Predica Papei la canonizarea a patru Sfinţi

Predica Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea
la Liturghia cu canonizarea a patru Fericiți
Piața San Pietro, 18 mai 2003

1. „Cel care rămâne în mine și eu în el, acela aduce rod mult” (In 15,5; cf. Verset la Evanghelie). Cuvintele adresate de Isus Apostolilor, la încheierea Ultimei Cine, constituie o invitație mișcătoare și pentru noi, discipolii săi din al treilea mileniu. Numai acela care rămâne strâns unit cu El – lipit de El ca mlădița de viță – primește seva de viață a harului său. Numai acela care trăiește în comuniune cu Dumnezeu produce roade îmbelșugate de dreptate și sfințenie.

Sfinții pe care am bucuria de a-i canoniza în această a cincea duminică de Paști sunt martori ai acestui adevăr evanghelic fundamental. Doi dintre ei provin din Polonia: Józef Sebastian Pelczar, Episcop, fondator al Congregației Slujitoarele Preasfintei Inimi a lui Isus; Urszula Ledóchowska, fecioară, fondatoare a Surorilor Ursuline ale Preasfintei Inimi a lui Isus Agonizant. Celelalte două sfinte sunt italience: Maria De Mattias, fecioară, fondatoare a Congregației Surorile Adoratoare ale Sângelui lui Cristos; Virginia Centurione Bracelli, laică, fondatoare a Surorilor Sfintei Fecioare a Refugiului pe Muntele Calvar și a Surorilor Fiicele Sfintei Fecioare de pe Muntele Calvar.

2. „Desăvârșirea este ca acea cetate din Apocalips (Ap 21), cu douăsprezece porți ce se deschid spre toate părțile lumii, ca semn că oamenii din orice națiune, din orice stare și de orice vârstă pot să treacă prin ele. (…) Nici o stare sau nici o vârstă nu sunt piedici pentru o viață desăvârșită. Dumnezeu de fapt nu acordă atenție lucrurilor externe (…), ci sufletului (…), și cere doar atât cât putem da”. Cu aceste cuvinte exprima noul nostru Sfânt Józef Sebastian Pelczar credința proprie în chemarea universală la sfințenie. Din această convingere a trăit ca preot, profesor și Episcop. Tindea el însuși spre sfințenie și-i conducea și pe alții la ea. A fost plin de zel în toate, dar a făcut în așa fel încât în slujirea sa Cristos însuși să fie Învățătorul.

Motto-ul vieții sale era: „Totul pentru Preasfânta Inimă a lui Isus prin mâinile neprihănite ale Preasfintei Fecioare Maria”. Acest lucru i-a format caracterul său spiritual, a cărui caracteristică a fost încredințarea în Cristos prin intermediul Mariei a ființei sale, a propriei vieți și a propriului minister.

Înțelegea dăruirea de sine lui Cristos mai ales ca răspuns la iubirea lui, conținută și revelată în sacramentul Euharistiei. Spunea: „Fiecare om trebuie să fie cuprins de uimire la gândul că Domnul Isus, trebuind să meargă la Tatăl pe un tron de slavă, a rămas pe pământ cu oamenii. Iubirea lui a inventat această minune a minunilor, instituind Preasfântul Sacrament”. Trezea mereu în el și în alții această uimire a credinței. Aceasta l-a condus și l-a Maria. Ca teolog expert, nu putea să nu vadă în Maria pe aceea care „în misterul întrupării anticipa chiar și credința euharistică a Bisericii”; pe aceea care purtând în sânul ei Cuvântul, care s-a făcut trup, a fost într-un fel „tabernacolul” – primul „tabernacol” din istorie (cf. Ecclesia de Eucharistia, 55). Așadar i se adresa ei cu o dăruire filială și cu o iubire pe care o căpătase în casa părintească, și-i încuraja și pe alții spre o astfel de iubire. Scria Congregației Slujitoarelor Preasfintei Inimi a lui Isus, fondată de el: „Printre dorințele Preasfintei Inimi a lui Isus una dintre cele mai arzătoare este aceea ca Preasfânta Mamă să fie cinstită și iubită de toți, mai întâi pentru că Domnul însuși o iubește în mod inefabil, și apoi pentru că a făcut-o mamă a tuturor oamenilor, pentru ca prin gingășia ei să atragă la sine chiar și pe cei care fug de Sfânta Cruce și să-i conducă la Inima Divină”.

