Pastorala PS Florentin pentru Anul Credinţei

Scrisoarea pastorală a PS Florentin Crihălmeanu,
Episcopul Eparhiei greco-catolice de Cluj-Gherla,
cu ocazia deschiderii Anului Credinței

„Credința noastră este viața noastră”

Florentin, prin harul și mila Bunului Dumnezeu, Episcop de Cluj-Gherla, onoratului cler împreună slujitor, cuvioaselor persoane consacrate și iubiților credincioși greco-catolici împreună rugători,

«Mulțumim lui Dumnezeu totdeauna pentru voi toți și vă pomenim în rugăciunile noastre, aducându-ne aminte neîncetat, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrul credinței voastre și de osteneala iubirii și de stăruința nădejdii voastre în Domnul nostru Isus Hristos» (1Tes 1,2-3).

Iubiți frați și surori în credință,

Lucrarea credinței noastre este cea mai importantă lucrare a fiecărui suflet botezat creștin, este lupta pentru a păstra valorile credinței noastre, aici, pe pământ, spre a putea dobândi, mai apoi, viața veșnică. «Luptă-te lupta cea bună a credinței, scrie Sf. Apostol Pavel lui Timotei, cucerește viața veșnică la care ai fost chemat și pentru care ai dat bună mărturie» (1Tim 6,12).

A păzi tezaurul credinței (cf. 1Tim 6,20; 2Tim 1,14), este imperativul primordial și fundamental al vieții fiecărui creștin.

Înțelegând aceasta, iluștrii noștri arhierei în tronul Eparhiei de Cluj-Gherla au ținut cu fermitate credința primită prin Botez și întărită prin sfintele Taine, chiar cu prețul propriei vieți. Întâiul purpurat al neamului românesc, episcopul mărturisitor Iuliu Hossu, răspundea ferm celor care îl ispiteau să renunțe la unirea cu Biserica Romei cu prețul eliberării imediate din închisoare: «Nu pot, credința noastră este viața noastră!». Urmându-i exemplul, Arhiepiscopul George Guțiu, arhipăstorul nostru de vrednică amintire, răspundea cu demnitate judecătorilor atei ce-l condamnaseră la muncă silnică pe viață, oferind o frumoasă mărturie publică de credință: «Cred într-Una, Sfântă, Catolică și Apostolică Biserică», articolul Simbolului credinței care a constituit moto-ul său de viață.

Sunt mărturii de credință memorabile și puternice, adevărate lespezi de piatră, coloane de neclintit, sigilate cu sângele martirilor și mărturisitorilor, pe care astăzi se zidește edificiul Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică.

Tema noului an pastoral proclamat de către Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea, prin Scrisoarea Apostolică «Porta fidei», este CREDINȚA (cf. PF 4).

Anul dedicat Credinței s-a deschis solemn la 11 octombrie 2012, cu ocazia împlinirii a cincizeci de ani de la deschiderea lucrărilor Conciliului Vatican II și a douăzeci de ani de la publicarea Catehismului Bisericii Catolice, urmând ca încheierea solemnă să se celebreze la 24 noiembrie 2013, (cf. PF 4).

Cu acest prilej, Pontiful roman îi invită pe confrații Episcopi din toată lumea să se alăture Succesorului Petru, în acest timp de har pe care Domnul ni-l oferă pentru a reaminti tuturor darul prețios al credinței (cf. PF 8).

Având în vedere aceste recomandări ale Păstorului Suprem al Bisericii Catolice și faptul că în Eparhia de Cluj-Gherla fusese deja stabilită pentru anul pastoral următor tema «Familia, leagăn al credinței», după ce ne-am consultat cu cei în drept, am decis ca tema acestui an pastoral să fie: «Anul credinței, familia leagăn al credinței». Anul pastoral s-a deschis solemn în Catedrala «Schimbarea la față», la 11 octombrie, în sintonie cu data aleasă de către Pontiful Suprem.

Acest An al Credinței trebuie să fie un timp de intensificare a reflecției despre adevărurile de credință, pentru ca toți credincioșii să devină mai conștienți de chemarea lor și să-și reînnoiască propria mărturie de credință în Domnul Isus Hristos Înviat, în bisericile din întreaga lume, în case și în familii, pentru ca fiecare creștin să simtă puternica exigență de a cunoaște mai bine și de a transmite generațiilor viitoare credința străveche (cf. PF 8).

Acesta este scopul prezentei Scrisori pastorale care, în prima parte, abordează succint tema credinței, apoi expune sintetic cele două documente magisteriale esențiale pentru cunoașterea adevărurilor de credință: Documentele Conciliului Vatican II și Catehismul Bisericii Catolice, iar în ultima parte amintește câteva inițiative pastorale concrete, propuse a se desfășura în acest An dedicat Credinței în cadrul Bisericii Universale, al Eparhiei de Cluj-Gherla și al parohiilor noastre.

