Predica Papei în Duminica Floriilor

Predica Sanctității Sale Papa Francisc
la Liturghia din Duminica Floriilor
Vatican, duminică, 24 martie 2013

1. Isus intră în Ierusalim. Mulțimea discipolilor îl însoțește în sărbătoare, mantiile sunt așternute în fața lui, se vorbește despre minuni pe care le-a săvârșit, un strigăt de laudă se înalță: „Binecuvântat cel care vine, regele, în numele Domnului. Pace în cer și glorie în înaltul cerului” (Lc 19,38).

Mulțime, sărbătoare, laudă, binecuvântare, pace: este un climat de bucurie cel care se respiră. Isus a trezit în inimă atâtea speranțe mai ales în rândul oamenilor umili, simpli, săraci, uitați, cei care nu contează în ochii lumii. El a știut să înțeleagă mizeriile umane, a arătat fața de milostivire a lui Dumnezeu și s-a aplecat pentru a vindeca trupul și sufletul.

Acesta este Isus. Aceasta este inima sa care ne privește pe noi toți, care privește bolile noastre, păcatele noastre. Este mare iubirea lui Isus. Și astfel intră în Ierusalim cu această iubire și ne privește pe noi toți. Este o scenă frumoasă: plină de lumină – lumina iubirii lui Isus, aceea a inimii sale -, de bucurie, de sărbătoare.

La începutul Liturghiei am repetat-o și noi. Am fluturat palmierii noștri. Și noi l-am primit pe Isus; și noi am exprimat bucuria de a-l însoți, de a-l ști aproape, prezent în noi și în mijlocul nostru, ca un prieten, ca un frate, și ca rege, adică drept far luminos al vieții noastre. Isus este Dumnezeu, dar s-a înjosit ca să meargă cu noi. Este prietenul nostru, este fratele nostru. Aici ne luminează pe drum. Și așa l-am primit astăzi. Și acesta este primul cuvânt pe care aș vrea să vi-l spun: bucurie! Nu fiți niciodată bărbați și femei triști: un creștin nu poate fi niciodată trist! Nu vă lăsați cuprinși niciodată de descurajare! Bucuria noastră nu este una care se naște din faptul de a poseda multe lucruri, ci se naște din faptul de a fi întâlnit o Persoană: pe Isus, care este în mijlocul nostru; se naște din faptul de a ști că împreună cu El nu suntem niciodată singuri, chiar și în momentele dificile, chiar și atunci când drumul vieții se ciocnește de probleme și obstacole care par insurmontabile, și sunt atâtea! Și în acest moment vine dușmanul, vine diavolul, mascat în înger de atâtea ori, și cu viclenie ne spune cuvântul său. Nu-l ascultați! Să-l urmăm pe Isus! Noi îl însoțim, îl urmăm pe Isus, dar mai ales știm că El ne însoțește și ne ia pe umerii săi: aici se află bucuria noastră, speranța pe care trebuie s-o ducem în această lume a noastră. Și, vă rog, nu lăsați să vi se fure speranța! Nu lăsați să se fure speranța! Aceea pe care ne-o dă Isus.

