Predica Papei adresată comunităţii filipineze din Roma

Predica Papei la întâlnirea
cu comunitatea filipineză din Roma
1 decembrie 2002

1. „Tu, Doamne, ești Tatăl nostru, Mântuitorul nostru: acesta este numele Tău de totdeauna” (Isaia 63,16). La începutul Adventului, Liturgia ne invită să ne bucurăm din nou de mesajul mângâietor al paternității lui Dumnezeu. Cuvintele luate din Cartea profetului Isaia, pe care le-am ascultat puțin mai devreme, ne introduc în nucleul central al predicării lui Isus. La cererea precisă a discipolilor: „Doamne, învață-ne să ne rugăm”, El le răspunde încurajându-i să se adreseze lui Dumnezeu cu dulcele nume de „Tată” (cfr. Luca 11,1-4).

Da, Dumnezeu este Tatăl nostru! El se îngrijește de noi, pentru că suntem lucrarea mâinilor sale. Este întotdeauna gata să ierte păcatele celor care se căiesc, și să-i primească cu afecțiune pe cei care se încred în milostivirea sa nesfârșită (cfr. Isaia 64,4).

Iubiți frați și surori din comunitatea catolică filipineză din Roma! Mă bucur să împărtășesc cu voi acest mesaj mângâietor, acum când începem drumul Adventului. Am dorit să vă vizitez anul acesta în 24 februarie, și să celebrez Euharistia în Bazilica Sf. Pudențiana din Viminale. Nu a fost posibil și de aceea vă primesc astăzi cu mare cordialitate aici, în Vatican, reluând astfel obișnuitele mele întâlniri cu parohiile și comunitățile Diecezei noastre.

2. Cu mare afecțiune vă salut pe voi și, prin intermediul vostru, pe miile de filipinezi care trăiesc în Roma și în alte orașe din Italia. Îl salut pe Cardinalul Vicar și pe Episcopul auxiliar pentru zona centrală, care sunt preocupați în mod constant de asistența voastră pastorală. Îl salut și pe compatriotul vostru, Cardinalul Jose Sanchez, Prefect emerit al Congregației pentru Cler, care astăzi ne-a onorat cu prezența sa aici.

Doresc să amintesc, totodată, cu respect, prezența Excelențelor sale, ambasadorii din Filipine pe lângă Sfântul Scaun și pe lângă Republica Italiană, împreună cu alți reprezentanți ai comunității filipineze.

Salutul meu se îndreaptă, de asemenea, spre preoți, spre persoanele consacrate și spre credincioșii laici care slujesc în diferite moduri comunitatea voastră mare și vie. În mod deosebit îl salut pe capelanul vostru sârguincios, pr. Alberto Maria Guevara. Îi mulțumesc pentru cuvintele sale deosebite de la începutul acestei celebrări, și pentru prezentarea numeroaselor activități care se desfășoară la Bazilica Sf. Pudențiana, care a fost încredințată în 1991 către Sentro Pilipino. Cu doar câteva luni în urmă el a preluat bogata moștenire a asistenței pastorale pe care a lăsat-o în urmă preaiubitul pr. Remo Bati, după zece ani de slujire generoasă și fidelă a comunității. Îi mulțumesc și dl. Exequiel Garcia și tânărului Mark Angelo, care au vorbit în numele vostru al tuturor.

Grija Bisericii pentru credincioșii filipinezi poate fi văzută și în cele treizeci și nouă de centre pastorale aflate în întreg orașul, în care puteți promova nobilele voastre tradiții creștine și să le dați o nouă viață, prin serviciile liturgice și apostolice oferite aici.

3. Iubiți frați și surori, rămâneți fideli bogăției culturale și moștenirii religioase care sunt parte integrantă a identității voastre. Mulți dintre voi au avut șansa de a găsi un loc de muncă aici în Italia, și au ajuns la un nivel de trai care le permite să îi ajute pe membrii familiei care au rămas acasă. Pentru alții, însă – și sper că aceștia sunt puțini – condiția de imigranți le-a adus probleme serioase, incluzând singurătatea, separarea de familii, pierderea valorilor dobândite în trecut, iar uneori chiar pierderea credinței.

Aș vrea să vă repet vouă tuturor, și în mod deosebit atâtor femei prezente aici, cuvintele de încurajare pe care le-am auzit în Liturgia de astăzi: „Vegheați!” Nu trebuie să ne slăbească credința, pentru că Domnul este aproape. Faptul că sunteți imigranți vă face mai plăcuți în fața lui Isus care, așa cum ne amintim în Advent, a venit pe pământ ca să ne mântuiască.

Continuați, așadar, cu încredere și hotărâre, pe calea credinței și a solidarității atât de bine exprimată în motto-ul menționat de capelanul vostru, care vă cheamă la „comuniune”, la „mărturie” și la „proclamarea Evangheliei”. Mărturia unei vieți creștine autentice vă va păstra uniți între voi și va continua să vă dobândească respectul și sprijinul celorlalți. Le cer acelora care vă angajează să vă primească și să vă iubească ca pe frați și surori dragi în Cristos. Noi toți trebuie să lucrăm împreună pentru a clădi civilizația iubirii.

4. „Vegheați… privegheați”. Acest îndemn, pe care ni-l adresează Isus în Evanghelie (cfr. Marcu 13,33.53), este apelul fundamental al timpului Adventului: vegheați în așteptarea lui Mesia. Să rămânem treji, iubiți frați și surori, pentru a fi gata să îl întâlnim pe Mântuitorul, care vine să ne facă cunoscut chipul Tatălui ceresc.

Maria, umila fecioară din Nazaret, aleasă de Dumnezeu pentru a deveni Maica Răscumpărătorului, să facă rodnică așteptarea noastră în rugăciune și veghere a Răscumpărătorului. Amin!

Autor: Papa Ioan Paul al II-lea
Traducător: Cristina Grigore
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 01.12.2002
Publicarea pe acest sit: 01.12.2002
Etichete: ,

Lasă un răspuns