1. Despre Credință și caracteristicile ei (A CREDE – Memoria Dei)

«Fără credință, nu este cu putință să fim plăcuți lui Dumnezeu» (Evr 11,6)

«Oare omul mai are nevoie astăzi de Dumnezeu, sau poate merge înainte destul de bine și fără El?», întreba retoric Pontiful roman. Dacă totul ar merge bine și fără Dumnezeu, decizia de a crede și ascultarea credinței nu și-ar mai avea rostul. Observăm însă că omul, dacă uită de Dumnezeu, pierde tot mai mult sensul vieții, întrucât în el există o sete de infinit, de veșnicie, pe care de unul singur nu o poate satisface (cf. Papa Benedict al XVI-lea, Omilie, Erfurt, 23.09.2011). Omul a fost creat pentru relația cu Dumnezeu și are nevoie de El, după cum afirmă Sf. Augustin: «Ne-ai creat pentru Tine (Doamne) și neliniștită este inima noastră până ce nu-și află odihna în Tine». De aceea, credința nu este un act opțional, neesențial, ci, dimpotrivă, este necesar persoanei umane chiar mai mult decât hrana și aerul pe care îl respiră (cf. Anul Credinței, R. Fisichella, ș.a.).

Omul este singura creatură «capabilă de Dumnezeu». Aceasta nu pentru că ar putea ajunge singur să-l cunoască, ci mult mai profund, pentru că aspirația spre Dumnezeu este înscrisă în inima omului, deoarece el este creat de Dumnezeu și pentru Dumnezeu și de aceea, numai în Dumnezeu va găsi omul adevărul și fericirea pe care nu încetează să le caute (cf. CBC 27).

Acel Dumnezeu pe care omul îl dorește, dar la care nu poate ajunge doar prin propriile forțe, a dorit să se descopere, El Însuși omului (cf. DV 2). În Fiul Său Isus Hristos, Dumnezeu a dorit să-și arate chipul Său și să locuiască între noi oamenii, pentru ca să-L putem vedea, asculta și cunoaște.

Revelația divină se transmite oamenilor prin Sfânta Scriptură și prin Sfânta Tradiție, care sunt interpretate autentic prin Magisteriului Bisericii (cf. DV 10). Dumnezeu se revelează pentru că El, în iubirea și înțelepciunea Sa, dorește să comunice propria iubire, să se dăruiască, să se împărtășească acelei creaturi care îl poate recunoaște, adică omului. Așadar, putem afirma că revelația lui Dumnezeu este, de fapt, și o chemare adresată omului, iar răspunsul adecvat la această chemare este CREDINȚA.

«Credința este în primul rând o adeziune personală a omului față de Dumnezeu; ea este în același timp, și în mod inseparabil, asentimentul liber față de tot adevărul pe care l-a revelat Dumnezeu» (cf. CBC 150). Credința creștină este înainte de toate o întâlnire personală cu Dumnezeul cel viu, căci El este adevărul suprem al credinței noastre. De fapt, credința are la bază afirmația: «eu cred în Dumnezeu». Este afirmația cea mai simplă ce cuprinde însă realitatea cea mai profundă despre om și scopul vieții sale pământești (cf. J. Ratzinger, 1993). Este vrednic și drept să ai încredere deplină în Dumnezeu și să crezi în totalitate adevărurile pe care El le transmite (cf. CBC 150). Această atitudine de încredere se numește «ascultarea credinței» și ea înseamnă supunerea minții și a voinței, în mod liber, cuvântului ascultat, pentru că este garantat de către Dumnezeu.

«Credința este chezășia bunurilor nădăjduite, dovada celor care nu se văd» (cf. Evr 11,1), scrie Epistola către Evrei, oferind o serie de exemple din cărțile Vechiului Testament. Între acestea se află exemplul vieții de ascultare în credință a patriarhului Avraam. Prin credință, Avraam când a fost chemat de Domnul, a ascultat și a plecat spre locul pe care urma să-l primească moștenire neștiind încotro se îndreaptă. Prin credință, Avraam, când a fost încercat de Domnul, s-a arătat gata să-l aducă jertfă pe Isaac, (cf. Gn 12,1-4; 22,1-12; Evr 11,8; 11,17). De aceea, credința i-a fost socotită ca dreptate, iar Avraam a devenit «părintele tuturor celor ce aveau să creadă» (cf. Rom 4,11).

Pentru creștin, a crede în Dumnezeu înseamnă deopotrivă a crede în Acela pe care Tatăl l-a trimis, «Fiul lui preaiubit» în care își află bucuria și pe care trebuie să-L ascultăm. Fiul este Cel care L-a văzut pe Tatăl (cf. Io 6,46) și de aceea El este singurul care Îl cunoaște și Îl poate face cunoscut (cf. CBC 151).

