Predica Papei în ajunul Rusaliilor

Predica Sanctității Sale Papa Francisc
la celebrarea din ajunul Rusaliilor
cu ocazia Jubileului de aur
al Reînnoirii Carismatice Catolice
Circus Maximus, 3 iunie 2017

Frați și surori, mulțumesc pentru mărturia pe care voi o dați astăzi, aici: mulțumesc! Ne face bine tuturor, îmi face bine și mie, tuturor!

În primul capitol din Faptele Apostolilor citim: „Și, în timp ce era cu ei, le-a poruncit să nu se îndepărteze de Ierusalim, ci să aștepte promisiunea Tatălui «pe care, zicea el, ați auzit-o de la mine: Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați cu Duhul Sfânt, nu după multe zile»” (1,4-5).

„Când a sosit ziua Rusaliilor, toți erau adunați împreună în același loc. Și, dintr-o dată, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, și a umplut întreaga casă în care stăteau. Atunci le-au apărut niște limbi ca de foc împărțindu-se și așezându-se asupra fiecăruia dintre ei. Toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească” (Fap 2,1-4).

Astăzi suntem aici ca într-un cenacol sub cerul deschis, pentru că nu ne este frică: sub cerul deschis, dar și cu inima deschisă la promisiunea Tatălui. Suntem reuniți „noi toți credincioșii”, toți cei care mărturisim că „Isus este Domnul”, „Jesus is the Lord”. Mulți au venit din diferite părți ale lumii și Duhul Sfânt ne-a reunit pentru a stabili legături de prietenie fraternă care să ne încurajeze pe drumul spre unitate, unitatea pentru misiune: nu pentru a sta pe loc, nu, pentru misiune, pentru a proclama că Isus este Domnul – „Jesús es el Se?or” – pentru a vesti împreună iubirea Tatălui față de toți fiii săi! Pentru a anunța Vestea Bună tuturor popoarelor! Pentru a demonstra că pacea este posibilă. Nu este atât de ușor de a demonstra acestei lumi de astăzi că pacea este posibilă, dar în numele lui Isus putem demonstra cu mărturia noastră că pacea este posibilă! Dar este posibilă dacă noi suntem în pace între noi. Dacă noi accentuăm diferențele, suntem în război între noi și nu putem vesti pacea. Pacea este posibilă pornind de la mărturisirea noastră că Isus este Domnul și de la evanghelizarea noastră pe acest drum. Este posibilă. Chiar arătând că avem diferențe – dar acest lucru este clar, avem diferențe -, dar că dorim să fim o diversitate reconciliată. Iată, acest cuvânt nu trebuie să-l uităm ci să-l spunem tuturor: diversitate reconciliată. Și acest cuvânt nu este al meu, nu este al meu. Este a unui frate luteran. Diversitate reconciliată.

Și acum suntem aici și suntem mulți! Ne-am reunit ca să ne rugăm împreună, să cerem venirea Duhului Sfânt asupra fiecăruia dintre noi pentru a ieși pe străzile orașului și ale lumii ca să proclamăm domnia lui Isus Cristos.

Cartea Faptelor afirmă: „Suntem parți, mezi, elamiți și locuitori din Mesopotamia, Iudeea și Capadocia, din Pont și Asia, din Frigia și Pamfilia, din Egipt și din părțile Libiei, care sunt aproape de Cirene, romani în trecere, atât iudei cât și prozeliți, cretani și arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu” (2,9-11). A vorbi în aceeași limbă, a asculta, a înțelege… Există diferențele, dar Duhul ne face să înțelegem mesajul învierii lui Isus în propria noastră limbă.

Suntem reuniți aici credincioși care provin din 120 de țări ale lumii ca să celebrăm lucrarea suverană a Duhului Sfânt în Biserică, începută în urmă cu 50 de ani și care a dat început… unei instituții? Nu. Unei organizații? Nu. Unui curent de har, curentului de har al Reînnoirii Carismatice Catolice. Lucrare care s-a născut… catolică? Nu. S-a născut ecumenică! S-a născut ecumenică pentru că Duhul Sfânt e cel care creează unitatea și este același Duh Sfânt care a dat inspirație pentru ca să fie așa! Este important a citi operele cardinalului Suenens despre asta: este foarte important!

Venirea Duhului Sfânt transformă oameni închiși din cauza fricii în martori curajoși ai lui Isus. Petru, care-l renegase pe Isus de trei ori, umplut de forța Duhului Sfânt proclamă: „Așadar, să știe cu siguranță toată casa lui Israel că Dumnezeu l-a făcut Domn și Cristos pe acest Isus pe care voi l-ați răstignit” (Fap 2,36). Și aceasta este mărturisirea de credință a fiecărui creștin! Dumnezeu l-a făcut Domn și Cristos pe acel Isus pe care voi l-ați răstignit sau a fost răstignit. Sunteți de acord cu privire la această mărturisire de credință? [răspund: Da!] Este a noastră, a tuturor, toți, aceeași!

