Predica Papei în Ziua Mondială a Migrantului şi Refugiatului

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Sfânta Liturghie celebrată
în Ziua Mondială a Migrantului și Refugiatului,
Bazilica San Pietro, 14 ianuarie 2018

Anul acesta am voit să celebrez Ziua Mondială a Migrantului și Refugiatului cu o Liturghie la care sunteți invitați în mod deosebit voi, migranți, refugiați și cei care cer azil. Unii ați ajuns în Italia de puțin timp, alții sunteți de mulți ani rezidenți și munciți și alții constituie așa-numitele „a doua generație”.

Pentru toți a răsunat în această adunare cuvântul lui Dumnezeu, care ne invită astăzi să aprofundăm chemarea specială pe care Domnul o adresează fiecăruia dintre noi. El, așa cum a făcut cu Samuel (cf. 1Sam 3,3b-10.19) ne cheamă pe nume – pe fiecare dintre noi – și ne cere să onorăm faptul că am fost creați ca ființe unice și irepetabile, cu toții diferiți între noi și cu un rol singular în istoria lumii. În Evanghelie (cf. In 1,35-42) cei doi discipoli ai lui Ioan îl întreabă pe Isus: „Unde locuiești?” (v. 38), lăsând să se înțeleagă că de răspunsul la această întrebare depinde evaluarea lor despre învățătorul din Nazaret. Răspunsul lui Isus este clar: „Veniți și vedeți!” (v. 39), și deschide la o întâlnire personală, care contemplă un timp adecvat pentru a-l primi, a-l cunoaște și a-l recunoaște pe celălalt.

În mesajul pentru ziua de astăzi am scris: „Fiecare străin care bate la ușa noastră este o ocazie de întâlnire cu Isus Cristos, care se identifică în acest caz cu străinul primit sau refuzat din orice epocă (cf. Mt 25,35.43)”. Și pentru cel străin, pentru migrant, pentru refugiat, pentru evacuat și pentru cel care cere azil fiecare ușă din noua țară este și o ocazie de întâlnire cu Isus. Invitația sa „Veniți și vedeți!” ne este adresată astăzi nouă tuturor, comunități locale și noi sosiți. Este o invitație de a depăși fricile noastre, pentru a putea merge în întâmpinarea celuilalt, pentru a-l primi, a-l cunoaște și a-l recunoaște. Este o invitație care oferă oportunitatea de a devini aproapele pentru celălalt ca să vedem unde și cum trăiește. În lumea de astăzi, pentru noii sosiți, a primi, a cunoaște și a recunoaște înseamnă a cunoaște și a respecta legile, cultura și tradițiile țărilor în care sunt primiți. Înseamnă și a înțelege fricile și îngrijorările lor pentru viitor. Și pentru comunitățile locale, a primi, a cunoaște și a recunoaște înseamnă a se deschide la bogăția diversității fără preconcepții, a înțelege potențialitățile și speranțele noilor sosiți, precum și vulnerabilitatea lor și temerile lor.

Întâlnirea adevărată cu celălalt nu se oprește la primire, ci ne angajează pe toți în cele trei acțiuni pe care le-am evidențiat în mesajul pentru această zi: a proteja, a promova și a integra. Și în întâlnirea adevărată cu aproapele vom fi capabili să-l recunoaștem pe Isus Cristos care cere să fie primit, protejat, promovat și integrat? Așa cum ne învață parabola evanghelică despre judecata universală: Domnul era înfometat, însetat, gol, bolnav, străin și în închisoare, și de unii a fost ajutat în timp ce de alții n-a fost ajutat (cf. Mt 25,31-46). Această întâlnire adevărată cu Cristos este izvor de mântuire, o mântuire care trebuie să fie vestită și dusă tuturor, așa cum ne arată apostolul Andrei. După ce a revelat fratelui Simon: „L-am găsit pe Mesia” (In 1,41), Andrei îl duce la Isus pentru ca să aibă aceeași experiență a întâlnirii.

Nu este ușor de intrat în cultura celuilalt, a ne pune în pielea persoanelor așa de diferite de noi, a le înțelege gândurile și experiențele. Și astfel adesea renunțăm la întâlnirea cu celălalt și ridicăm bariere pentru a ne apăra. Uneori, comunităților locale le este frică de noii sosiți, să nu deranjeze ordinea constituită, „să nu fure” ceva din ceea ce s-a construit cu trudă. Chiar și noilor sosiți le este frică: se tem de confruntare, de evaluare, de discriminare, de eșec. Aceste frici sunt legitime, întemeiate pe îndoieli pe deplin comprehensibile dintr-un punct de vedere uman. A avea îndoieli și temeri nu este un păcat. Păcatul este a lăsa ca aceste frici să determine răspunsurile noastre, să condiționeze alegerile noastre, să compromită respectul și generozitatea, să alimenteze ura și refuzul. Păcatul este a renunța la întâlnirea cu celălalt, la întâlnirea cu cel diferit, la întâlnirea cu aproapele, care de fapt este o ocazie privilegiată de întâlnire cu Domnul.

Din această întâlnire cu Isus prezent în cel sărac, în cel rebutat, în cel refugiat, în cel care cere azil, provine rugăciunea noastră de astăzi. Este o rugăciune reciprocă: migrații și refugiații se roagă pentru comunitățile locale și comunitățile locale se roagă pentru noii sosiți și pentru migranții care sunt prezenți mai demult. Încredințăm mijlocirii materne a Mariei Preasfinte speranțele tuturor migranților și refugiaților din lume și aspirațiile comunităților care le primesc, pentru ca, în conformitate cu suprema poruncă divină a carității și a iubirii față de aproapele, să învățăm cu toții să-l iubim pe celălalt, pe cel străin, așa cum ne iubim pe noi înșine.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 14.01.2018
Publicarea pe acest sit: 14.01.2018
Etichete: ,

Lasă un răspuns