vestește cu mare putere în ziua de Rusalii (cf. Fap 2,14.22b-28). El arată că Isus nu putea să fie reținut de moarte. Dumnezeu l-a dezlegat de neliniștile sale, pentru că nu era posibil ca ea să-l țină sub puterea ei. Pe cruce, Cristos a repurtat victoria care trebuia să se manifeste cu o depășire a morții, adică prin învierea sa.

În acest orizont de credință regretatul nostru Frate și-a dus întreaga sa existență, consacrată lui Dumnezeu și slujirii fraților, devenind astfel martor al acelei credințe curajoase care știe să se încreadă în Dumnezeu. Putem spune că întreaga misiune sacerdotală a Cardinalului Luigi Poggi a fost dedicată slujirii directe a Sfântului Scaun. Născut la Piacenza la 25 noiembrie 1917, după studiile ecleziastice la Colegiul „Alberoni” și după hirotonirea sacerdotală, primită la 28 iulie 1940, a continuat studiile la Roma, obținând doctoratul „in utroque iure” și desfășurând slujirea sacerdotală în câteva parohii romane. Intrat în Academia Pontificală Ecleziastică, a început în anul 1945 munca sa la Prima Secțiune a Secretariatului de Stat din vremea aceea: ani grei, în decursul cărora el nu s-a cruțat în a sluji Biserica. După o primă misiune, în primăvara anului 1963, pe lângă guvernul din Republica Tunisiană pentru a ajunge la un „modus vivendi” dintre Sfântul Scaun și guvernul din țara aceea cât privește situația juridică a Bisericii Catolice din Tunisia, în aprilie 1965 a fost numit Delegat Apostolic pentru Africa Centrală, cu demnitatea de arhiepiscop și jurisdicție asupra Camerunului, Ciadului, Congo-Brazzaville, Gabonului și Republicii Centroafricane. În mai 1969 a fost promovat nunțiu apostolic în Peru, unde a rămas până în august 1973, când a fost rechemat la Roma cu funcția de nunțiu apostolic cu misiuni speciale, în mod specific pentru a avea contacte cu guvernele din Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, România și Bulgaria, cu scopul de a îmbunătăți situația Bisericii Catolice din acele țări.

În iulie 1974 au fost instituționalizate raporturile dintre Sfântul Scaun și guvernul polonez și Monseniorul Poggi a fost numit șef al delegației Sfântului Scaun pentru contactele permanente de lucru cu guvernul din Polonia. În perioada aceea a făcut numeroase călătorii în Polonia, întâlnind multe personalități atât politice cât și ecleziastice, devenind, la școala superiorului său, Cardinalul Agostino Casarolli, un protagonist al lui ostpolitik vaticană în țările din blocul comunist. La 19 aprilie 1986 este numit nunțiu apostolic în Italia; tocmai de atunci și această nunțiatură a primit misiunea de a studia practicile referitoare la numirile episcopale din țară. Și, tot în acea perioadă, el, în calitate de reprezentant pontifical, a gestionat o fază delicată de reașezare a diecezelor italiene. Creat și publicat cardinal în consistoriul din 26 noiembrie 1994, a fost numit de venerabilul Ioan Paul al II-lea arhivar și bibliotecar al Sfintei Biserici Romane, păstrând această funcție până în martie 1998.

Iubiți frați, au fost proclamate puțin înainte cuvintele apostolului Paul: „Dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom și trăi împreună cu el” (Rom 6,8). Această pagină din Scrisoarea către Romani constituie unul din textele fundamentale din Lecționarul liturgic. De fapt, ea ne este propusă în fiecare an în cursul Privegherii pascale. Ne gândim la aceste cuvinte iluminante ale sfântului Paul în timp ce aducem iubitului Cardinal Luigi Poggi ultimul salut emoționat. De câte ori și el le-a citit, le-a meditat și le-a comentat! Ceea ce scrie Apostolul cu privire la unirea mistică a celui botezat cu Cristos mort și înviat, el acum trăiește în realitatea ultrapământească, dezlegat de condiționările impuse de păcat naturii umane. „Fiindcă – așa cum afirmă sfântul Paul în același text – cel care a murit a fost eliberat de păcat” (Rom 6,7). Unirea sacramentală, dar reală, cu misterul pascal al lui Cristos îi deschide celui botezat perspectiva de a fi părtaș de însăși gloria sa. Și asta are o consecință deja pentru viața de aici, de pe pământ, pentru că, dacă în virtutea Botezului noi suntem deja părtași de învierea lui Cristos, atunci deja acum „putem să umblăm într-o viață nouă” (Rom 6,4). Iată pentru ce moartea evlavioasă a unui frate în Cristos, cu atât mai mult dacă el este însemnat de caracterul sacerdotal, este întotdeauna motiv de uimire intimă și recunoscătoare față de planul paternității divine, care ne eliberează de puterea întunericului și ne transferă în împărăția Fiului său preaiubit (cf. Col 1,13).

În timp ce invocăm pentru acest Frate al nostru mijlocirea maternă a sfintei Fecioare Maria, Regina Apostolilor și Maica Bisericii, încredințăm sufletul lui ales Părintelui vieții, ca să-l ducă în locul pregătit pentru prietenii săi, slujitori fideli ai Evangheliei și ai Bisericii.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ITRC.ro
Publicarea în original: 07.05.2010
Publicarea pe acest sit: 08.05.2010
Etichete: ,

Lasă un răspuns