Predica Papei în sărbătoarea Fecioarei de la Guadalupe

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
în sărbătoarea Fecioarei de la Guadalupe
Vatican, 12 decembrie 2017

Evanghelia care tocmai a fost proclamată este prefața a două mari cântări: cântarea Mariei cunoscută ca „Magnificat” și cântarea lui Zaharia, „Benedictus”, și îmi place s-o numesc „cântarea Elisabetei sau a rodniciei”. Mii de creștini în întreaga lume încep ziua cântând: „Binecuvântat este Domnul” și termină ziua „proclamând măreția sa pentru că a privit cu bunătate la smerenia slujitoarei sale”. În această formă, credincioșii din diferite popoare, zi de zi, încearcă să comemoreze; să amintească faptul că din generație în generație milostivirea lui Dumnezeu se extinde asupra întregului popor așa cum a promis părinților noștri. Și în acest context al amintirii recunoscătoare izbucnește cântarea Elisabetei în formă de întrebare: „Cine sunt eu ca să vină la mine mama Domnului meu?”. Pe Elisabeta, femeia marcată de semnul sterilității, o întâlnim cântând sub semnul rodniciei și al uimirii.

Aș vrea să subliniez aceste două aspecte. Elisabeta, femeia sub semnul sterilității și sub semnul rodniciei.

1. Elisabeta femeia sterilă, cu tot ceea ce implica asta pentru mentalitatea religioasă din timpul său, care considera sterilitatea ca o pedeapsă divină rod al propriului păcat sau al păcatului soțului. Un semn de rușine imprimat în propriul trup, fie pentru că se consideră vinovată de un păcat pe care nu l-a comis, fie pentru că se simte fără valoare, nefiind la înălțimea a ceea ce se aștepta de la ea. Să ne imaginăm, o clipă, privirile rudelor sale, ale vecinilor săi, ale ei înseși… sterilitate care pătrunde adânc și ajunge să paralizeze toată viața. Sterilitate care poate lua multe nume și forme de fiecare dată când o persoană simte în trupul său rușinea de a se vedea stigmatizată sau de a se simți fără valoare.

Același lucru putem să ni-l imaginăm pentru indianul Juan Diego când îi spune Mariei: „Eu cu adevărat sunt un om al câmpiilor, sunt mecapal, sunt cacaxtil, sunt coadă, sunt aripă; eu însumi am nevoie să fiu condus, purtat pe umăr. Locul în care tu mă trimiți […] nu este potrivit pentru mine și îmi este străin!” (Nican Mopohua, nr. 55). Astfel acest sentiment se poate găsi și – așa cum ne-au arătat bine episcopii latinoamericani – în comunitățile noastre „indigene și afroamericane, care, în multe circumstanțe, nu sunt tratate cu demnitate și egalitate de condiții; multe femei, excluse din motive de gen, de rasă și de situație socio-economică; tineri care primesc o educație de joasă calitate și nu au posibilitatea de a continua în studiile lor, nici să intre în piața locurilor de muncă pentru a înainta și a-și constitui o familie; mulți săraci, șomeri, migranți, expulzați din ținuturile lor, țărani fără pământ, care încearcă să supraviețuiască în economia informală; copii și copile supuși la prostituția infantilă, frecvent legată de turismul sexual” (Document conclusiv, Aparecida, nr. 65).

2. Și, împreună cu Elisabeta, femeia sterilă, o contemplăm pe Elisabeta femeia rodnică-uimită. Ea este prima care o recunoaște și o binecuvântează pe Maria. Ea este cea care la bătrânețe a experimentat în propria viață, în propriul trup, împlinirea promisiunii făcute de Dumnezeu. Aceea care nu putea să aibă copii l-a purtat în sânul ei pe precursorul mântuirii. În ea înțelegem că visul lui Dumnezeu nu este nici nu va fi sterilitatea și nici de a stigmatiza sau a umple de rușine proprii copii, ci de a face să izbucnească în ei și din ei o cântare de binecuvântare. În același mod vedem asta în Juan Diego. Tocmai el, și nu altul, a fel cel care a purtat imprimată pe mantia sa, tilma, imaginea Fecioarei: Fecioara cu piele închisă la culoare și fața metisă, susținută de un înger cu aripi de quetzal, pelican și papagal; mama capabilă să asume trăsăturile propriilor copii pentru a-i face să se simtă parte a binecuvântării sale.

Ar părea că Dumnezeu se încăpățânează încontinuu să ne arate că „piatra aruncată de zidari a ajuns în capul unghiului” (Ps 117,22).

Iubiți frați, în mijlocul acestei dialectici de rodnicie-sterilitate, să privim bogăția și diversitatea culturală a popoarelor noastre din America Latină și din Caraibe; ea este semn al marii bogății pe care suntem invitați nu numai s-o cultivăm, ci și, în special în timpul nostru, s-o apărăm curajos de orice tentativă de omogenizare care ajunge să impună – cu sloganuri ademenitoare – un unic mod de a gândi, de a fi, de a simți, de a trăi, care ajunge să facă inutil și steril ceea ce am moștenit de la părinții noștri; care ajunge să-i facă să simtă, în special pe tinerii noștri, puțin lucru faptul de a aparține unei culturi sau alteia. În definitiv, rodnicia noastră ne cere să apărăm popoarele noastre de o colonizare ideologică ce șterge ceea ce este mai bogat în ei, fie ei indigeni, afroamericani, metiși, țărani, sau locuitori din periferii.

„Mama lui Dumnezeu este figură a Bisericii” (Lumen gentium, nr. 63) și de la ea vrem să învățăm să fim Biserică având față metisă, indigenă și afroamericană, față de țăran, față coadă, aripă, cacaxtle. Față săracă, de șomer, de copil și copilă, de bătrân și tânăr, pentru ca nimeni să nu se simtă steril nici nerodnic, pentru ca nimeni să nu simtă rușine sau să se simtă fără valoare. Dimpotrivă, pentru ca fiecare, ca Elisabeta și Juan Diego să se poată simți purtător al unei promisiuni, al unei speranțe și să poată spune din adâncul ființei: „Abba, Tată!” (Gal 4,6) pornind de la misterul acestei filiații care, fără a șterge trăsăturile fiecăruia, ne universalizează constituindu-ne popor.

Fraților, în acest climat de comemorare recunoscătoare pentru faptul de a fi latinoamericani, să înălțăm în inima noastră cântarea Elisabetei, cântarea rodniciei, și s-o recităm împreună cu popoarele noastre pentru ca să nu înceteze să o repete: Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul trupului tău, Isus.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ITRC.ro
Publicarea în original: 12.12.2016
Publicarea pe acest sit: 12.12.2017
Etichete: ,

Comments are closed