Creștinul nu poate să creadă în Isus Hristos fără a primi lumina Spiritului Sfânt, căci «nimeni nu poate spune: “Isus este Domn”, decât sub acțiunea Spiritului Sfânt» (1Cor 12,3).

Ca urmare, Biserica creștină mărturisește încă de la începuturi credința într-un singur Dumnezeu, Tatăl și Fiul și Spiritul Sfânt (cf. CBC 152).

Credința este un dar al lui Dumnezeu, o virtute supranaturală revărsată de la El. A crede este însă un act uman personal, conștient și liber, ce corespunde demnității persoanei umane, dar totodată, este și un act eclezial, comunitar. Biserica este cea care precede, hrănește și susține credința, căci «nimeni nu poate avea pe Dumnezeu drept Tată, dacă nu are Biserica drept mamă», spune Sf. Ciprian. Credința este necesară pentru mântuirea sufletului, după cum spune Mântuitorul: «Cel care va crede și va fi botezat se va mântui; cel care nu va crede va fi osândit» (cf. Mc 16,16). Credința este și o pregustare a bucuriei care ne va face fericiți în viața viitoare (cf. CBC 180-184).

De aceea, privind spre mărturisitorii credinței creștine de-a lungul veacurilor și, în particular, la cei ai Bisericii noastre din veacul trecut, «să lepădăm tot ce ne îngreunează și păcatul ce ne împresoară și să alergăm cu stăruință în lupta ce ne stă înainte, cu ochii ațintiți asupra lui Isus, începătorul și desăvârșitorul credinței» (Evr 12,1-2).

2. Două izvoare ale credinței creștine catolice (A ASCULTA – Identitate creștină catolică)

«Anul Credinței va oferi un prilej favorabil pentru aprofundarea documentelor Conciliului Vatican II și studierea Catehismului Bisericii Catolice» (Nota C.D.C.)

În Scrisoarea apostolică «Porta fidei» Papa Benedict al XVI-lea exprimă dorința ca acest An dedicat credinței «să trezească în fiecare credincios aspirația de a mărturisi credința în plinătate și cu reînnoită convingere, cu încredere și speranță» (cf. PF 9).

Există o unitate profundă între actul credinței și adevărurile cărora le dăm asentimentul nostru, căci «cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturisește spre mântuire», scrie Sf. Apostol Pavel, (cf. Rom 10,10). Inima, explică Pontiful roman, indică faptul că primul act prin care se ajunge la credință este darul lui Dumnezeu și acțiunea harului, care transformă persoana în interiorul ei, pe când mărturia spre mântuire arată că credința implică o dovadă practică și o angajare publică. Ca atare, mărturisirea credinței este un act personal și, în același timp, și comunitar (cf. PF 10).

Cunoașterea adevărurilor de credință este necesară pentru a putea adera pe deplin cu inteligența și voința la învățătura propusă de Biserică (cf. PF 10). De aceea, citind «semnele timpului», Papa Benedict a dorit să pună începutul Anului Credinței sub semnul aniversării a două evenimente marcante ale Bisericii contemporane: a cincizecia aniversare a deschiderii lucrărilor Conciliului Vatican II, de către Fericitul Ioan al XXIII-lea (la 11 octombrie 1962), și a douăzecea aniversare a promulgării Catehismului Bisericii Catolice, în timpul pontificatului Fericitului Ioan Paul al II-lea (la 11 octombrie 1992).

Documentele Conciliului Vatican II și Catehismul Bisericii Catolice constituie două izvoare magisteriale prețioase și necesare pentru cunoașterea sistematică a adevărurilor de credință.

Conciliul Vatican II, după cuvintele Papei Ioan al XXIII-lea, își propunea să transmită curată și integră doctrina credinței, angajându-se ca această doctrină să fie prezentată astfel încât să corespundă exigențelor timpului. «Hristos este lumina neamurilor; de aceea, Conciliul întrunit în Spiritul Sfânt, dorește ca, vestind evanghelia la toată făptura, să lumineze pe toți oamenii cu lumina lui Hristos, care strălucește pe chipul Bisericii» (cf. LG 4). Pornind de la lumina lui Hristos care purifică, luminează și sfințește în celebrarea Sfintei Liturghii, (cf. Constituția Sacrosantum Concilium), precum și prin Cuvântul Său divin, (cf. Constituția dogmatică Dei Verbum), Conciliul a voit să aprofundeze natura intimă a Bisericii (cf. Constituția dogmatică Lumen gentium), și raportul ei cu lumea contemporană (cf. Constituția pastorală Gaudium et spes). În jurul acestor patru constituții se grupează trei declarații și nouă decrete, ce abordează marile teme de actualitate ale timpului.

