Predica Papei în Duminica Rusaliilor

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la solemnitatea Rusaliilor, Bazilica San Pietro,
duminică, 24 mai 2015

„Așa cum m-a trimis Tatăl, așa vă trimit și eu pe voi… Primiți pe Duhul Sfânt” (In 20,21.22), așa spune Isus. Revărsarea care a avut loc în seara învierii se repetă în ziua de Rusalii, întărită de manifestări exterioare extraordinare. În seara de Paști, Isus le apare apostolilor și suflă asupra lor pe Duhul său (cf. In 20,22); în dimineața de Rusalii revărsarea are loc în manieră zgomotoasă, ca un vânt care se abate cu putere asupra casei și năvălește în mințile și în inimile apostolilor. Prin urmare, ei primesc o atare energie încât îi determină să vestească în diferite limbi evenimentul învierii lui Cristos: „Toți au fost umpluți de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi” (Fap 2,4). Împreună cu ei era Maria, Mama lui Isus, prima ucenică, și acolo Mamă a Bisericii care se naște. Cu pacea sa, cu zâmbetul său, cu maternitatea sa, însoțea bucuria tinerei Mirese, Biserica lui Isus.

Cuvântul lui Dumnezeu, în special astăzi, ne spune că Duhul acționează, în persoanele și în comunitățile care sunt pline de el, le face capabile să recipere Deum, „capax Dei”, spun Sfinții Părinți. Și ce face Duhul Sfânt prin această capacitate nouă pe care ne-o dă? Conduce în tot adevărul (In 16,13), reînnoiește pământul (Ps 103) și dă roadele sale (Gal 5,22-23). Conduce, reînnoiește și fructifică.

În Evanghelie, Isus promite discipolilor săi că, atunci când El se va întoarce la Tatăl, va veni Duhul Sfânt care îi „va conduce în tot adevărul” (In16,13). Îl numește chiar „Duhul adevărului” și le explică lor că acțiunea sa va fi aceea de a-i introduce tot mai mult în înțelegerea a ceea ce El, Mesia, a spus și a făcut, îndeosebi a morții și învierii sale. Apostolilor, incapabili să suporte scandalul pătimirii Învățătorului lor, Duhul le va da o nouă cheie de lectură pentru a-i introduce în adevărul și în frumusețea evenimentului mântuirii. Acești oameni, mai înainte înfricoșați și blocați, închiși în cenacol pentru a evita repercusiunile Vinerii Sfinte, nu se vor mai rușina că sunt discipoli ai lui Cristos, nu vor mai tremura în fața tribunalelor umane. Grație Duhului Sfânt de care sunt plini, ei înțeleg „tot adevărul”, adică faptul că moartea lui Isus nu este înfrângerea sa, ci exprimarea extremă a iubirii lui Dumnezeu; iubire care în înviere învinge moartea și-l glorifică pe Isus ca Cel Viu, Domnul, Răscumpărătorul omului, Stăpânul istoriei și al omului. Și această realitate, ai cărei martori sunt ei, devine Vestea Bună care trebuie anunțată tuturor.

Apoi, Duhul Sfânt reînnoiește – conduce și reînnoiește – reînnoiește pământul. Psalmul spune: „Trimiți duhul tău… și reînnoiești pământul” (Ps 103,30). Relatarea din Faptele Apostolilor despre nașterea Bisericii are o corespundere semnificativă în acest Psalm, care este o mare laudă adusă lui Dumnezeu Creatorul. Duhul Sfânt pe care Cristos l-a trimis de la Tatăl, și Duhul Creator care a dat viață oricărui lucru, sunt unul și același. De aceea respectarea creației este o exigență a credinței noastre: „grădina” în care trăim nu ne este încredințată ca s-o exploatăm, ci pentru ca s-o cultivăm și s-o păstrăm cu respect (cf. Gen 2,15). Însă acest lucru este posibil numai dacă Adam – omul plăsmuit din pământ – la rândul său se lasă reînnoit de Duhul Sfânt, dacă se lasă re-plăsmuit de Tatăl după modelul lui Cristos, noul Adam. Atunci da, reînnoiți de Duhul, putem trăi libertatea fiilor, în armonie cu toată creația, și în orice creatură putem recunoaște o reflexie a gloriei Creatorului, așa cum afirmă un alt psalm: „Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele tău pe tot pământul!” (8,2.10). Conduce, reînnoiește și dăruiește, dă rod.

În Scrisoarea către Galateni, sfântul Paul vrea să arate care este „rodul” care se manifestă în viața celor care merg conform Duhului (cf. 5,22). Pe de o parte este „carnea”, cu cortegiul viciilor sale pe care apostolul le prezintă, și care sunt faptele omului egoist, închis la acțiunea harului lui Dumnezeu. În schimb, în omul care cu credința lasă să năvălească în el Duhul lui Dumnezeu, înfloresc darurile divine, rezumate în nouă virtuți bucuroase pe care Paul le numește „rod al Duhului”. De aici apelul, repetat la început și la sfârșit, ca un program de viață: „Umblați în Duh” (Gal 5,16.25).

Lumea nu are nevoie de bărbați și femei închiși, ci plini de Duh Sfânt. Închiderea față de Duhul Sfânt nu este numai lipsă de libertate, ci și păcat. Există atâtea moduri de a ne închide față de Duhul Sfânt: în egoismul propriului avantaj, în legalismul rigi – ca atitudinea învățătorilor Legii pe care Isus îi numește fățarnici -, în lipsa de amintire față de ceea ce Isus a învățat, în trăirea vieții creștine nu ca slujire ci ca interes personal, și așa mai departe. În schimb, lumea are nevoie de curajul, de speranța, de credința și de perseverența discipolilor lui Cristos. Lumea are nevoie de roadele, de darurile Duhului Sfânt, așa cum prezintă sfântul Paul: „iubirea, bucuria, pacea, răbdarea, bunăvoința, bunătatea, fidelitatea, blândețea, cumpătarea” (Gal 5,22). Darul Duhului Sfânt a fost oferit din belșug Bisericii și fiecăruia dintre noi, pentru ca să putem trăi cu credință genuină și caritate activă, pentru ca să putem răspândi semințele reconcilierii și păcii. Întăriți de Duhul – care conduce, ne conduce în adevăr, care ne reînnoiește pe noi și tot pământul, și care ne dăruiește roadele – întăriți în Duhul și de aceste multiple daruri, devenim capabili să luptăm fără compromisuri împotriva păcatului, să luptăm fără compromisuri împotriva corupției, care se lărgește tot mai mult în lume din zi în zi, și să ne dedicăm cu perseverență răbdătoare faptelor de dreptate și de pace.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 24.05.2015
Publicarea pe acest sit: 24.05.2015
Etichete: ,

Lasă un răspuns