2. Al doilea cuvânt. Pentru ce intră Isus în Ierusalim, sau poate mai bine zis: cum intră Isus în Ierusalim? Mulțimea îl aclamă ca Rege. Și El nu se opune, nu-i spune să tacă (cf. Lc 19,39-40). Dar ce tip de Rege este Isus? Să-l privim: este călare pe un măgăruș, nu are o curte care-l urmează, nu este înconjurat de o armată simbol de forță. Cine-l primește sunt oameni umili, simpli, care au simțul de a privi în Isus ceva mai mult; au acel simț al credinței, care spune: Acesta este Mântuitorul. Isus nu intră în Cetatea Sfântă pentru a primi onorurile rezervate regilor pământești, celui care are putere, celui care domină; intră pentru a fi biciuit, insultat și chinuit, așa cum prevestește Isaia în prima lectură (cf. Is 50,6); intră pentru a primi o coroană de spini, un baston, o mantie de purpură, regalitatea sa va fi obiect de batjocură; intră pentru a urca pe Calvar purtând un lemn. Și atunci iată al doilea cuvânt: Cruce. Isus intră în Ierusalim pentru a muri pe Cruce. Și tocmai aici strălucește faptul de a fi Rege conform lui Dumnezeu: tronul său regesc este lemnul Crucii! Mă gândesc la ceea ce le spunea cardinalilor Benedict al XVI-lea: Voi sunteți principi, dar ai unui Rege răstignit. Acela este tronul lui Isus. Isus ia asupra sa… De ce Crucea? Pentru că Isus ia asupra răul, murdăria, păcatul lumii, chiar și păcatul nostru, al nostru al tuturor, și-l spală, îl spală cu sângele său, cu milostivirea, cu iubirea lui Dumnezeu. Să privim în jurul nostru: câte răni provoacă omenirii răul! Războaie, violențe, conflicte economice care-l lovesc pe cel care este mai slab, setea de bani, pe care după aceea nimeni nu-i ia cu sine, trebuie să-i lase. Bunica mea ne spunea nouă copiilor: ștergarul nu are buzunare. Iubirea de bani, puterea, corupția, dezbinările, crimele împotriva vieții umane și împotriva creației! De asemenea – fiecare dintre noi știe asta și cunoaște asta – păcatele noastre personale: lipsurile de iubire și de respect față de Dumnezeu, față de aproapele și față de întreaga creație. Și Isus pe cruce simte toată greutatea răului și cu forța iubirii lui Dumnezeu îl învinge, îl înfrânge prin învierea sa. Acesta este binele pe care Isus ni-l face nouă tuturor pe tronul Crucii. Crucea lui Cristos îmbrățișată cu iubire niciodată nu duce la tristețe, ci la bucurie, la bucuria de a fi mântuiți și de a face un picuț ceea ce a făcut El în acea zi a morții sale.

3. Astăzi în această piață sunt atâția tineri: de 28 de ani, Duminica Floriilor este Ziua Tineretului! Iată al treilea cuvânt: tineri! Dragi tineri, v-am văzut în procesiune, când intrați; vă imaginez făcând sărbătoare în jurul lui Isus, fluturând ramurile de măslin; vă imaginez în timp ce strigați numele său și exprimați bucuria voastră de a fi cu El! Voi aveți o parte importantă în sărbătoarea credinței! Voi ne aduceți bucuria credinței și ne spuneți că trebuie să trăim credința cu o inimă tânără, mereu: o inimă tânără, chiar la șaptezeci, optzeci de ani! Inimă tânără! Cu Cristos, inima nu îmbătrânește niciodată! Însă noi toți știm asta și voi știți bine asta că Regele pe care-l urmăm și care ne însoțește este foarte special: este un Rege care iubește până la cruce și care ne învață să slujim, să iubim. Și vouă nu vă este rușine de Crucea sa! Mai mult, o îmbrățișați, pentru că ați înțeles că în dăruirea de sine, în dăruirea de sine, în ieșirea din noi înșine, se află adevărata bucurie și că El a învins răul cu iubirea lui Dumnezeu. Voi purtați Crucea peregrină prin toate continentele, pe străzile din lume! O purtați răspunzând la invitația lui Isus: „Mergeți și faceți discipoli din toate națiunile” (cf. Mt 28,19), care este tema Zilei Tineretului din anul acesta. O purtați pentru a le spune tuturor că pe Cruce Isus a dărâmat zidul dușmăniei, care-i desparte pe oameni și popoarele, și a adus reconcilierea și pacea. Dragi prieteni, și eu pornesc la drum împreună cu voi, de astăzi, pe urmele fericitului Ioan Paul al II-lea și ale lui Benedict al XVI-lea. De acum suntem aproape de etapa următoare a acestui mare pelerinaj al Crucii. Privesc cu bucurie la luna iulie, la Rio de Janeiro! Vă dau întâlnire în acel mare oraș din Brazilia! Pregătiți-vă bine, mai ales din punct de vedere spiritual în comunitățile voastre, pentru ca Întâlnirea aceea să fie un semn de credință pentru întreaga lume. Tinerii trebuie să spună lumii: este bine a-l urma pe Isus; este bine a merge cu Isus; este bun mesajul lui Isus; este bine a ieși din noi înșine, la periferiile lumii și ale existenței pentru a-l duce pe Isus! Trei cuvinte: bucurie, cruce, tineri.

Să cerem mijlocirea Fecioarei Maria. Ea ne învață bucuria întâlnirii cu Cristos, iubirea cu care trebuie să-l privim sub cruce, entuziasmul inimii tinere cu care trebuie să-l urmăm în această Săptămână Sfântă și în toată viața noastră. Așa să fie.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 24.03.2013
Publicarea pe acest sit: 24.03.2013
Etichete: ,

Lasă un răspuns