Catehismul Bisericii catolice constituie «unul dintre roadele cele mai importante ale Conciliului Vatican II» (cf. PF 11). Sinodul episcopilor din 1985, (convocat la aniversarea a douăzeci de ani de la Conciliul Vatican II), a sugerat pregătirea acestui Catehism pentru a oferi poporului lui Dumnezeu un compendiu al întregii doctrine catolice și un text de referință sigură pentru catehismele locale.

Catehismul este structurat în patru părți pe care tradiția Bisericii le-a elaborat în decursul secolelor: mărturisirea credinței, celebrarea credinței, viața în Hristos și rugăciunea creștină. Catehumenul trebuie mai întâi să creadă ceea ce crede Biserica (mărturisirea credinței – Crezul), apoi primește în Liturgie harul de a deveni un fiu al lui Dumnezeu (celebrarea Sacramentelor), astfel trăiește o viață nouă conformă Evangheliei (trăirea poruncilor), și poate oricând să-și înalțe rugăciunea către Dumnezeu, numindu-L Tată (rugăciunea Tatăl nostru).

Structura Catehismului Bisericii Catolice determină structurile de bază ale pregătirii catehetice a creștinilor catolici: învățătura de credință, celebrarea sacramentelor, convertirea vieții și rugăciunea personală. Astfel, o credință matură este mai întâi mărturisită, apoi celebrată, trăită și însoțită de rugăciune (cf. Anul credinței, R. Fisichella, ș.a.).

Catehismul Bisericii Catolice prezintă Simbolul credinței (Crezul), ca element fundamental al transmiterii credinței, ce atestă că istoria mântuirii este un plan divin unic. Dumnezeu Tatăl creator se revelează prin întruparea Fiului în istoria umanității și prin Spiritul Sfânt conduce Biserica pentru ca membrii ei să poată dobândi viața veșnică.

Crezul constituie sinteza credinței noastre și implicit a identității noastre creștine. De aceea, «în primele secole, creștinii trebuiau să învețe pe de rost Crezul. Aceasta le folosea ca rugăciune zilnică pentru a nu uita angajamentul asumat la Botez» (cf. PF 9). În concepția sa de fond, afirmă Pontiful roman, Crezul este compus din trei părți principale și constituie o dezvoltare a formulei baptismale pe care însuși Domnul Înviat a încredințat-o apostolilor săi: «mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Spiritului Sfânt» (Mt 28,19). Așadar, cele douăsprezece articole ale Crezului apostolic derivă, înainte de toate, din cele trei întrebări deosebite: Crezi în Dumnezeu Tatăl? Crezi în Fiul? Crezi în Spiritul Sfânt? Proclamarea solemnă a Crezului în cadrul ritualului Botezului și al Sfintei Liturghii, arată cum încă de la începuturile Bisericii, conștiința identității creștine era menținută prin repetarea și includerea adevărurilor de credință în rugăciunea liturgică.

Credința noastră are o dimensiune «catolică», adică universală, ce introduce într-o comunitate a tuturor creștinilor răspândiți pe pământ (ectenia liturgică: «… pentru toate orașele și satele și pentru cei ce cu credință viețuiesc într-însele…»). Chiar mai mult, ea ne introduce într-o comuniune cu creștinii din toate timpurile (ectenia liturgică: «Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata…cu toți sfinții pomenind-o,…»).

3. Inițiative pastorale pentru Anul Credinței (A MĂRTURISI – Misiunea creștină)

«Credința fără fapte moartă este; arată-mi credința ta fără fapte iar eu îți voi arăta din faptele mele credința mea» (cf. Iac 2,17)

Anul Credinței va constitui și un prilej potrivit pentru a intensifica mărturia carității. Grație credinței, putem recunoaște în cei care cer iubirea noastră chipul Domnului Înviat, care ne spune și astăzi: «Tot ceea ce ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei mai mici, mie mi-ați făcut» (cf. PF 14).

Sf. Părinte Benedict al XVI-lea ne invită pe fiecare dintre noi să nu devenim «leneși în credință», pentru că, însoțind drumul întregii noastre vieți, credința noastră este cea care ne permite să înțelegem minunile pe care Dumnezeu le săvârșește cu noi. Aceasta ne ajută să înțelegem semnele timpurilor în prezentul istoriei și ne invită să devenim, la rândul nostru, semne vii ale prezenței Celui înviat în lume.

Ca urmare scrie Pontiful roman, lumea de astăzi are nevoie în special de mărturia credibilă a celor care, luminați la minte și la inimă de Cuvântul Domnului, sunt capabili, la rândul lor, să deschidă inimile și mințile altora la dorința de a-L cunoaște pe Dumnezeu și de a dobândi viața adevărată, viața fără de sfârșit (cf. PF 15). Domnul nostru Isus Hristos ne atrage la Sine și astăzi, încredințându-ne vestirea Evangheliei cu un nou mandat, o nouă angajare eclezială, mai puternică în favoarea unei noi evanghelizări, pentru a redescoperi bucuria în credință și a regăsi entuziasmul în comunicarea credinței (cf. PF 7).

