Predica Papei la Consistoriul cu creare de Cardinali

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Consistoriul cu crearea a 19 de Cardinali
sâmbătă, 22 februarie 2014

„Isus mergea înaintea lor…” (Mc 10,32).

Și în acest moment Isus merge înaintea noastră. El este mereu înaintea noastră. El ne precede și ne deschide calea… Și aceasta este încrederea noastră și bucuria noastră: să fim discipolii săi, să stăm cu el, să mergem în urma lui, să-l urmăm…

Când am celebrat împreună cu cardinalii prima sfântă Liturghie în Capela Sixtină, „a merge” a fost primul cuvânt pe care Domnul ni l-a propus: a merge, și apoi a construi și a mărturisi.

Astăzi revine acel cuvânt, dar ca un act, ca acțiune a lui Isus care continuă: „Isus mergea…”. Asta ne uimește în Evanghelii: Isus merge mult și îi instruiește pe ai săi de-a lungul drumului. Acest lucru este important. Isus n-a venit să învețe o filozofie, o ideologie… ci o „cale”, un drum care trebuie parcurs cu el, și drumul se învață parcurgându-l, mergând. Da, iubiți Frați, aceasta este bucuria noastră: să mergem cu Isus.

Și acest lucru nu este ușor, nu este comod, pentru că drumul pe care Isus îl alege este calea crucii. În timp ce sunt pe drum, el le vorbește discipolilor săi despre ceea ce i se va întâmpla la Ierusalim: prevestește pătimirea, moartea și învierea sa. Și ei sunt „uimiți” și „plini de teamă”. Uimiți, desigur, deoarece pentru ei a urca la Ierusalim însemna a participa la triumful lui Mesia, la victoria sa – se vede asta din cererea lui Iacob și Ioan; și plini de teamă pentru ceea ce Isus va trebui să sufere și ceea ce și ei riscau să sufere.

Diferite de discipolii de atunci, noi știm că Isus a învins și n-ar trebui să ne fie frică de cruce, dimpotrivă, în cruce avem speranța noastră. Și totuși, și noi suntem mereu umani, păcătoși și suntem expuși ispitei de a gândi în maniera oamenilor și nu a lui Dumnezeu.

Și atunci când se gândește în mod lumesc, care este consecința? Spune Evanghelia: „Cei zece au fost cuprinși de indignare față de Iacob și Ioan” (v. 41). Au fost cuprinși de indignare. Dacă prevalează mentalitatea lumii, vin rivalitățile, invidiile, facțiunile…

Așadar acest cuvânt pe care astăzi Domnul ni-l adresează este atât de salutar! Ne purifică interior, face lumină în conștiințele noastre și ne ajută să ne sintonizăm pe deplin cu Isus și să facem asta împreună, în momentul în care Colegiul Cardinalilor se mărește cu intrarea de noi membri.

Chemându-i la sine, Isus…” (Mc 10,42). Iată celălalt gest al Domnului. De-a lungul drumului își dă seama că este nevoie să le vorbească celor doisprezece, se oprește și îi cheamă la sine. fraților, să lăsăm ca Domnul Isus să ne cheme la sine! Să ne lăsăm con-vocați de el. Și să-l ascultăm, cu bucuria de a primi împreună Cuvântul său, de a ne lăsa instruiți de el și de Duhul Sfânt, pentru a deveni tot mai mult o singură inimă și un singur suflet, în jurul Lui.

Și în timp ce suntem așa, convocați, „chemați la sine” de unicul nostru Învățător, vă spun de ce anume are nevoie Biserica: are nevoie de voi, de colaborarea voastră, și mai înainte încă de comuniunea voastră, cum mine și între voi. Biserica are nevoie de curajul vostru, pentru a vesti Evanghelia în orice ocazie oportună și inoportună, și pentru a da mărturie despre adevăr. Biserica are nevoie de rugăciunea voastră, pentru drumul bun al turmei lui Cristos, rugăciunea – să nu uităm asta! – care, cu vestirea Cuvântului, este prima misiune a episcopului. Biserica are nevoie de compasiunea voastră mai ales în acest moment de durere și suferință în atâtea țări din lume. Să exprimăm împreună apropierea noastră spirituală de comunitățile ecleziale, de toți creștinii care suferă discriminări și persecuții. Trebuie să luptăm împotriva oricărei discriminări! Biserica are nevoie de rugăciunea noastră pentru ei, pentru ca să fie tari în credință și să știe să reacționeze la rău cu binele. Și această rugăciune a noastră se extinde la fiecare bărbat și femeie care îndură nedreptate din cauza convingerilor sale religioase.

Biserica are nevoie de noi și pentru ca să fim oameni ai păcii și să facem pacea cu faptele noastre, cu dorințele noastre, cu rugăciunile noastre. Să facem pacea! Artizani ai păcii! Pentru aceasta să invocăm pacea și reconcilierea pentru popoarele care în aceste timpuri sunt încercate de violență, de excludere și de război.

Mulțumesc, Fraților preaiubiți! Mulțumesc! Să mergem împreună în urma Domnului și să ne lăsăm tot mai mult convocați de el, în mijlocul poporului credincios, al sfântului popor credincios al lui Dumnezeu, al sfintei maici Biserici. Mulțumesc!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 22.02.2014
Publicarea pe acest sit: 22.02.2014
Etichete: ,

Lasă un răspuns