Predica IPS Lucian Mureşan la sfinţirea bisericii din Deva

Predica IPS Lucian Mureșan,
Arhiepiscop de Alba Iulia și Făgăraș,
Mitropolit al Bisericii Române Unite
cu Roma, Greco-Catolică,
la sfințirea bisericii
cu hramul „Immaculata” din Deva
duminică, 28 septembrie 2002

Preafericirea Voastră Cardinal Daoud, Prefect al Congregației pentru Bisericile Orientale din Roma,
Excelența Voastră Nunțiu Apostolic în România,
Înaltpreasfințiile Voastre și Preasfințiile Voastre frați întru episcopat,
Preasfințite Părinte Alexandru, Păstorul Diecezei de Lugoj,
Preacucernice Părinte Vicar Emil, parohul și ostenitorul acestei comunități,
Iubiți frați preoți, călugări, călugărițe, studenți teologi
Și preaonorați credincioși,

Întreită, deci mare, este bucuria acestei zile de toamnă, bucurie cu care ne-a binecuvântat Dumnezeu, prin Preasfânta Sa Mamă, Maria.

Mai întâi: Este Duminică, Ziua Domnului, Ziua celebrării Cuvântului și a comuniunii Euharistice; ziua care anticipă venirea în glorie a Fiului lui Dumnezeu, zi pentru care Mireasa Sa, Biserica, s-a împodobit cu frumusețile Sale.

Domnul ne poruncește astăzi: „Precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi lor asemenea… Iubiți pe vrăjmașii voștri!… Fiți milostivi…” Este afirmată regula de aur a moralei creștine. Dacă altădată, în lumea păgână, sau chiar și în iudaism, porunca era să iubești pe cel ce te iubește și să urăști pe cel ce te urăște, Isus, prin Evanghelia Sa revoluționează morala și relațiile dintre oameni, afirmând insuficiența unei iubiri condiționate: „Dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce mulțumire puteți avea? Dacă faceți bine celor ce vă fac bine, ce mulțumire puteți avea?” Este dovedit că și marii păcătoși iubesc pe cei ai lor; că cei mai răi pot manifesta iubire pentru cei apropiați lor în interese. Dar Dumnezeu, care este Tatăl nostru al tuturor, vrea de la noi mult mai mult decât o iubire condiționată de relațiile familiare sau de interese, și care, n-ar reprezenta altceva decât tot o formă de egoism.

Isus vrea mult mai mult; vrea și iubirea vrăjmașilor. Numai iubindu-i și pe vrăjmași, numai făcându-le bine și lor, suntem fiii Celui Preaînalt. Înseamnă că, prin ură, ură chiar și față de vrăjmași, pierdem statura de fii ai lui Dumnezeu; înseamnă că nu-l mai avem pe Dumnezeu ca Tatăl nostru.

Este clar că textele evanghelice, când vorbesc despre iubirea dușmanilor, au în vedere atât pe dușmanii personali, cât și pe cei naționali, cât și pe prigonitorii Bisericii. Atunci când se redactau Evangheliile creștinii erau persecutați și duși la moarte pentru credința lor în Isus Mântuitorul. Chiar în acele situații, Evangheliile proclamau cuvântul Mântuitorului de a-i iubi pe dușmani, de a nu răsplăti nimănui răul cu rău, de a se face rugăciuni pentru prigonitori. În cultul Bisericii, din vechime și până astăzi, se găsesc formule de rugăciune pentru cei răi, pentru dușmani și pentru cei care ne urăsc și ne fac strâmbătate.

Este foarte adevărat că nu-i deloc ușor să iubești pe cel ce te urăște sau îți face rău. Cu puterile noastre naturale nici nu putem realiza aceasta. Dar, noi avem ajutorul harului, puterea supranaturală a lui Cristos, care s-a dat pe Sine pentru noi și pentru îndreptarea noastră. În El credem și în El ne punem toată speranța noastră.

În al doilea rând, dragii mei, bucuria noastră este mare, pentru că celebrăm sfințirea unui nou altar și a unei noi case a lui Dumnezeu.

