Predica Cardinalului Moussa Daoud la sfinţirea bisericii din Deva

Predica Patriarhului emerit Ignace Moussa Daoud,
Prefectul Congregației pentru Bisericile Răsăritene
la sfințirea bisericii „Immaculata” din Deva
duminică, 28 septembrie 2002

Dragi frați și surori în Domnul,

Pentru mine este o mare bucurie să revin în România după un an într-o împrejurare la fel de fericită: consacrarea unei noi biserici.

Transmit salutul meu și urări de bine Înalt Prea Sfinției Sale Arhiepiscopul Lucian, Mitropolitul Bisericii Greco-Catolice din România, Excelenței Sale Arhiepiscop Monsenior Jean-Claude, Nunțiu Apostolic în România, iubitului vostru Episcop Alexandru, celorlalți confrați Episcopi, Preoți și credincioși ai Eparhiei de Lugoj, precum și autorităților civile și fraților din Biserica Ortodoxă și tuturor celor prezenți la acest eveniment. Transmit deopotrivă cele mai cordiale felicitări credincioșilor acestei parohii din Deva, pe care îi încredințez Domnului, împreună cu prea iubitul Paroh Părintele Emil Puni și fiecăruia dintre dumneavoastră, prin mâinile Imaculatei Mame a lui Dumnezeu, căreia îi este închinat acest nou lăcaș. În acest moment am onoarea de a transmite tuturor gândurile părintești ale Sanctității Sale Papa Ioan Paul al II-lea, Episcopul Romei și Păstor al Bisericii Universale. În timp ce aducem mulțumiri Sfântului Părinte, ne rugăm pentru Persoana Sa și pentru ministerul Său, și încă de pe acum ne grăbim să primim darul Binecuvântării Sale Apostolice.

1. Ritul sugestiv al consacrării unei biserici și Dumnezeiasca Liturghie ne fac să ne îndreptăm inimile spre Domnul nostru Isus Cristos. El este templul sfânt, distrus de oameni și reclădit de Dumnezeu însuși. În templul, care este Cristos, Fiu al lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, suntem chemați cu toții să intrăm pentru a avea parte de îndurarea și de iubirea Tatălui ceresc. „Dărâmați templul acesta și în trei zile îl voi zidi”, sunt cuvintele Domnului pe care le citim în Evanghelia după Ioan (2, 19). Evanghelistul le comentează spunând: „Iar El vorbea despre templul trupului Său” (2, 21). Această nouă Biserică a devenit lăcașul Domnului în mijlocul caselor noastre. Este un semn al Întrupării Fiului lui Dumnezeu în pântecele Fecioarei Neprihănite și al prezenței Sale continue printre noi. În sfântul lăcaș celebrăm misterele divine, și în mod special Sfânta Euharistie, care este amintirea Domnului Isus care s-a făcut Trup și a morții și a Învierii Sale, primim darul Spiritului Sfânt și astfel formăm Biserica, Trupul mistic al lui Cristos. Templul cel nou este și semn al Bisericii, întemeiată pe piatra din capul unghiului care este Cristos.

2. Imaginea pietrei ne aduce în atenție fragmentul din evanghelie citit în rânduiala sfințirii bisericii: „Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica mea …” (Matei 16, 18). Domnul a ales pe Petru și pe succesorii săi ca pietre vizibile pe care se sprijină cu siguranță edificiul bisericesc. Papa Ioan Paul al II-lea, în comuniune cu frații episcopi, din încredințarea Domnului, îndeplinește în Biserica de astăzi acest serviciu de unitate, și astfel comunitatea eclezială se reunește în jurul lui Isus, veșnicul Păstor. În ziua consacrării unui sfânt lăcaș, suntem chemați să mărturisim credința noastră în Isus Cristos, templul lui Dumnezeu, și în Biserică, Corpul Său Mistic și să mărturisim, cu bucurie, ascultarea noastră și fidelitatea față de Urmașul lui Petru și față de Păstorii puși de El la cârma Bisericii. Doar uniți cu ei vom fi uniți cu Cristos. Astfel uniți și luați de mână de Neprihănita Mamă a lui Dumnezeu putem merge fără teamă spre Casa pe care El ne-a pregătit-o dincolo de vreme și de moarte, în Ceruri!

3. Ziua de astăzi nu va fi uitată niciodată! Această zi vă este atât de dragă vouă tuturor pentru că încununează eforturile și jertfele făcute pentru a prezenta lui Dumnezeu acest frumos lăcaș. Cuvântul Apostolului Petru, inspirat de Spiritul lui Dumnezeu, ne îndeamnă astfel: „Apropiați-vă de El, piatra cea vie, … și voi înșivă, ca pietre vii, să fiți zidiți casă spirituală … ca să aduceți jertfe spirituale, plăcute lui Dumnezeu” (1 Petru 2, 4-5). Credința în Cristos și în Biserica Sa ne conduce spre o iubire autentică față de noi înșine și față de aproapele; ne pune în serviciul omului, al demnității sale, al drepturilor sale, al păcii la care sunt chemate toate popoarele. A fi pietre vii înseamnă a merge cu Cristos spre orice suferință: violența și ura, și orice alt rău vor fi învinse de caritatea Sa și timpul nostru va pregusta acea pace pe care o va avea pe deplin în lăcașul veșnic. Mamă și Învățătoare pe drumul credinței ne este Prea Curata Fecioară Maria. Imaculată, adică ferită de orice pată a păcatului pentru că este Mama lui Dumnezeu, și părtașă a Gloriei, Maria este modelul Bisericii: Ea îi încurajează pe fiii Săi să ocolească păcatul și să recurgă la îndurarea divină pentru a avea iertare după fiecare cădere. Aceasta este jertfa plăcută lui Dumnezeu.

4. Suntem fii ai Orientului creștin. Dorim să facem cunoscute tinerelor generații, fraților de rit latin și de alte confesiuni și tuturor credincioșilor comorile tradiției noastre. Ea ne-a dat mari mărturisitori ai aceleiași carități care a susținut construirea acestei biserici și care ne face pietre vii în corpul eclezial. Un exemplu este Sfântul Ioan Gură-de-Aur, născut în Antiohia și episcop de Constantinopol, Părinte al nostru și Doctor al Bisericii. Un îndemn al său este foarte potrivit acestei zile: „În timp ce înfrumusețezi lăcașul de cult, nu-ți închide inima înaintea fratelui tău aflat în suferință. Acesta este un templu viu mult mai de preț decât celălalt” (Omilia 50, 3-4, PG 58, 508-509). Noua biserică să ne apropie de Cristos și să ne deschidă inimile spre orice suferință. Pentru că El a spus: Întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei, mai mici, Mie Mi-ați făcut”! (Matei 25, 40). Amin.

Autor: Cardinalul Ignațiu Moussa Daoud
Copyright: Catholica.ro
Publicarea în original: 28.09.2002
Publicarea pe acest sit: 28.09.2002
Etichete: ,

Lasă un răspuns