Ridicându-l la cinstea altarelor pe Józef Sebastian Pelczar, mă rog ca prin mijlocirea lui strălucirea sfințeniei sale să fie pentru Slujitoarele Preasfintei Inimi a lui Isus, pentru Biserica din Przemysl și pentru toți credincioșii din Polonia și din lume o încurajare spre această iubire față de Cristos și față de Mama lui.

3. Sfânta Urszula Ledóchowska, și-a ațintit privirea asupra chipului lui Cristos, Mirele ei, întreaga sa viață, cu fidelitate și cu iubire. În mod deosebit se unea cu Cristos agonizant pe Cruce. Această unire o umplea de un zel extraordinar în opera de vestire, prin cuvinte și fapte, a Veștii Bune a iubirii lui Dumnezeu. O ducea înainte de toate copiilor și tinerilor, dar și tuturor celor care se aflau în nevoi, săracilor, celor părăsiți, celor singuri. Tuturor li se adresa cu un limbaj de iubire bazat pe fapte. Cu mesajul iubirii lui Dumnezeu a traversat Rusia, țările scandinave, Franța și Italia. În timpurile sale a fost o apostolă a noii evanghelizări, dând mărturie prin viața și activitatea sa despre o constantă actualitate, creativitate și eficacitate a iubirii evanghelice.

Și ea primea inspirație și forță pentru marea operă de apostolat din iubirea pentru Euharistie. Scria: „Trebuie să-l iubesc pe aproapele așa cum m-a iubit Isus pe mine. Luați și mâncați… Mâncați puterile mele, sunt la dispoziția voastră (…). Luați și mâncați capacitățile mele, talentul meu (…), inima mea, pentru ca prin iubire acestea să încălzească și să lumineze viața voastră (…). Luați și mâncați timpul meu, să fie la dispoziția voastră. (…) sunt a voastră așa cum Isus-Ostie este al meu”. Nu răsună oare în aceste cuvinte ecoul unui dar prin care Cristos, în Cenacol, s-a oferit pe sine Discipolilor din orice timp?

Fondând Congregația Surorile Ursuline ale Preasfintei Inimi a lui Isus Agonizant, i-a transmis acest spirit. „Preasfântul Sacrament – scria – este soarele vieții noastre, comoara noastră, fericirea noastră, tot ce avem pe pământ. (…) Iubiți-l pe Isus din tabernacol! Acolo să rămână mereu inima voastră chiar dacă din punct de vedere fizic sunteți la lucru. Acolo este Isus, pe care trebuie să-l iubim cu ardoare, din toată inima. Și dacă nu știm să-l iubim, să dorim cel puțin să-l iubim – să-l iubim tot mai mult”.

În lumina acestei iubiri euharistice Sfânta Urszula știa să vadă în fiecare circumstanță un semn al timpului, pentru a sluji pe Dumnezeu și pe frați. Știa că pentru acela care crede, orice eveniment, chiar și cel mai mic, devine o ocazie pentru a împlini planurile lui Dumnezeu. Ceea ce era obișnuit, făcea să devină extraordinar; ceea ce era cotidian, schimba, ca să devină veșnic; ceea ce era banal, făcea să devină sfânt.

