Predica la deschiderea Anului Vieţii Consacrate în Bazilica San Pietro

Predica la Liturghia de deschidere
a Anului Vieții Consacrate,
prezidată de Cardinalul João Braz de Aviz
Bazilica San Pietro, 30 noiembrie 2014

Preaiubiți frați și surori,

Începem astăzi, cu Biserica din toată lumea, noul an liturgic. Începem timpul Adventului. Pregătim astfel în viața noastră de discipoli și în comunitățile noastre Nașterea lui Isus. Însă, în același timp spiritul nostru „este condus la așteptarea celei de-a doua veniri a lui Cristos la sfârșitul timpurilor” (Liturghierul Roman). În acest timp marcat de speranța creștină noi înălțăm în ceruri privirea și trezim în inimile noastre așteptarea pentru a-l primi pe Domnul care deja a venit, care este cu noi în fiecare zi și care va veni într-o zi în glorie.

Ieri seara mulți dintre noi am mers la Bazilica „Santa Maria Maggiore” pentru Veghea de rugăciune. Așa cum Papa Francisc face de multe ori, și noi am voit să încredințăm Mariei drumul și rezultatul Anului Vieții Consacrate. Am făcut asta ascultând Cuvântul Domnului, unele documente ale Magisteriului despre viața consacrată și mărturia câtorva dintre sfinții noștri fondatori și fondatoare. Eram cu toții împreună, fii și fiice ale diferitelor carisme, și ascultarea noastră și rugăciunea noastră în fața Domnului și a Mamei sale și a noastre erau unanime. Nu ne-a lipsit cuvântul Sfântului Părinte care, ca astăzi, îl face prezent în mijlocul nostru.

Tocmai am auzit de la Papa Francisc dorința sa de a fi aici cu noi, „în această împrejurare așa de semnificativă care este celebrarea euharistică de început al Anului Vieții Consacrate”. Îl asigurăm pe el, care este în Turcia pentru întâlnirea fraternă cu Patriarhul Bartolomeu și pentru a aprofunda dialogul interreligios cu frații și surorile musulmani, de rugăciunea noastră și comuniunea noastră deplină. El a voit să dedice anul 2015 consacraților, femei și bărbați din toată Biserica, pe care în zilele de astăzi Domnul, cu o privire profundă de iubire, i-a chemat la o viață mai aproape de Dumnezeu Iubire, prin intermediul sfaturilor evanghelice de sărăcie, castitate și ascultare. Începem astfel acest An al Vieții Consacrate sub semnul speranței creștine pentru că Domnul este fidel și, cu milostivirea sa, transformă infidelitățile noastre. Oricine speră în El nu rămâne dezamăgit.

Și noi consacrați și consacrate, ca profetul Isaia, simțim necesitatea acestei milostiviri a Domnului și spunem cu profetul: „Pentru ce, Doamne, ne lași să rătăcim departe de căile tale, pentru ce lași inimile noastre să se împietrească încât să nu mai simtă frica de tine? Întoarce-te, din dragoste pentru robii tăi” (Is 63,17). Acest raport de încredere în Dumnezeu care este Tată, experimentat de noi discipoli ai lui Isus și consacrați deja de la început de chemare, e cel care ne face să trăim prezentul cu pasiune. De fapt, Domnul a coborât între noi la Crăciun, Dumnezeu s-a apropiat, El este unul dintre noi, și nimeni altul n-a făcut atâta pentru cel care se încrede în El (cf. Is 64,3). Pentru aceasta spunem la acest început al Anului Vieții Consacrate: „Doamne, tu ești Tatăl nostru, noi suntem lutul, iar tu olarul; noi suntem cu toții lucrarea mâinilor tale” (Is 64,7).

De la Isus, în Evanghelia lui Marcu, auzim astăzi apelul puternic: „Vegheați, așadar, căci nu știți când va veni stăpânul casei; poate veni fie seara, fie la miezul nopții, fie la cântatul cocoșului, fie dimineața. Nu cumva, venind pe neașteptate, să vă găsească dormind” (Mc 13,35 șu).

Cu cât ne lăsăm mai mult plăsmuiți de Tatăl ca lutul în mâinile sale, adică, cu cât ne vom încredința mai încrezători în mâinile sale de Tată care ne iubește, cu atât noi vom merge cu siguranță și treji la întâlnirea cu El atunci când va veni. Această atitudine va putea da multă profunzime anului pe care acum îl începem.

Din Scrisoarea apostolică „Martori ai bucuriei” pe care Papa Francisc abia a dedicat-o călugărițelor și călugărilor pentru începutul Anului Vieții Consacrate (sâmbătă 29 noiembrie 2014), vrem să percepem cu atenție așteptările manifestate de el.

1. „Ca să fie mereu adevărat ceea ce am spus odată: «Unde sunt călugării este bucurie». Suntem chemați să experimentăm și să arătăm că Dumnezeu este capabil să umple inima noastră și să ne facă fericiți, fără a fi nevoie să căutăm în altă parte fericirea noastră”.

2. „Aștept ca «să treziți lumea», pentru că nota ce caracterizează viața consacrată este profeția. «Radicalitatea evanghelică nu este numai a călugărilor: este cerută tuturor. Însă călugării îl urmează pe Domnul în manieră specială, în mod profetic”. Aceasta este prioritatea care acum este cerută: «a fi profeți care mărturisesc cum a trăit Isus pe acest pământ… Niciodată un călugăr nu trebuie să renunțe la profeție»”.

3. „Călugării și călugărițele, la fel ca toate celelalte persoane consacrate, au fost definiți, așa cum tocmai am amintit, «experți de comuniune». De aceea aștept ca „spiritualitatea comuniunii”, indicată de sfântul Ioan Paul al II-lea, să devină realitate și ca voi să fiți în prima linie în a percepe «marea provocare care se află în fața noastră» în acest nou mileniu: «a face din Biserică o casă și o școală a comuniunii»”.

4. „Mai aștept de la voi ceea ce cer tuturor membrilor Bisericii: să iasă din ei înșiși pentru a merge în periferiile existențiale. «Mergeți în toată lumea» a fost ultimul cuvânt pe care Isus l-a adresat discipolilor săi și pe care continuă să-l adreseze astăzi nouă tuturor (cf. Mc 16,15). Există o întreagă omenire care așteaptă”.

5. „Aștept ca fiecare formă de viață consacrată să se întrebe cu privire la ceea ce Dumnezeu și omenirea de astăzi cer… Numai în această atenție față de nevoile lumii și în docilitatea față de impulsurile Duhului, acest An al Vieții Consacrate se va transforma într-un autentic kairos, un timp al lui Dumnezeu bogat în haruri și în transformare”.

Mai adăugăm la acest program concret al Papei Francisc pentru noi unul dintre cele trei cuvinte programatice pe care el ni le-a dăruit astăzi, pentru că celelalte două sunt deja incluse: a fi curajoși.

Să-l simțim al nostru acest program concret trasat de Papa Francisc, care face să se concentreze drumul nostru din Anul Vieții Consacrate pe cele trei realități centrale: Evanghelie – Profeție – Speranță. Cu un Bucură-te, Marie să cerem Sfintei Fecioare Maria să începem să-l realizăm de acum: Bucură-te, Marie…

Autor: Cardinalul João Braz de Aviz
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 30.11.2014
Publicarea pe acest sit: 01.12.2014
Etichete: ,

Lasă un răspuns