Biserica, spațiu sfânt, consacrat de episcop, delimitat de spațiul lumii prin procesiunea pe care am făcut-o împrejurul noului edificiu și care însemnează împroprietărirea lui Dumnezeu cu el, adună mulțimea credincioșilor, pietrele vii, care suntem noi toți, „Biserica Dumnezeului celui viu”. Ca o corabie salvatoare, Biserica edificiu, adunând în ea pe toți oamenii, se află într-un drum continuu și progresiv, într-o creștere permanentă în sfințenie. Ea anunță sfârșitul timpului și veșnicia, când ea, în întregime sfântă și fără pată prezintă Mielului pe membrii ei, curați și spălați în sângele Lui.

Dar atâta timp cât Biserica este în mers cu fiii ei spre desăvârșirea sa finală, ea va împărtăși – fie edificiu, fie comunitate de credincioși! – toate neputințele umane și toate mărețiile divine. Ea va împărtăși soarta pe care Cristos, Capul ei, a avut-o de când a venit pe acest pământ plin de păcate și de rele și în care a adus harul din belșug. În Biserica de aici de pe pământ, Cristos Domnul își supraviețuiește Sieși, om suferind și Dumnezeu învingător. El este ascultat și tăgăduit, preamărit și huiduit, iubit și urât, urmat și părăsit.

Deasupra acestei zidiri se află Crucea, semnul biruinței și al iubirii nemărginite a lui Dumnezeu față de noi, și pe care ne cheamă cu stăruință la inima Sa. Zidirea aceasta, sfințită, este pusă sub patronajul Maicii Domnului, cea imaculat concepută, cea cu viață imaculată și cea imaculat glorificată și încoronată ca Regină a lumii întregi. Ea, Imaculata, anunță triumful Inimii Preasfinte a lui Isus și al Inimii ei Neprihănite, prin învingerea a tot ceea ce este dușman al fericirii omului și al întregii zidiri. Prin Inima ei neprihănită, noi cei atacați de cel rău, vom fi biruitori.

Preaiubiții mei, nici al treilea motiv al întreitei sărbători de astăzi nu este mai puțin important. Am avut marea bucurie și deosebita cinste, în același timp, să-l avem printre noi pe Preafericirea Sa Daoud, Cardinalul Prefect al Congregației pentru Bisericile Orientale din Roma. Eminența sa este pentru a doua oară oaspete drag al Bisericii noastre. Sâmbătă, 25 august 2001, l-am primit solemn și l-am salutat în Sfânta Catedrală a Blajului, pentru ca apoi, împreună să străbatem drumul spre Oradea, cu un solemn popas la Cluj, pentru a participa la sfințirea unei biserici dintr-un cartier orădean.

Preafericirea Sa vine din Biserica Catolică Siro-Antiohiană, Biserică ce a cunoscut, precum Biserica noastră Română Unită cu Roma, anii grei ai persecuțiilor și ai suferințelor, dar care a trăit și miracolul prezenței binecuvântării lui Isus, Restauratorul omului și Întemeietorul Bisericii. Bisericile noastre sunt chemate să depună mărturia iubirii dușmanilor și prigonitorilor, pentru ca spiritul Evangheliei să cuprindă mințile tuturor acelora care mai lucrează pentru rău și batjocorirea iubirii.

Spuneți, Eminență după întoarcerea la Roma, Sfântului Părinte, despre cele pe care le-ați văzut la noi; spuneți-i că vom rămâne fideli mărturiei pentru unirea în credință și iubire cu Biserica catolică și apostolică, atâți câți suntem, chiar cu prețul oricărei jertfe.

Suntem bucuroși să fim împreună cu Excelența Sa, Jean Claude Perisset, Nunțiu Apostolic în România; suntem fericiți împreună celebrând, episcopi, preoți și credincioși, cu Episcopul Diecezei de Lugoj, Preasfințitul Alexandru, în această zi frumoasă a consacrării bisericii din Deva. Suntem mulțumiți de satisfacțiile pe care Părintele Emil Puni le are, după trudă multă și speranță nezdruncinată, văzând biserica Imaculatei gata să-și primească Mirele, împodobită și strălucitoare.

Ne bucurăm întreit toți participanții și mulțumim, pentru iubirea lui Dumnezeu ce se revarsă peste noi prin Nevinovata Fecioară. Amin!

Autor: IPS Lucian Mureșan
Copyright: BRU.ro
Publicarea în original: 28.09.2002
Publicarea pe acest sit: 28.09.2002
Etichete: ,

Lasă un răspuns