Predica Papei la Epifania Domnului

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
în Solemnitatea Epifaniei Domnului
Vatican, 6 ianuarie 2015

Acel Prunc, născut la Betleem din Fecioara Maria, a venit nu numai pentru poporul lui Israel, reprezentat de păstorii din Betleem, ci și pentru întreaga omenire, reprezentată astăzi de magi, provenind din Orient. Și Biserica ne invită astăzi să medităm și să ne rugăm tocmai asupra magilor și asupra drumului lor în căutarea lui Mesia.

Acești magi veniți din Orient sunt primii din acea mare procesiune despre care ne-a vorbit profetul Isaia în prima lectură (cf. 60,1-6): o procesiune care de atunci nu se mai întrerupe și care prin toate epocile recunoaște mesajul stelei și îl găsește pe Pruncul care indică duioșia lui Dumnezeu. Există mereu persoane noi care sunt luminate de lumina stelei, care găsesc drumul și ajung până la El.

Magii, conform tradiției, erau oameni înțelepți: studioși ai astrelor, scrutători ai cerului, într-un context cultural și de credințe care atribuia stelelor semnificații și influențe asupra evenimentelor umane. Magii îi reprezintă pe bărbații și femeile în căutarea lui Dumnezeu în religiile și în filozofiile din lumea întreagă: o căutare care nu se termină niciodată. Bărbați și femei în căutare.

Magii ne indică drumul pe care să mergem în viața noastră. Ei căutau Lumina adevărată: „Lumen requirunt lumine”, spune un imn liturgic de la Epifanie, referindu-se tocmai la experiența magilor: „Lumen requirunt lumine”. Urmând o lumină ei caută lumina. Mergeau în căutarea lui Dumnezeu. Văzând semnul stelei, l-au interpretat și au pornit la drum, au făcut o călătorie lungă.

Duhul Sfânt e cel care i-a chemat și i-a determinat să pornească la drum; și pe acest drum va avea loc și întâlnirea lor personală cu adevăratul Dumnezeu.

În drumul lor, magii întâlnesc atâtea dificultăți. Când ajung la Ierusalim, ei merg la palatul regelui, deoarece consideră clar că noul rege s-a născut în palatul regesc. Acolo pierd vederea stelei. De câte ori se pierde vederea stelei! Și întâlnesc o ispită, pusă acolo de diavol: este înșelătoria lui Irod. Regele Irod se arată interesat de prunc, dar nu pentru a-l adora, ci pentru a-l elimina. Irod este omul puterii, care în celălalt reușește să vadă numai rivalul. Și în fond el îl consideră și pe Dumnezeu ca pe un rival, ba chiar ca rivalul cel mai periculos. În palat, magii trec printr-un moment de întuneric, de dezolare, pe care reușesc să-l depășească grație sugestiilor Duhului Sfânt, care vorbește prin profețiile din Sfânta Scriptură. Acestea arată că Mesia se va naște la Betleem, cetatea lui David.

În acel moment reiau drumul și revăd steaua: evanghelistul notează că au simțit „o bucurie foarte mare” (Mt 2,10), o adevărată consolare. Ajunși la Betleem, au găsit „copilul cu Maria mama sa” (Mt 2,11). După cea de la Ierusalim, aceasta a fost pentru ei a doua mare ispită: să refuze această micime. Și în schimb: „au căzut cu fața la pământ și l-au adorat”, oferindu-i darurile lor prețioase și simbolice. Tot harul Duhului Sfânt îi ajută: acel har care, prin stea, i-a chemat și i-a condus de-a lungul drumului, acum îi introduce în mister. Acea stea care a însoțit drumul îi introduce în mister. Conduși de Duhul Sfânt, ajung să recunoască faptul că criteriile lui Dumnezeu sunt foarte diferite de cele ale oamenilor, că Dumnezeu nu se manifestă în puterea din această lume, ci ni se adresează nouă în umilința iubirii sale. Iubirea lui Dumnezeu este mare, e adevărat. Iubirea lui Dumnezeu este puternică, e adevărat. Însă iubirea lui Dumnezeu este umilă, așa de umilă! Magii sunt astfel modele de convertire la adevărata credință pentru că au crezut mai mult în bunătatea lui Dumnezeu decât în aparenta splendoare a puterii.

Și atunci ne putem întreba: care este misterul în care Dumnezeu se ascunde? Unde pot să-l întâlnesc? Vedem în jurul nostru războaie, exploatare a copiilor, torturi, trafic de arme, trafic de persoane… În toate aceste realități, în toți acești frați și surori mai mici care suferă datorită acestor situații este Isus (cf. Mt 25,40.45). Ieslea ne prospectează un drum diferit de cel dorit de mentalitatea lumească: este drumul înjosirii lui Dumnezeu, acea umilință a iubirii lui Dumnezeu care se înjosește, se nimicește, gloria sa ascunsă în ieslea din Betleem, pe cruce pe Calvar, în fratele și în sora care suferă.

Magii au intrat în mister. Au trecut de la calculele umane la mister: și aceasta a fost convertirea lor. Și a noastră? Să-i cerem Domnului ca să ne dea să trăim același drum de convertire trăit de magi. Să ne apere și să ne elibereze de ispitele care ascund steaua. Să avem mereu neliniștea de a ne întreba: unde este steaua?, atunci când – în mijlocul înșelătoriilor lumești – am pierdut-o din vedere. Să învățăm să cunoaștem în mod mereu nou misterul lui Dumnezeu, să nu ne scandalizăm de „semn”, de indicație, acel semn spus de îngeri: „un copil înfășat și culcat într-o iesle” (Lc 2,12), și să avem umilința de a cere Mamei, Mamei noastre, ca să ni-l arate. Să găsim curajul de a ne elibera de iluziile noastre, de prezumțiile noastre, de „luminile” noastre și să căutăm acest curaj în umilința credinței și să putem întâlni Lumina, Lumen, așa cum au făcut sfinții magi. Să putem intra în mister. Așa să fie.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 06.01.2015
Publicarea pe acest sit: 06.01.2015
Etichete: ,

Lasă un răspuns