Predica Papei la centrul sportiv din Nicosia

Predica Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
la Sfânta Liturghie cu ocazia publicării
instrumentului de lucru pentru
Sinodul Episcopilor pentru Orientul Mijlociu
Nicosia, duminică, 6 iunie

Dragi frați și surori în Hristos,

Îi salut cu bucurie pe Patriarhii și Episcopii diferitelor comunități ecleziale din Orientul Apropiat care au venit în Cipru cu această ocazie și îi mulțumesc în mod special Reverendisimului Youssef Soueif, Arhiepiscop Maronit al Ciprului, pentru cuvintele pe care mi le-a adresat la începutul Liturghiei.

Lăsați-mă să vă spun cât sunt de fericit pentru că am această ocazie de a celebra Euharistia împreună cu atâția credincioși din Cipru, un pământ binecuvântat de lucrarea apostolică a Sfântului Pavel și a Sfântului Barnaba. Vă salut pe voi toți cu mare afecțiune și vă mulțumesc pentru ospitalitate și pentru primirea generoasă pe care mi-ați rezervat-o. Extind salutul meu în mod particular emigranților din Filipine și din Sri Lanka și către celelalte comunități de emigranți care formează un grup semnificativ din populația catolică din această insulă. Mă rog pentru ca prezența voastră aici să poată să îmbogățească activitatea și cultul parohiilor de care aparțineți și ca la rândul vostru să puteți obține sprijinul spiritual de la antica moștenire creștină a pământului pe care l-ați ales ca și casă a voastră.

Astăzi celebrăm Solemnitatea Trupului și Sângelui lui Hristos. Corpus Christi, numele dat acestei sărbători în Occident, este folosit în tradiția Bisericii pentru a indica trei realități distincte: trupul fizic al lui Isus, născut din Fecioara Maria, trupul său euharistic, pâinea din cer care ne hrănește în acest mare sacrament, și trupul său eclezial, Biserica. Reflectând asupra acestor aspecte diferite a Corpus Christi, ajungem la o mai profundă înțelegere a misterului de comuniune care îi leagă pe toți aceia care aparțin Bisericii. Toți cei care se hrănesc cu trupul și sângele lui Hristos în Euharistie sunt adunați de către Spiritul Sfânt într-un singur trup (cfr. Rugăciunea Euharistică II) pentru a forma unicul popor sfânt al lui Dumnezeu. Astfel, așa cum Spiritul Sfânt a coborât asupra Apostolilor în Cenaclu la Ierusalim, același Spirit Sfânt lucrează în fiecare celebrare a Liturghiei pentru un dublu scop: să sfințească darurile de pâine și de vin pentru ca să devină trupul și sângele lui Hristos și să îi umple pe cei care sunt hrăniți cu aceste sfinte daruri pentru ca să poată deveni un singur trup și un singur spirit în Hristos.

Sfântul Augustin explică în mod magnific acest proces (cfr. Sermone 272). El ne amintește că pâinea nu este pregătită dintr-un singur bob, ci din foarte multe boabe. Înainte ca aceste boabe să devină pâine trebuie să fie măcinate. El face aluzie aici la exorcismul la care trebuiau să se supună catecumenii înainte de botezul lor. Fiecare dintre noi care aparținem Bisericii are nevoie să iasă din lumea închisă a propriei individualități și să accepte tovărășia celor care împărtășesc pâinea cu el. Nu mai trebuie să gândesc plecând de la „mine însumi” ci de la „noi”. Pentru aceasta în toate zilele noi ne rugăm Tatălui „nostru” pentru pâinea „noastră” cea de toate zilele. A dărâma barierele dintre noi și vecinii noștri este cea dintâi condiție pentru a intra în viața dumnezeiască la care suntem chemați. Avem nevoie de a fi eliberați de tot ceea ce ne blochează și ne izolează: frica și neîncrederea unii față de alții, aviditatea și egoismul, lipsa de voință în a accepta riscul vulnerabilității la care ne expunem când ne deschidem iubirii.

