Predica Papei la beatificarea a cinci Fericiţi

Predica Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea
de la Liturghia de beatificare a cinci Fericiți
piața San Pietro, 23 martie 2003

1. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Antifona la Evanghelie cf. In 3,16). Aceste cuvinte din Liturgia din această a treia duminică din Postul Mare ne invită să contemplăm, cu ochii credinței, marele Mister pe care îl vom celebra la Paști. Este darul deplin și definitiv al iubirii lui Dumnezeu făcut prin moartea și învierea lui Isus.

Misterul mântuirii, la care toți credincioșii sunt chemați să participe, a fost trăit într-un mod deosebit de noii Fericiți, pe care am bucuria de a-i ridica astăzi la cinstea altarelor: Pierre Bonhomme, preot, fondator al Congregației Surorilor Sfintei Fecioare de pe Calvar; María Dolores Rodríguez Sopena, fecioară, fondatoare a Institutului Cateheta Dolores Sopena; María Caridad Brader, fecioară, fondatoare a Congregației Surorilor Mariei Neprihănite; Juana María Condesa Lluch, fondatoare a Congregației Slujitoarele Mariei Neprihănite; László Batthyány-Strattmann, laic, tată de familie.

2. „Porunca Domnului este strălucitoare, luminează ochii” (Ps 18,9). Acest lucru se aplică în mod natural părintelui Pierre Bonhomme, care a găsit în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, mai ales în Fericiri și în relatările Pătimirii Domnului, călăuza pentru a trăi în intimitate cu Cristos și pentru a-l imita, călăuzit de Maria. Meditarea Scripturii a fost izvorul neasemuit al activității sale pastorale, îndeosebi al atenției pe care o acorda celor săraci, bolnavi, surdo-muți și persoanelor handicapate, pentru care a fondat Institutul „Surorile Sfintei Fecioare de pe Calvar”. După exemplul noului Fericit, putem repeta: „Modelul meu va fi Isus Cristos, doresc să mă asemăn cu cel pe care îl iubesc”. Fie ca pr. Bonhomme să ne încurajeze să devenim familiari cu Scriptura, pentru a-l iubi pe Mântuitorul și pentru a fi neobosiții săi mărturisitorii săi prin cuvintele și viața noastră!

3. „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din pământul Egiptului și din casa robiei” (Ex 20,1). Marea revelație de pe Sinai ne arată un Dumnezeu care răscumpără și eliberează de orice robie, ducând apoi la desăvârșire acest plan în misterul răscumpărător al Fiului său unic născut, Isus Cristos. Cum să nu facem să ajungă acest sublim mesaj, înainte de toate, la cei care nu îl aud în inima lor necunoscând Evanghelia?

Dolores Rodríguez Sopena a simțit această necesitate și a dorit să răspundă provocării de a face prezentă mântuirea lui Cristos în lumea muncitorilor. De aceea, și-a propus ca scop „a face din toți oamenii o singură familie în Cristos Isus” (Constituțiile din 1907). Acest spirit s-a cristalizat în cele trei instituții fondate de noua Fericită: Mișcarea Laicilor Sopena; Institutul Damelor Catehete, numite astăzi Catehetele Sopena; și Opera socială și culturală Sopena. Prin intermediul lor, în Spania și în America Latină, se continuă o spiritualitate care colaborează la construirea unei lumi mai drepte, vestind mesajul mântuitor al lui Isus Cristos.

4. „Lucrează șase zile și fă-ți în acelea toate treburile, în ziua a șaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău” (Ex 20,9.10). Lectura din cartea Exodului pe care am ascultat-o ne amintește datoria de a lucra, pentru a colabora prin efortul nostru la opera Creatorului și a face astfel o lume mai bună și mai umană. Totuși, în secolul al XIX-lea, integrarea femeii în munca retribuită în afara casei a sporit riscurile pentru viața ei de credință și demnitatea ei umană. De acest lucru și-a dat seama Fericita Juana Condesa Lluch, îndemnată de aleasa ei sensibilitate religioasă. Ea a avut o tinerețe profund creștină: asista zilnic la Liturghie în biserica patriarhală, întărindu-și credința cu rugăciune asiduă. Astfel s-a pregătit pentru a se dărui cu totul iubirii lui Dumnezeu, fondând Congregația Slujitoarelor Mariei Neprihănite care, fidelă carismei proprii, continuă să se angajeze în promovarea femeii muncitoare.

5. „Noi îl predicăm pe Cristos cel răstignit… puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu” (1Cor 1,23.24). În a doua lectură de astăzi, Sfântul Paul relatează cum îl vestea pe Isus Cristos, chiar și celor care căutau mai degrabă minuni sau înțelepciune omenească. Creștinul trebuie să îl vestească mereu pe Domnul său, fără a da înapoi în fața dificultăților, oricât de mari ar fi acestea.

De-a lungul istoriei, nenumărați bărbați și femei au vestit Împărăția lui Dumnezeu în lumea întreagă. Printre ei trebuie să amintită Sora Caridad Brader, fondatoare a Franciscanelor Misionare ale Mariei Neprihănite.

Din viața contemplativă a mănăstirii Maria Hilf din patria sa natală Elveția, noua fericită a ieșit pentru a se dedica cu totul misiunii ad gentes în Ecuador și apoi în Columbia. Cu încredere infinită în Providența divină, a fondat școli și case, îndeosebi în cartierele sărace, și a răspândit o profundă devoțiune euharistică.

În ceasul morții le spunea surorilor ei: „Să nu părăsiți operele bune ale Congregației, pomana și marea iubire față de cei săraci, marea iubire dintre surori, adeziunea față de episcopi și preoți”. Frumoasă lecție a unei vieți misionare în slujba lui Dumnezeu și a oamenilor!

6. „Slăbiciunea lui Dumnezeu este mai puternică decât tăria oamenilor” (1Cor 1,25). Aceste cuvinte ale Sfântului Apostol Paul reflectă evlavia și stilul de viață al Fericitului László Batthyány-Strattmann, care era tată de familie și medic. A transformat moștenirea bogată a strămoșilor săi, pentru a trata gratuit pe săraci, și a construit două spitale. Interesul său cel mai mare nu era pentru bunurile materiale; la fel de puțin conta succesul și scopul carierei în viața sa. Aceste lucruri le-a învățat și le-a trăit în familia lui, și a devenit cel mai bun mărturisitor al credinței pentru copiii săi. Întărindu-se spiritual din Euharistie, a arătat tuturor cum se nutrea din Providența divină, izvorul vieții și al misiunii sale.

Fericitul László Batthyány-Strattmann nu a pus niciodată bogățiile pământului înaintea adevăratului bine care este în ceruri. Exemplul său de viață de familie și de generoasă solidaritate creștină să fie pentru toți încurajare pentru a urma cu fidelitate Evanghelia.

7. Sfințenia noilor Fericiți ne îndeamnă să tindem și noi la desăvârșirea evanghelică, punând în practică toate cuvintele lui Isus. Este vorba desigur de un itinerar ascetic care angajează, dar care este posibil pentru toți.

Fecioara Maria, Regina tuturor Sfinților, să ne sprijine cu mijlocirea ei maternă.

Acești noi Fericiți să ne fie călăuze sigure spre sfințenie. Amin!

Autor: Papa Ioan Paul al II-lea
Traducător: Cristina Grigore
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 23.03.2003
Publicarea pe acest sit: 23.03.2003
Etichete: ,

Lasă un răspuns