Predica Papei la canonizarea a patru Sfinte

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Liturghia cu canonizarea a patru Fericite
Piața San Pietro, 17 mai 2015

Faptele Apostolilor ne-a prezentat Biserica de la început în momentul în care îl acele pe cel pe care Dumnezeu l-a chemat să ia locul lui Iuda în colegiul apostolilor. Nu este vorba de a asuma o funcție, ci o slujire. Și de fapt, Matia, asupra căruia cade alegerea, primește o misiune pe care Petru o definește astfel: „Așadar, trebuie ca unul… să devină martor al învierii lui împreună cu noi” – al învierii lui Cristos (Fap 1,21-22). Cu aceste cuvinte el rezumă ce înseamnă a face parte dintre cei doisprezece: înseamnă a fi martor al învierii lui Isus. faptul că spune „împreună cu noi” ne face să înțelegem că misiunea de a-l vesti pe Cristos Înviat este misiune individuală: trebuie trăită în mod comunitar, cu colegiul apostolic și cu comunitatea. Apostolii au trăit experiența directă și minunată a Învierii; sunt martori oculari ai acestui eveniment. Grație mărturiei lor autoritare, mulți au crezut; și din credința în Cristos Înviat s-au născut și se nasc încontinuu comunități creștine. Și noi, astăzi, întemeiem credința noastră în Domnul Înviat pe mărturia apostolilor ajunsă până la noi prin misiunea Bisericii. Credința noastră este legată trainic cu mărturia lor așa cum un lanț neîntrerupt întins de-a lungul secolelor nu numai de la succesorii apostolilor, ci de la generații și generații de creștini. De fapt, imitându-i pe apostoli, fiecare discipol al lui Cristos este chemat să devină martor al învierii sale, mai ales în acele ambiente umane unde este mai puternică uitarea lui Dumnezeu și rătăcirea omului.

Pentru ca acest lucru să se realizeze, trebuie să rămânem în Cristos și în iubirea sa, așa cum ne-a amintit Prima Scrisoare a lui Ioan: „Cine rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în el” (1In 4,16). Isus a repetat asta cu insistență discipolilor săi: „Rămâneți în mine… Rămâneți în iubirea mea” (In 15,4-9). Acesta este secretul sfinților: a locui în Cristos, uniți cu El ca mlădițele cu vița, pentru a aduce mult rod (cf. In 15,1-8). Și acest rod nu este altceva decât iubirea. Această iubire strălucește în mărturia sorei Giovanna Emilia de Villeneuve, care și-a consacrat viața lui Dumnezeu și săracilor, bolnavilor, celor închiși, celor exploatați, devenind pentru ei și pentru toți semn concret al iubirii milostive a Domnului.

Relația cu Isus Înviat este – ca să spunem așa – „atmosfera” în care trăiește creștinul și în care găsește forța de a rămâne fidel Evangheliei, chiar și în mijlocul obstacolelor și neînțelegerilor. „A rămâne în iubire”: acest lucru l-a făcut și sora Maria Cristina Brando. Ea a fost complet cucerită de iubirea arzătoare față de Domnul; și de rugăciune, de întâlnirea inimă la inimă cu Isus Înviat, prezent în Euharistie, primea forța pentru a suporta suferințele și a se dărui ca pâine frântă atâtor persoane îndepărtate de Dumnezeu și înfometate de iubire autentică.

Un aspect esențial al mărturiei care trebuie dată Domnului Înviat este unitatea dintre noi, discipolii săi, după imaginea unității care subzistă între El și Tatăl. A răsunat și astăzi în Evanghelie rugăciunea lui Isus în ajunul Pătimirii: „Să fie una, ca noi” (In 17,11). Din această iubire veșnică dintre Tatăl și Fiul, care se revarsă în noi prin intermediul Duhului Sfânt (cf. Rom5,5), iau forță misiunea noastră și comuniunea noastră fraternă; din ea provine mereu din nou bucuria de a-l urma pe Domnul pe calea sărăciei sale, a fecioriei sale și a ascultării sale; și tot aceeași iubire cheamă să cultivăm rugăciunea contemplativă. A experimentat asta în mod eminent sora Maria Baourdy care, umilă și analfabetă, a știut să dea sfaturi și explicații teologice cu extremă claritate, rod al dialogului continuu cu Duhul Sfânt. Docilitatea față de Duhul Sfânt a făcut-o și instrument de întâlnire și de comuniune cu lumea musulmană. Tot așa și sora Maria Alfonsina Danil Ghattas a înțeles bine ce înseamnă a iradia iubirea lui Dumnezeu în apostolat, devenind martoră de blândețe și de unitate. Ea ne oferă un exemplu clar despre cât de important e să devenim responsabilii unii de alții, să trăim unul în slujba celuilalt.

A rămâne în Dumnezeu și în iubirea sa, pentru a vesti cu cuvântul și cu viața învierea lui Isus, mărturisind unitatea dintre noi și caritatea față de toți. Acestea le-au făcut cele patru sfinte proclamate astăzi. Exemplul lor luminos interpelează și viața noastră creștină: cum sunt eu astăzi martor al lui Cristos Înviat? Este o întrebare pe care trebuie să ne-o adresăm. Cum rămân în El, cum locuiesc în iubirea sa? Sunt capabil să „semăn” în familie, la locul de muncă, în comunitatea mea, sămânța acelei unități pe care El ne-a dăruit-o făcându-ne părtași de ea din viața trinitară?

Întorcându-ne astăzi acasă, să ducem cu noi bucuria acestei întâlniri cu Domnul Înviat; să cultivăm în inimă angajarea de a locui în iubirea lui Dumnezeu, rămânând uniți cu El și între noi și mergând pe urmele acestor patru femei, modele de sfințenie, pe care Biserica ne invită să le imităm.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 17.05.2015
Publicarea pe acest sit: 18.05.2015
Etichete: ,

Lasă un răspuns