Iubiți credincioși,

Familia rămâne și astăzi una dintre primele instituții de transmitere a credinței creștine, «adevărat leagăn al credinței», cu un rol esențial în noua evanghelizare.

Pentru Biserică, familia are misiunea de a educa și a transmite credința creștină încă de la începutul vieții umane. Astfel, se naște o legătură profundă între Biserică și «biserica-familie» (cf. LG 11), pe de-o parte prin ajutorul pe care Biserica dorește să-l ofere familiei și, pe de-altă parte, prin sprijinul și mărturia pe care Biserica le așteaptă din partea familiei, ca «sanctuar casnic al Bisericii», (cf. AA 11; Noua evanghelizare pentru transmiterea credinței creștine, 2012).

Sunt doar câteva idei, menite să ne trezească interesul pentru susținerea prin rugăciune, dar și prin acțiuni pastorale concrete, a rolului familiilor creștine ca primii educatori la viața de credință, în particular în acest An al Credinței.

Luând în considerare importanța și urgența noii evanghelizări în întreaga Biserică, Pontiful roman a convocat Adunarea generală a Sinodului Episcopilor, în luna octombrie a acestui an, cu tema «Noua evanghelizare pentru transmiterea credinței creștine» (la care participă și episcopi catolici din Biserica noastră). De asemenea, din mandatul Sf. Părinte, Congregația pentru Doctrina Credinței a redactat documentul «Notă cu indicații pastorale pentru Anul Credinței», (Nota CDC), prin care se transmit câteva propuneri către păstorii și credincioșii din întreaga lume, pentru a favoriza întâlnirea cu Hristos Domnul, prin martori autentici ai credinței, prin aprofundarea adevărurilor credinței, într-un cuvânt pentru a trăi cât mai bine acest timp de har. Aceste indicații sunt adresate diferitelor niveluri ale Bisericii catolice (la nivelul Bisericii Universale, la nivelul Conferințelor episcopale, la nivelul eparhiilor/diecezelor și la nivelul parohiilor, comunităților, asociațiilor sau mișcărilor ecleziale).

Conform unui decret publicat la 5 octombrie 2012 din partea Penitențeriei Apostolice, Papa Benedict al XVI-lea va acorda indulgență plenară celor care:

  • vor participa la cel puțin trei momente de predici în timpul Sfintelor Misiuni sau la cel puțin trei lecții despre documentele Conciliului Vatican II sau Catehismul Bisericii Catolice, în orice biserică sau loc corespunzător,
  • vor vizita în pelerinaje organizate una dintre Bazilicile Papale, o catacombă creștină, o catedrală sau un loc sacru desemnat de către Episcopul locului pentru Anul Credinței, participând acolo la o celebrare liturgică ori rămânând un timp în reculegere, încheind cu rugăciunea Tatăl nostru, Mărturisirea de Credință în orice formă legitimă, invocații către Preasfânta Fecioară Maria sau Sfinții Apostoli,
  • vor participa la o celebrare a Sfintei Liturghii solemne și vor recita Mărturisirea de Credință, în zilele desemnate în mod special de către Episcopul locului pentru Anul Credinței,
  • vor vizita cu evlavie într-o zi aleasă liber, biserica unde se află baptisteriul în care au primit sacramentul Botezului și vor reînnoi cu devoțiune făgăduințele făcute la Botez (cf. Decret al Penitențieriei Apostolice, din 5 octombrie 2012).

Iubiți credincioși,

Ca purtători ai numelui lui Hristos prin Botez, să ne deschidem sufletele pentru a primi cu bucurie adevărurile credinței noastre în acest An dedicat Credinței. Acestea reprezintă tot atâtea principii care orientează drumul vieții noastre în familie și societate. Viața trăită conform principiilor creștine dobândește un sens, o direcție, o orientare și anume, se îndreaptă spre viața veșnică, spre comuniunea deplină cu Dumnezeu. Așadar, primind învățătura creștină, reînnoim prezența divină în sufletele noastre și ne aprofundăm identitatea creștină, mărturisind-o prin cuvânt, dar și prin viața noastră, în cadrul misiunii noastre în familie și societate.

Rămâne actual și profund în sensuri cuvântul inspirat al primului cardinal al neamului românesc, Iuliu Hossu: «Credința noastră este viața noastră».

Ce înseamnă astăzi aceste cuvinte? Faptul că credința noastră creștină trebuie să devină viață prin comportamentul nostru creștin. Credința creștină trăită autentic, sincer și curajos devine mereu izvor de viață și de reînnoire spirituală. O viață trăită la lumina credinței creștine conduce dincolo de moarte spre Izvorul de viață dătător, spre Cel care a spus: «Eu sunt Învierea și Viața, cel ce crede în Mine chiar dacă va muri, va trăi» (Io 11,25).