Cuvântul continuă spunând: „Toți cei care credeau erau împreună și aveau toate în comun: își vindeau proprietățile și bunurile și le împărțeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare. Vindeau: ajutau săracii. Erau unii șmecheri – să ne gândim la Anania și Safira, mereu există -, dar toți cei care credeau, majoritatea, se ajutau. Și în fiecare zi stăruiau împreună în templu, frângeau pâinea în casele lor și primeau hrana cu bucurie și cu inimă curată. Îl lăudau pe Dumnezeu și aveau trecere în fața întregului popor. Iar Domnul adăuga zi de zi la grupul lor pe cei ce aveau să se mântuiască” (Fap 2,44-47). Comunitatea creștea și era Duhul care-i inspira. Mie îmi place mult să mă gândesc la Filip, când îngerul îi spune: „Mergi pe drumul de la Gaza și găsește-l pe acel prozelit, ministru al economiei reginei Etiopiei, Candace”. Era un prozelit și citea Isaia. Și Filip i-a explicat Cuvântul, l-a proclamat pe Isus și acela s-a convertit. Și la un moment dat a spus: „Dar, aici este apă: vreau să fiu botezat”. Duhul era cel care l-a determinat pe Filip să meargă acolo și de la început Duhul a fost cel care i-a determinat pe toți cei care credeau ca să-l proclame pe Domnul.

Astăzi am ales să ne reunim aici, în acest loc – a spus asta pastorul Traettino – pentru că aici, în timpul persecuțiilor au fost martirizați creștini, pentru distracția celor care priveau. Astăzi sunt mai mulți martiri decât ieri! Astăzi sunt mai mulți martiri, creștini. Cei care îi ucid pe creștini, înainte de a-i ucide nu îi întreabă: „Tu ești ortodox? Tu ești catolic? Tu ești evanghelic? Tu ești luteran? Tu ești calvinist?”. Nu. „Tu ești creștin?” – „Da”: înjunghiat, imediat. Astăzi sunt mai mulți martiri decât în primele timpuri. Și acesta este ecumenismul sângelui: ne unește mărturia martirilor noștri de astăzi. În diferite locuri din lume sângele creștin este vărsat! Astăzi este mai urgentă ca oricând unitatea creștinilor, uniți prin lucrarea Duhului Sfânt, în rugăciune și în acțiunea pentru cei mai slabi. a merge împreună, a lucra împreună. A ne iubi. A ne iubi. Și împreună a căuta să explicăm diferențele, să ne punem de acord, dar pe drum! Dacă noi rămânem pe loc, fără a merge, niciodată, niciodată nu ne vom pune de acord. Așa este, pentru că Duhul ne vrea pe drum.

50 de ani de Reînnoire Carismatică Catolică. Un curent de har al Duhului! Și de ce curent de har? Pentru că nu are nici fondator, nici statute, nici organe de conducere. În mod clar, în acest curent s-au născut multiple exprimări care, desigur, sunt lucrări umane inspirate de Duhul Sfânt, cu diferite carisme, și toate în slujba Bisericii. Dar în calea curentului nu se pot pune diguri, nici nu se poate închide Duhul Sfânt într-o cușcă!

Au trecut 50 de ani. Când se ajunge la această vârstă forțele încep să slăbească. Este jumătatea vieții – în țara mea spunem „el cinquentazo” – ridurile devin mai adânci – afară de cazul când tu te machiezi, dar ridurile există – firele de păr alb se înmulțesc și începem să și uităm unele lucruri…

50 de ani este un moment al vieții potrivit pentru a ne opri și a face o reflecție. Este momentul reflecției: jumătatea vieții. Și eu v-aș spune: este momentul pentru a merge înainte cu mai multă forță, lăsând în urma noastră praful timpului pe care l-am lăsat să se adune, mulțumind pentru ceea ce am primit și înfruntând noul cu încredere în acțiunea Duhului Sfânt!

Rusaliile dau naștere Bisericii. Duhul Sfânt, promisiunea Tatălui anunțată de Isus Cristos, este Cel care face Biserica: mireasa din Apocalips, o unică mireasă! A spus asta pastorul Traettino: omireasă are Domnul!

Darul cel mai prețios pe care l-am primit toți este Botezul. Și acum Duhul ne conduce pe drumul de convertire care străbate toată lumea creștină și care este un motiv în plus pentru ca Reînnoirea Carismatică Catolică să fie un loc privilegiat pentru a parcurge calea spre unitate!

