Predica Papei la beatificarea lui Paul Yun Ji-chung şi a celor 123 de însoţitori martiri

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la beatificarea lui Paul Yun Ji-chung
și a celor 123 de însoțitori martiri
Poarta Gwanghwamun, Seul, 16 august 2014

„Cine ne va despărți de iubirea lui Cristos?” (Rom 8,35). Cu aceste cuvinte sfântul Paul ne vorbește despre gloria credinței noastre în Isus: nu numai Cristos a înviat din morți și s-a înălțat la cer, ci ne-a unit cu El, făcându-ne părtași de viața sa veșnică. Cristos este victorios și victoria sa este a noastră.

Astăzi celebrăm această victorie în Paul Yun Ji-ching și în cei 123 însoțitori ai săi. Numele lor se adaugă la cele ale sfinților martiri Andrei Kim Taegon, Paul Chong Hasang și însoțitorii, cărora le-am adus omagiu puțin mai înainte. Toți au trăit și au murit pentru Cristos și acum domnesc cu El în bucurie și în glorie. Cu sfântul Paul ne spun că, în moartea și învierea Fiului său, Dumnezeu ne-a dăruit victoria cea mai mare dintre toate. De fapt, „nici moartea, nici viața, nici înălțimea, nici adâncimea, nici vreo altă creatură nu ne va putea despărți de iubirea lui Dumnezeu, care este în Isus Cristos, Domnul nostru” (Rom 8,38-39).

Victoria martirilor, mărturia lor dată puterii iubirii lui Dumnezeu continuă să aducă roade și astăzi în Coreea, în Biserica ce primește creștere din jertfa lor. Celebrarea fericitului Paul și a însoțitorilor săi ne oferă oportunitatea de a ne întoarce la primele momente, la începuturile Bisericii din Coreea. Vă invită pe voi, catolici coreeni, să vă amintiți lucrurile mari pe care Dumnezeu le-a săvârșit în această țară și să pătrați ca pe o comoară moștenirea de credință și de caritate încredințată vouă de strămoșii voștri.

În providența misterioasă a lui Dumnezeu, credința creștină n-a ajuns la țărmurile Coreei prin misionari; a intrat aici prin inimile și mințile oamenilor coreeni. Ea a fost stimulată de curiozitatea intelectuală, de căutarea adevărului religios. Printr-o întâlnire inițială cu Evanghelia, primii creștini coreeni și-au deschis mințile lor lui Isus. Voiau să cunoască mai mult despre acest Cristos care a suferit, a murit și a înviat din morți. A învăța ceva despre Isus a condus imediat la o întâlnire cu Domnul însuși, la primele botezuri, la dorința de o viață sacramentală și eclezială deplină și la începuturile unei angajări misionare. În afară de asta, a adus roadele sale în comunități care scoteau inspirație din Biserica primară, în care credincioșii erau cu adevărat o singură inimă și un singur suflet, fără a da atenție la diferențele sociale tradiționale și aveau toate în comun (cf. Fap 4,32).

Această istorie ne spune multe despre importanța, demnitatea și frumusețea vocației laicilor! Adresez salutul meu mulților credincioși laici prezenți aici, îndeosebi familiilor creștine care în fiecare zi prin exemplul lor îi educă pe tineri la credință și la iubirea reconciliatoare a lui Cristos. În manieră specială îi salut pe numeroșii preoți prezenți; prin slujirea lor generoasă transmit bogatul patrimoniu de credință cultivat de generațiile trecute de catolici coreeni.

Evanghelia de astăzi conține un important mesaj pentru noi toți. Isus îi cere Tatălui să ne consacre în adevăr și să ne păzească de lume. Înainte de toate, este semnificativ că, în timp ce Isus îi cere Tatălui să ne consacre și să ne păzească, nu-i cere să ne scoată din lume. Știm că îi trimite pe discipolii săi pentru ca să fie plămadă de sfințenie și de adevăr în lume: sarea pământului, lumina lumii. În asta, martirii ne indică drumul.

La câtva timp după ce primele semințe ale credinței au fost plantate în acest pământ, martirii și comunitatea creștină au trebuit să aleagă între a-l urma pe Isus sau lumea. Auziseră avertismentul Domnului, adică faptul că lumea îi va urî din cauza sa (In 17,14); știau prețul de a fi discipoli. Pentru mulți asta a însemnat persecuția și, mai târziu, fuga în munți, unde au format sate catolice. Erau dispuși la mari jertfe și să se lase despuiați de ceea ce-i putea îndepărta de Cristos: bunurile și pământul, prestigiul și onoarea, deoarece știau că numai Cristos era adevărata lor comoară.

Astăzi foarte des experimentăm că credința noastră este pusă la încercare de către lume și în foarte multe moduri ni se cere să coborâm la compromisuri cu privire la credință, să diluăm exigențele radicale ale Evangheliei și să ne conformăm spiritului timpului. Și totuși martirii ne amintesc să-l punem pe Cristos mai presus de toate și să vedem tot restul în această lume în relație cu El și cu Împărăția sa veșnică. Ei ne provoacă să ne întrebăm dacă există ceva pentru care am fi dispuși să murim.

În afară de asta, exemplul martirilor ne învață importanța carității în viața de credință. Puritatea mărturiei lor dată despre Cristos, manifestată în acceptarea demnității egale a tuturor celor botezați, i-a condus la un refuz al lor de a despărți dubla poruncă a iubirii față de Dumnezeu și a iubirii față de aproapele care i-a dus la o așa de mare grijă față de necesitățile fraților. Exemplul lor are mult de spus nouă, care trăim în societăți unde, alături de bogății imense, crește în mod tăcu cea mai abjectă sărăcie; unde rar este ascultat strigătul săracilor; și unde Cristos continuă să cheme, ne cere să-l iubim și să-l slujim întinzând mâna fraților și surorilor nevoiași.

Dacă urmăm exemplul martirilor și credem în cuvântul Domnului, atunci vom înțelege libertatea sublimă și bucuria cu care ei au mers la moarte. În afară de asta vom vedea că celebrarea de astăzi îi cuprinde pe nenumărații martiri anonimi, în această țară și în restul lumii, care, în special în ultimul secol, au oferit propria viață pentru Cristos sau au suferit persecuții grele din cauza numelui său.

Astăzi este o zi de mare bucurie pentru toți coreenii. Moștenirea fericitului Paul Yun Ji-chung și a însoțitorilor săi – corectitudinea lor în căutarea adevărului, fidelitatea lor față de principiile supreme ale religiei pe care au ales s-o îmbrățișeze, precum și mărturia lor de caritate și de solidaritate față de toți – toate acestea fac parte din bogata istorie a poporului coreean. Moștenirea martirilor poate să inspire toți bărbații și femeile de bunăvoință să acționeze în armonie pentru o societate mai dreaptă, liberă și reconciliată, contribuind astfel la pacea și la apărarea valorilor autentic umane în această țară și în lumea întreagă.

Fie ca rugăciunile tuturor martirilor coreeni, în unire cu acelea ale Sfintei Fecioare Maria, Mama Bisericii, să ne dobândească harul de a persevera în credință și în orice faptă bună, în sfințenie și în curăția inimii și în zelul apostolic de a-l mărturisi pe Isus în această iubită națiune, în toată Asia și până la marginile pământului. Amin.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 16.08.2014
Publicarea pe acest sit: 18.08.2014
Etichete: , ,

Lasă un răspuns