Anul Credinței constituie și o ocazie potrivită pentru a ne face un profund examen de conștiință și a ne întreba: oare credința noastră este izvorul și fundamentul vieții noastre? Oare viața noastră, comportamentul vieții noastre reflectă credința noastră? Avem cu adevărat o viață de credință, un crez de viață?

Iubiți credincioși,

În fiecare an luna octombrie se leagă de câteva evenimente importante ale Bisericii noastre: la 7 octombrie 1698 la Alba Iulia, urmare a Sinodului convocat de către Episcopul Atanasie era semnat actul de confirmare a unirii în credință cu Biserica Romei, la 7 octombrie 1754 se deschideau porțile școlilor Blajului, «fântânile darurilor», (adevărate izvoare de spiritualitate și cultură pentru întărirea credinței românilor transilvăneni, care au constituit leagănul Școlii Ardelene și a iluminismului românesc transilvan), iar la 28 octombrie 1948, data la care, întregul episcopat greco-catolic era arestat, pentru unitatea în credință cu Biserica Romei, urmând astfel drumul Calvarului.

Providențial, la aceste date istorice înscriem în aceste zile cu bucurie și cea de la 8 octombrie 2012, când al treilea purpurat al neamului românesc, Pf. P. Lucian Mureșan, a fost înscăunat în Biserica «Sf. Atanasie cel mare» din Roma, reconfirmând astfel dorința Bisericii noastre de a întări unitatea în credință și comuniunea cu Biserica Romei. Un eveniment ce exprimă totodată și prețuirea Pontifului roman Benedict al XVI-lea față de «Biserica martirilor și mărturisitorilor pentru unitate», după cum scria Fer. Ioan Paul al II-lea.

Luna octombrie este și luna dedicată Preasfintei Fecioare Maria, «Poarta Vieții», a mântuirii și implicit și «Poarta credinței noastre». Să încredințăm noul an pastoral mijlocirii rugătoare a Preasfintei Fecioare Maria, Mama Bisericii, Regina Familiilor și mijlocirii Sfântului Iosif, Patronul Bisericii Universale și al Eparhiei noastre, Ocrotitorul Familiilor, pentru întărirea în credință, speranță și iubire a membrilor familiilor și a unității dintre aceștia, astfel încât instituția familiei să fie mereu un «leagăn al credinței», dar și un liant ce consolidează viața Bisericii locale și a societății românești actuale.

Iubiți credincioși vă încredințez Părintelui luminilor de la care tot darul desăvârșit și toată darea cea bună purcede rugându-L: «Întărește, Dumnezeule, sfânta și dreapta credință a cucernicilor și dreptcredincioșilor creștini, împreună cu sfântă Biserica noastră, în vecii vecilor. Amin».

Cu arhierească binecuvântare, rămânând în comuniune de credință întru slujirea Domnului și a Bisericii Sale cea Una, Sfântă, Catolică și Apostolică, după modelul înaintașilor mărturisitori, spre mărirea Domnului și mântuirea sufletelor,

† FLORENTIN
Episcop de Cluj-Gherla

Dată în Cluj-Napoca, din reședința episcopală, cu ocazia deschiderii Anului Credinței, în Anul Domnului 2012, la 311 ani de la Sfânta Unire cu Biserica Romei, la 159 de ani de la întemeierea binecuvântatei Eparhii de Gherla, în al VIII-lea an de pontificat al Sf. Părinte Papa Benedict al XVI-lea, în al XVI-lea an al episcopatului nostru și al X-lea în tronul acestei eparhii.

 

****

Anexa 1

Vom prezenta succint, în continuare, câteva dintre marile inițiative la nivelul Bisericii Universale, iar apoi punctual câteva dintre inițiativele concrete la nivelul Eparhiei noastre, transmise deja onoratului cler, persoanelor consacrate și iubiților credincioși prin Scrisoarea circulară nr. 1769 din 28 septembrie 2012.