Acest curent de har este pentru toată Biserica, nu numai pentru unii, și niciunul dintre noi nu este „stăpânul” și toți ceilalți servitori. Nu. Toți suntem servitori ai acestui curent de har.

Împreună cu această experiență, voi amintiți încontinuu Bisericii puterea rugăciunii de laudă. Laudă care este rugăciunea de recunoștință și aducere de mulțumire pentru iubirea gratuită a lui Dumnezeu. Se poate întâmpla ca acest mod de rugăciune să nu-i placă vreunuia, dar este sigur că se inserează pe deplin în tradiția biblică. De exemplu, Psalmii: David care dansa în fața Arcei alianței, plin de jubilare… Și, vă rog, să nu cădem în atitudinea creștinilor care au „complexul lui Micol”, care se rușina de modul în care David îl lăuda pe Dumnezeu [dansând în fața Arcei].

Jubilare, veselie, bucurie rod al aceleiași acțiuni a Duhului Sfânt! Creștinul ori experimentează bucuria în inima sa ori există ceva ce nu funcționează. Bucuria anunțării Veștii Bune a Evangheliei!

Isus în sinagoga din Nazaret citește textul din Isaia. Citesc: „Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor închiși eliberarea și celor orbi recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriți; să vestesc un an de îndurare al Domnului” (Lc 4,18-19; cf. Is 61,1-2). Vestea cea bună: să nu uităm asta. Vestea cea bună: vestea creștină mereu este bună.

Al treilea document de la Malines, „Reînnoire Carismatică și Slujire adusă Omului”, scris de cardinalul Suenens și de dom Helder Camara, este clar: reînnoire carismatică și slujire adusă omului.

Botezul în Duhul Sfânt, laudă, slujire adusă omului. Cele trei lucruri sunt indisolubil unite. Pot să dau laudă în mod profund, dar dacă nu-i ajut pe cei mai nevoiași, nu este îndeajuns. „Nu era niciunul dintre ei care să ducă lipsă” (Fap 4,34), spunea cartea Faptele Apostolilor.

Nu vom fi judecați pentru lauda noastră ci pentru ceea ce am făcut pentru Isus. „Dar, Doamne, când am făcut asta pentru tine? Când ați făcut asta pentru unul dintre aceștia mici, mie mi-ați făcut” (cf. Mt 25,39-40).

Iubiți frați și surori, vă urez un timp de reflecție, de amintire a începuturilor; un timp pentru a lăsa în urma voastră toate lucrurile adăugate de propriul eu și a le transforma în ascultare și primire bucuroasă a acțiunii Duhului Sfânt, care suflă unde și cum vrea!

Mulțumesc Fraternității Catolice și ICCRS pentru organizarea acestui Jubileu de Aur, pentru această veghe. Și mulțumesc fiecăruia dintre voluntarii care au făcut-o posibilă, dintre care mulți se află aici. Am voit să-i salut pe membrii staff-ului oficiului când am sosit, pentru că știu că au lucrat mult! Și nu cu plată! Au lucrat mult. Majoritatea sunt tineri din diferite continente! Domnul să-i binecuvânteze mult!

Mulțumesc îndeosebi pentru faptul că cererea pe care v-am făcut-o în urmă cu doi ani de a da Reînnoirii Carismatice mondiale un unic serviciu internațional bazat aici a început să se concretizeze în Actele Constitutive ale acestui unic nou serviciu. Este primul pas, vor urma alții, însă în curând unitatea, lucrare a Duhului Sfânt, va fi o realitate. „Eu fac toate lucrurile noi”, spune Domnul (Ap 21,5).

Mulțumesc, Reînnoire Carismatică Catolică, pentru ceea ce ați dat Bisericii în acești 50 de ani! Biserica se bazează pe voi, pe fidelitatea voastră față de Cuvânt, pe disponibilitatea voastră la slujire și pe mărturia de vieți transformate de Duhul Sfânt!

A împărtăși cu toți în Biserică Botezul în Duhul Sfânt, a-l lăuda pe Domnul fără încetare, a merge împreună cu creștinii din diferite Biserici și comunități creștine în rugăciune și în acțiunea față de cei mai nevoiași. A-i sluji pe cei mai săraci și pe bolnavi, asta așteaptă Biserica și Papa de la voi, Reînnoire Carismatică Catolică, dar de la voi toți: toți, voi toți care ați intrat în acest curent de har! Mulțumesc.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 03.06.2017
Publicarea pe acest sit: 04.06.2017
Etichete: ,

Lasă un răspuns