Predica Papei la Epifania Domnului

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
în Solemnitatea Epifaniei Domnului
Vatican, 6 ianuarie 2016

Cuvintele profetului Isaia – adresate cetății sfinte Ierusalim – ne cheamă să ne ridicăm, să ieșim, să ieșim din închiderile noastre, să ieșim din noi înșine și să recunoaștem strălucirea luminii care luminează existența noastră: „Ridică-te, luminează-te, Ierusalime, căci lumina ta vine și gloria Domnului răsare deasupra ta!” (60,1). „Lumina ta” este gloria Domnului. Biserica nu poate să aibă iluzia că strălucește de propria lumină, nu poate. Amintește asta cu o frumoasă expresie sfântul Ambroziu, folosind luna ca metaforă a Bisericii: „Într-adevăr Biserica este ca luna: […] nu strălucește de propria lumină, ci de aceea a lui Cristos. Își ia propria strălucire de la Soarele dreptății, așa încât poate să spună: «Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine»” (Hexameron, IV, 8, 32). Cristos este adevărata lumină care luminează; și în măsura în care Biserica rămâne ancorată în El, în măsura în care se lasă luminată de El, reușește să lumineze viața persoanelor și a popoarelor. Pentru aceasta sfinții Părinți recunoșteau în Biserică „mysterium lunae”.

Avem nevoie de această lumină care vine de sus pentru a corespunde în manieră coerentă la vocația pe care am primit-o. A vesti Evanghelia lui Cristos nu este o alegere între multele pe care le putem face și nu este nici o profesie. Pentru Biserică, a fi misionară nu înseamnă a face prozelitism; pentru Biserică, a fi misionară echivalează cu a exprima însăși natura sa: a fi luminată de Dumnezeu și a reflecta lumina sa. Aceasta este slujirea sa. Nu există alt drum. Câte persoane așteaptă de la noi această angajare misionară, pentru că au nevoie de Cristos, au nevoie să cunoască fața Tatălui.

Magii, despre care ne vorbește Evanghelia lui Matei, sunt mărturie vie a faptului să semințele adevărului sunt prezente pretutindeni, pentru că sunt dar al Creatorului care îi cheamă pe toți să-l recunoască drept Tată bun și fidel. Magii îi reprezintă pe oamenii din orice parte a pământului care sunt primiți în casa lui Dumnezeu. În fața lui Isus nu mai există nicio deosebire de rasă, de limbă și de cultură: în acel Prunc, toată omenirea își află unitatea sa. Și Biserica are misiunea de a recunoaște și de a evidenția în mod mai clar dorința lui Dumnezeu pe care fiecare o poartă în sine. Aceasta este slujirea Bisericii, cu lumina pe care ea o reflectează: a evidenția dorința lui Dumnezeu pe care fiecare o poartă în sine. Ca magii, atâtea persoane, și în zilele noastre, trăiesc cu „inima neliniștită” care continuă să întrebe fără să găsească răspunsuri sigure – este neliniștea Duhului Sfânt care se mișcă în inimi. Și ei sunt în căutarea stelei care indică drumul spre Betleem.

Câte stele există pe cer! Și totuși, magii au urmat una diferită, nouă, care pentru ei strălucea mult mai mult. Au scrutat îndelung marea carte a cerului pentru a găsi un răspuns la întrebările lor – aveau inima neliniștită – și în sfârșit lumina a apărut. Acea stea i-a schimbat. I-a făcut să uite interesele zilnice și au pornit imediat la drum. Au dat ascultare unui glas care în interiorul lor îi determina să urmeze acea lumină – este glasul Duhului Sfânt, care acționează în toate persoanele -; și ea i-a condus până când l-au găsit pe regele iudeilor într-o casă săracă din Betleem.

Toate aceste sunt o învățătură pentru noi. Astăzi ne va face bine să repetăm întrebarea magilor: „Unde este regele nou-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua lui la răsărit și am venit să-l adorăm” (Mt 2,2). Suntem solicitați, mai ales într-o perioadă ca a noastră, să pornim în căutarea semnelor pe care Dumnezeu le oferă, știind că cer angajarea noastră pentru a le descifra și a înțelege astfel voința sa. Suntem interpelați să mergem la Betleem pentru a-l găsi pe Prunc și pe Mama sa. Să urmăm lumina pe care Dumnezeu ne-o oferă – micuță…; imnul din breviar ne spune poetic că magii „lumen requirunt lumine”: acea lumină mică -, lumina care provine de pe fața lui Cristos, plină de milostivire și de fidelitate. Și, odată ajunși în fața Lui, să-l adorăm cu toată inima și să-i prezentăm darurile noastre: libertatea noastră, inteligența noastră, iubirea noastră. Adevărata înțelepciune se ascunde pe fața acestui Prunc. Aici, în simplitatea din Betleem, are sinteză viața Bisericii. Este aici izvorul acelei lumini, care atrage la sine orice persoană din lume și orientează drumul popoarelor pe calea păcii.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 06.01.2016
Publicarea pe acest sit: 06.01.2016
Etichete: ,

Lasă un răspuns