1. La nivelul Bisericii Universale:

  • Sf. Părinte Papa Benedict al XVI-lea a convocat în perioada 7-28 octombrie, în Vatican, a XIII-a Adunare Generală a Sinodului Episcopilor cu tema «Noua evanghelizare pentru transmiterea credinței creștine».
  • La 11 octombrie în Basilica Sf. Petru a avut loc celebrarea pontificală solemnă ce a deschis Anul Credinței, în amintirea celei de-a 50-a aniversări a deschiderii lucrărilor Conciliului Vatican II.
  • Pe perioada Anului Credinței trebuie încurajate pelerinajele credincioșilor la Roma, la Scaunul apostolic al lui Petru, pentru a mărturisi credința în Dumnezeu Tatăl și Fiul și Spiritul Sfânt, în comuniune cu acela care astăzi este chemat să-i întărească pe frații săi (cf. Lc 22,32). De asemenea, să fie încurajate pelerinajele în Țara Sfântă, locul binecuvântat de prezența Mântuitorului Isus Hristos și a Preacuratei Sale Mame, Maria.
  • În cursul acestui An al Credinței, credincioșii sunt invitați să se adreseze cu o devoțiune specială Preasfintei Fecioare Maria, Mama Bisericii și Imagine a Bisericii, în care «sunt cuprinse și strălucesc principalele adevăruri ale credinței» (cf. LG 65). Să fie încurajate inițiativele ce îi ajută pe credincioși să descopere rolul deosebit pe care l-a avut în misterul mântuirii, să o venereze cu iubire filială și să-i urmeze credința și virtuțile. În acest scop să se efectueze pelerinaje, celebrări și întâlniri la marile sanctuare mariane din lume.
  • Anul 2013 oferă tinerilor ocazia de a experimenta bucuria credinței în Domnul Isus Hristos în comuniune cu Sf. Părinte, în marea familie a Bisericii la Zilele mondiale ale Tineretului, organizate la Rio de Janeiro în luna iulie.
  • Anul Credinței trebuie să ofere un prilej potrivit pentru aprofundarea principalelor documente ale Conciliului Vatican II și studierea Catehismului Bisericii Catolice (în particular pentru candidații la preoție și la viața consacrată).
  • Se vor organiza congrese, întâlniri și adunări de larg interes pe plan național și internațional, care să favorizeze întâlnirea cu mărturii autentice de credință, cunoașterea adevărurilor de credință și aprofundarea învățăturilor Conciliului Vatican II.
  • Păstorii, persoanele consacrate și credincioșii laici vor fi invitați la o reînnoită angajare de adeziune efectivă și cordială la învățătura Succesorului lui Petru, Sf. P. Papa Benedict al XVI-lea.
  • În perioada de timp dedicată Anului Credinței sunt de dorit diferite inițiative ecumenice menite să favorizeze lucrarea pentru «restabilirea unității între toți creștinii». Se va organiza o solemnă celebrare ecumenică pentru reafirmarea credinței în Hristos din partea tuturor celor botezați.
  • La încheierea acestui An al Credinței, va avea loc o celebrare pontificală solemnă, cu reînnoirea mărturisirii de credință.
  • Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări va coordona printr-un secretariat special inițiativele referitoare la Anul credinței.

2. La nivel eparhial:

  • Deschiderea Anului Credinței s-a celebrat în mod festiv în Catedrala “Schimbarea la Față”, la Sf. Liturghie arhierească de joi, 11 octombrie 2012, la ora 18,00, în comuniune cu Pontiful Roman și ceilalți Episcopi din întreaga lume uniți cu el. La această celebrare solemnă preoții, persoanele consacrate și credincioșii prezenți au fost invitați să-și reînnoiască promisiunile de la Botez și să mărturisească împreună Simbolul credinței.
  • În perioada Postului Mare se vor organiza celebrări cu caracter penitențial, privind îndeosebi păcatele împotriva credinței și cateheze ce vor invita credincioșii să se apropie cu mai mare credință și frecvență de Sacramentul Spovedaniei.
  • Se va face un pelerinaj cu moaștele Sfinților Apostoli pe teritoriul Eparhiei noastre, cu racla oferită în dar Pf. P. Card. Lucian din partea Sf. P. Papa Benedict al XVI-lea.
  • Pe durata acestui An al Credinței dorim să propunem credincioșilor noștri cunoașterea și aprofundarea doctrinei catolice, prin acțiuni pastorale, congrese, întâlniri, la care să poată participa credincioșii Eparhiei noastre, clerici, persoane consacrate sau laici, punându-se accentul pe: aprofundarea Sfintei Scripturi, a documentelor Conciliului Vatican II, a Catehismului Bisericii Catolice și a Compendiului Catehismului Bisericii Catolice.
  • Organizarea unor întâlniri pentru formarea permanentă a preoților și pentru a mărturisi și aprofunda propria identitate și tradiție liturgică.
  • Organizarea unor momente de cateheză cu tinerii pe diferite nivele de vârstă (elevi, studenți, tineri angajați în diferite servicii), folosind cu precădere Compendiul Catehismului Bisericii catolice și Youcat.
  • Organizarea unor întâlniri cu personalități ce pot oferi mărturii semnificative de credință și viață din orașul nostru.
  • Organizarea unor misiuni populare de cateheză itinerantă cu teme propuse prin documentele magisteriale dedicate Anului credinței, precum și cu prezentarea unor figuri reprezentative ca modele de trăire a credinței exemplul vieții unor sfinți ai Bisericii catolice și a unor mărturisitori ai credinței din timpul regimului comunist (episcopi, preoți, persoane consacrate, laici).
  • Se va acorda o atenție deosebită familiei ca «leagăn al credinței» și școlilor catolice pentru educarea tinerilor în spiritul credinței creștine autentice.
  • Se va acorda o atenție sporită formării cateheților și asigurării instrumentelor catehetice necesare promovării corecte a adevărurilor de credință.
  • Vor fi difuzate publicații (pliante, cărți, reviste, ziare, etc.) care vor prezenta într-un limbaj accesibil și corect doctrina creștină catolică.
  • Se recomandă tuturor credincioșilor noștri participarea la acțiunile propuse la nivelul Bisericii Universale cu prilejul Anului Credinței.