Boabele de grâu, o dată strivite, sunt amestecate în pastă și coapte. Aici Sfântul Augustin face referire la imersiunea în apele baptismale urmate de darul sacramental al Spiritului Sfânt care înflăcărează inima credincioșilor cu focul iubirii de Dumnezeu. Acest proces care unește și transformă boabele de grâu izolate într-o singură pâine ne prezintă o imagine sugestivă a acțiunii unificatoare a Spiritului Sfânt asupra membrilor Bisericii, realizată într-o manieră eminentă prin intermediul celebrării Euharistiei. Cei care iau parte la acest mare sacrament devin Trupul eclezial al lui Hristos când se hrănesc cu Trupul său euharistic. „Fii ceea ce poți tu vedea – spune Sfântul Augustin încurajându-i – și primește ceea ce ești tu„.

Aceste cuvinte puternice ne invită să răspundem cu generozitate la invitația de a „fi Hristosul” pentru cei care ne înconjoară. Noi suntem trupul său acum pe pământ. Pentru a parafraza o celebră frază atribuită sfintei Tereza de Avila, noi suntem ochii cu care compasiunea sa privește pe cei care sunt în nevoie, suntem mâinile pe care le întinde pentru a binecuvânta și a vindeca, suntem picioarele de care se slujește el pentru a merge și a face bine, și suntem buzele cu care Evanghelia sa este proclamată. Este deci important a ști că atunci când noi participăm astfel la lucrarea sa de mântuire, noi nu pomenim un erou mort prelungind astfel ceea ce el a făcut: dimpotrivă, Hristos este viu în noi, trupul său, Biserica, poporul său preoțesc. Hrănindu-ne cu El în Euharistie și primind Spiritul Sfânt în inimile noastre, devenim cu adevărat trupul lui Hristos pe care l-am primit, suntem cu adevărat în comuniune cu el și unii cu alții, și devenim în mod autentic instrumentele sale, dând mărturie despre el în fața lumii.

Mulțimea celor care au crezut erau o singură inimă și un singur suflet” (Fapte 4,32). În cea dintâi comunitate creștină, hrănită la masa Domnului, noi vedem efectele acțiunii unificatoare a Spiritului Sfânt. Împărtășeau bunurile lor în comun, dezlipindu-se de orice bun material din dragoste pentru frați. Au găsit soluții echitabile divergențelor lor așa cum vedem, de exemplu, în rezolvarea disputei dintre Eleniști și Evrei în distribuirea cotidiană (cf. Fapte 6,1-6). Așa cum mai târziu a spus un comentator: „Vezi cum acești creștini se iubesc unul pe altul și cum sunt gata să moară unul pentru altul” (Tertulian, Apologia, 39). Dar iubirea lor nu era deloc limitată la prietenii lor credincioși. Niciodată nu s-au considerat pe sine ca și exclusiviști, beneficiari privilegiați ai favorurilor divine, ci dimpotrivă ca și mesageri trimiși să răspândească vestea cea bună a mântuirii în Hristos până la marginile pământului. Și a fost așa că mesajul încredințat Apostolilor de către Domnul Înviat, s-a răspândit în tot Orientul Apropiat și de aici în lumea întreagă.

Dragi frați și surori în Hristos, astăzi suntem chemați, ca și ei, să fim o singură inimă și un singur suflet, aprofundând comuniunea noastră cu Domnul și dintre noi, și să fim martorii lui în fața lumii. Suntem chemați să depășim diferențele noastre, să ducem pace și reconciliere acolo unde sunt conflicte, să oferim lumii un mesaj de speranță. Suntem chemați să extindem atenția noastră spre cei nevoiași, împărțind cu generozitate bunurile noastre pământești cu cei care sunt mai puțin norocoși decât noi. Și suntem chemați să proclamăm fără încetare moartea și învierea Domnului, pentru ca el să vină. Prin el, cu el și în el, în unitatea pe care Spiritul Sfânt o dăruiește Bisericii, să aducem onoare și mărire Dumnezeului nostru Tatăl ceresc împreună cu toți îngerii și sfinții care cântă laudele lui în vecii vecilor. Amin.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Cristian A. Sabău
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 06.06.2010
Publicarea pe acest sit: 06.06.2010
Etichete: , , ,

Lasă un răspuns