Dacă astăzi Sfânta Urszula devine exemplu de sfințenie pentru toți credincioșii, este pentru ca această carismă a ei să poată fi primită de acela care din iubire față de Cristos și Biserică dorește să mărturisească în mod eficient Evanghelia în lumea de astăzi. Toți putem să învățăm de la ea cum să clădim cu Cristos o lume mai umană – o lume în care să fie realizate în mod mai deplin valori precum dreptatea, libertatea, solidaritatea, pacea. De la ea putem să învățăm cum să punem în practică în fiecare zi porunca „nouă” a iubirii.

4. „Aceasta este porunca lui: să credem… și să ne iubim unii pe alții” (1 In 3,23). Apostolul Ioan ne îndeamnă să primim iubirea nemărginită a lui Dumnezeu, care pentru mântuirea lumii l-a dat pe Fiul său unul născut (cf In 3,16). Această iubire este exprimată în mod sublim când Cristos și-a vărsat Sângele ca „preț infinit de răscumpărare” a întregii omeniri. Maria de Mattias a fost cu totul cucerită de misterul Crucii, și a pus Institutul Surorile Adoratoare ale Sângelui lui Cristos „sub stindardul Sângelui Divin”. Iubirea pentru Isus răstignit s-a tradus în ea în pasiune pentru suflete și într-o dăruire umilă fraților, „aproapelui iubit”, așa cum îi plăcea să repete. „Să ne însuflețim – îndemna ea – să pătimim din iubire pentru Isus care cu atâta iubire și-a vărsat sângele pentru noi. Să ne străduim să câștigăm suflete pentru cer”.

Sfânta Maria De Mattias încredințează astăzi acest mesaj fiilor și fiicelor ei spirituale, grăbindu-se toți să-l urmeze până la sacrificiul vieții pe Mielul Jertfit pentru noi.

5. Aceeași iubire a sprijinit-o pe Virginia Centurione Bracelli. Urmând îndemnul apostolului Ioan, a dorit să iubească nu doar „prin cuvinte„, sau „cu limba„, ci „cu fapte și în adevăr” (cf. 1 In 3,18). Punând deoparte originile sale nobile, s-a dedicat cu zel apostolic extraordinar. Eficacitatea apostolatului său venea dintr-o adeziune necondiționată la voința divină, care se alimenta din contemplația continuă și din ascultarea supusă a cuvântului Domnului.

Îndrăgostită de Cristos, și gata pentru El să se dăruiască pe sine fraților, sfânta Virginia Centurione Bracelli lasă Bisericii mărturia unei sfințenii simple și fecunde. Exemplul ei de fidelitate evanghelică curajoasă continuă să exercite o atracție puternică și asupra persoanelor din timpul nostru. Obișnuia să spună: atunci când avem ca scop doar pe Dumnezeu, „toate opozițiile dispar, toate dificultățile sunt învinse” (Positio, 86).

6. „Rămâneți în mine!„. În Cenacol Isus a repetat de mai multe ori această invitație, pe care sfântul Józef Sebastian Pelczar, sfânta Urszula Ledóchowska, sfânta Maria De Mattias și sfânta Virginia Centurione Bracelli au primit-o cu deplină încredere și disponibilitate. Este o invitație insistentă și iubitoare adresată tuturor credincioșilor. „Dacă rămâneți în mine – asigură Domnul – și cuvintele mele rămân în voi, orice voiți, cereți și vi se va face” (In 15,7). Fie ca fiecare din noi să experimenteze în propria viață eficacitatea acestei asigurări a lui Isus.

Să ne ajute Maria, Regina Sfinților și model de comuniune perfectă cu Fiul ei divin. Să ne învețe să rămânem „lipiți” de Isus, ca mlădițele de viță, și să nu ne despărțim niciodată de iubirea lui. Într-adevăr, nu putem face nimic fără El, deoarece viața noastră este Cristos Cel viu și prezent în Biserică și în lume. Astăzi și întotdeauna. Amin.

Autor: Papa Ioan Paul al II-lea
Traducător: Cristina Grigore
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 18.05.2003
Publicarea pe acest sit: 18.05.2003
Etichete: ,

Lasă un răspuns