Predica IPS Meisner la deschiderea Zilei Mondiale a Tineretului

Predică a Cardinalului Joachim Meisner, Arhiepiscop de Köln,
la Liturghia de deschidere a Zilei Mondiale a Tineretului
de pe stadionul RheinEnergie din Köln, 16 august 2005

Fraților și surorilor!

1. Bine ați venit în Arhidieceza de Köln! Ne bucurăm că sunteți cu toții aici. Celebrăm pentru prima oară Ziua Mondială a Tineretului cu doi Papi: cu Papa Ioan Paul al II-lea sus în cer, și cu Papa nostru Benedict al XVI-lea aici pe pământ. Ce minunată celebrare a credinței va fi aceasta! Cu trei săptămâni înainte de a muri, Sfântul Părinte m-a chemat în camera sa de la Policlinica Gemelli și m-a întrebat: „Sunt așteptat încă la Köln?” I-am răspuns: „Sfinte Părinte, nu vom înceta să vă așteptăm.” Acum ne adresăm către cer: „Sfinte Părinte Ioan Paul al II-lea, vă așteptăm!” Și ne adresăm către Roma: „Sfinte Părinte Benedict al XVI-lea, vă așteptăm!” Cu Petru de ieri, care este Ioan Paul al II-lea, și Petru de astăzi, care este Benedict al XVI-lea, în mijlocul nostru, suntem întăriți în pelerinajul nostru, căci Domnul i-a spus lui Petru: „Întărește pe frații tăi” (Luca 22,32).

Tinerii sunt atât de aproape de începutul vieții lor, spre deosebire de cei în vârstă. De aceea, originea vieții lor în mâinile lui Dumnezeu este un aspect mult mai puternic și mai intens al căutării lor pentru o viață autentică, decât este pentru alte persoane. Aceia care nu îl oferă pe Dumnezeu acestor tineri aflați în căutarea lui Dumnezeu, le oferă prea puțin. Căutarea voastră pentru o viață împlinită v-a adus pe drumul spre Köln, unde vom păși pe urmele primilor căutători de Dumnezeu, cei trei Magi. Cu doi ani în urmă, Papa Ioan Paul al II-lea a luat cuvintele scrise de evanghelistul Matei și le-a făcut motoul Zilei Mondiale a Tineretului din Köln: „Am venit să ne închinăm Lui” (cf. Matei 2,2).

2. Cu toții avem o singură viață. Nu ni se acordă o perioadă de probă, liberă de responsabilități, ca atunci când obținem permisul de conducere. Pornim toți pe drumul vieții cu un set complet de responsabilități. Nu există permis provizoriu pentru viață, iubire, credință sau moarte. Aceasta este realitatea. Toți avem o responsabilitate deplină încă de la început. Nu trebuie de fapt să vă spun acest lucru vouă, deoarece veți fi conștienți de el în mod instinctiv, ca și creaturi ale lui Dumnezeu. Acest lucru îl aveți în comun cu toți tinerii din întreaga lume. Vă întâlniți unii cu alții în această săptămână nu ca și străini, ci ca rude și tovarăși. Suntem „rude” deoarece suntem cu toții creați de același Dumnezeu, și „tovarăși” deoarece ne-am alăturat unii altora în căutarea noastră pentru o viață împlinită și demnă, pentru o viață cu Dumnezeu. Închinarea înseamnă, nici mai mult nici mai puțin, a sta față în față cu Dumnezeu și a îngenunchea înaintea Lui – a îngenunchea înaintea copilului din iesle, asemenea Magilor. Dumnezeu s-a făcut atât de mic încât încape în viețile noastre personale și în poveștile noastre de viață. Totuși, îl putem ușor scăpa din vedere dacă trecem prin viață cu nasul pe sus. El devine vizibil la acest nivel jos și atunci când le spală apostolilor Săi picioarele. Dumnezeu este jos. A ne închina lui în genunchi nu ne face mici, ci mari, deoarece ne pune față în față cu El.

3. Cu toții împărtășim dorul după bine, pur, mare și frumos. De ce? Pentru că toți suntem creați după chipul lui Dumnezeu, care este binele suprem și puritatea personificată. De aceea nimeni nu își poate dori să fie rău, impur și urât. Foamea de iubire se află în noi toți. Când am întrebat un necredincios: „Îți dorești să nu fii iubit?”, el mi-a răspuns: „Acesta ar fi iadul”. Cum știa acest lucru fără a fi învățat despre credință? Pentru că venim toți din mâinile lui Dumnezeu și avem o cunoaștere intuitivă a lui Dumnezeu și a faptului că am fost creați după chipul Său. Și pentru că Dumnezeu nu ne dă drumul niciodată, chiar dacă ne îndepărtăm de El, rămânem întotdeauna conștienți în mod instinctiv de originea și destinația noastră. Sfântul Augustin a înțeles deja acest lucru cu 1600 de ani în urmă. El a rezumat această înțelegere prin cuvintele sale memorabile: „Neliniștită este inima mea până când se va odihni în Tine”.

4. În urmă cu două mii de ani, această forță interioară de la Dumnezeu i-a făcut pe cei trei Magi să își înceapă drumul spre Cristos. Ea v-a adus și pe voi aici la Köln pentru a-l căuta și a-l găsi pe Dumnezeu. El vă garantează un viitor mare și o viață împlinită. Pentru Cristos, nu a existat nici o alternativă. Când unii dintre discipoli nu au fost de acord cu învățăturile lui, au decis să plece de la El. Isus i-a întrebat pe cei care au rămas: „Nu vreți și voi să vă duceți?” Și primul Petru i-a dat Domnului un răspuns care este prima și cea mai scurtă mărturisire de credință din Sfânta Scriptură: „Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieții celei veșnice” (Ioan 6,68). Mărturisirea lui Petru este de asemenea și a noastră. „Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieții celei veșnice”. Domnul ne spune: „Nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-l va trage Tatăl, Care M-a trimis” (Ioan 6,44). Voi, iubiți frați și surori, ați fost atrași de Tatăl. Acesta este în esență motivul pentru care vă aflați aici la Köln. Prezența voastră aici este rezultatul unui act de îndurare din partea lui Dumnezeu. Și vă promit sincer: El va rămâne liderul vostru. El vă va transforma într-o binecuvântare pentru mediul vostru, pentru țara voastră natală, pentru întreaga lume, și vă va călăuzi în a aduce lumea mai aproape de Dumnezeu. Astfel lumea va rămâne un loc locuibil de către noi oamenii, fii ai lui Dumnezeu.

Și de aceea, dragi tineri pelerini din întreaga lume, voi sunteți viitorul Bisericii și viitorul lumii, pentru că sunteți fiii lui Dumnezeu, frați și surori ai lui Cristos și temple vii ale Spiritului Sfânt. Lumea nu supraviețuiește în primul rând prin cifre de producție, frigidere, proiectile și alte produse similare. Este susținută în primul rând prin legătura ei cu Dumnezeul cel viu și întorcându-se la izvorul vieții sale.

Ziua Mondială a Tineretului 2005 din Köln nu este doar un eveniment pur catolic. El privește întreaga lume. Cristos nu este un bun aflat în proprietatea creștinilor – El este Stăpânul lumii. Iar în această săptămână, îl vom căuta pe Cristos nu doar pentru beneficiul nostru personal, ci în special pentru acela al fraților noștri pentru ca ei să trăiască bucuria credinței în Cristos.

Amin.

Autor: Cardinalul Joachim Meisner
Traducător: Oana Capan
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 16.08.2005
Publicarea pe acest sit: 16.08.2005
Etichete:

Lasă un răspuns