3. La nivelul parohial:

  • Deschiderea Anului Credinței se va celebra în bisericile parohiale de pe teritoriul Eparhiei de Cluj-Gherla, în mod solemn duminică 14 octombrie 2012. La această celebrare liturgică sunt invitați să participe toți credincioșii parohiei și să facă împreună o mărturisire publică solemnă a credinței în cadrul liturgic celebrativ.
  • Preoții și persoanele consacrate vor studia cu atenție documentele magisteriale privitoare la Anul Credinței (Scrisoarea apostolică «Porta Fidei», Nota C.D.C., C.P.P.N.E., Anul Credinței) și vor dedica o atenție sporită aprofundării documentelor Conciliului Vatican II și Catehismului Bisericii Catolice, pentru a putea propune cateheze, conferințe și cuvântări despre aspecte importante ale credinței catolice.
  • Celebrarea Postului Mare să se facă cu spirit de penitență, în special pentru păcatele împotriva credinței, cu accent pe Sacramentul Spovedaniei.
  • Participarea la evenimentele organizate cu ocazia Anului Credinței la nivel eparhial și la nivelul Bisericii Universale.
  • Organizarea de acțiuni care să ajute reînnoirea, mărturisirea, transmiterea și aprofundarea credinței catolice: cateheze specifice, întâlniri de rugăciune, misiuni populare, pelerinaje și alte inițiative pastorale ale comunităților parohiale.
  • În cadrul acțiunilor pastorale organizate la nivel parohial se vor prezenta teme privind doctrina catolică folosindu-se în special Sfânta Scriptură, documentele Conciliului Vatican II și Catehismul Bisericii Catolice, lăsându-se timp pentru discuții și aprofundare.
  • Se propune distribuirea Catehismului Bisericii Catolice și a altor materiale potrivite pentru a susține cateheza în familii și a contribui la aprofundarea și mărturisirea doctrinei catolice, astfel încât «fiecare persoană să simtă mai puternic necesitatea de a cunoaște mai profund și a transmite generațiilor viitoare credința» (cf. PF 8).
  • Persoanele consacrate, asociațiile și mișcările ecleziale sunt solicitate să se angajeze în noua evanghelizare cu zel reînnoit, corespunzător propriilor carisme, în colaborare cu păstorii locali, iar împreună cu comunitățile contemplative să ofere o intenție particulară de rugăciune pentru reînnoirea credinței poporului lui Dumnezeu și transmiterea ei noilor generații.
  • Toți credincioșii sunt chemați să reînsuflețească darul credinței și să comunice propria experiență de credință și caritate altor persoane.

Vor exista, desigur, și alte acțiuni pastorale concrete, dedicate Anului Credinței, ce vor fi notate în calendarul pastoral al anului 2013, care va fi difuzat la începutul anului viitor către preoți, persoane consacrate și credincioși.

Anexa 2

Documentele Conciliului Vatican II și denumirea lor:

  • Constituții: Constituția despre liturgie (Sacrosantum Concilium); Constituția dogmatică despre Revelația divină (Dei Verbum); Constituția dogmatică despre Biserică (Lumen gentium); Constituția pastorală privind Biserica în lumea contemporană (Gaudium et spes).
  • Declarații: despre educația creștină Gravissimum educationis; despre relațiile Bisericii cu religiile necreștine Nostra aetate; despre libertatea religioasă Dignitatis humane.
  • Decrete: despre mijloacele de comunicare socială Inter mirifica; despre Bisericile orientale catolice Orientalium ecclesiarum; despre ecumenism Unitatis redintegratio; despre misiunea pastorală a episcopilor în Biserică Christus Dominus; despre reînnoirea vieții călugărești Perfectae caritatis; despre formarea preoțească Optatam totius; despre apostolatul laicilor Apostolicam actuositatem; despre activitatea misionară a Bisericii Ad gentes; despre slujirea și viața preoțească Presbyterorum ordinis.

Anexa 3

Cuprinsul Catehismului Bisericii catolice pe părți:

  • Partea întâi: MĂRTURISIREA DE CREDINȚĂ
  • Partea a doua: CELEBRAREA MISTERULUI CREȘTIN
  • Partea a treia: VIAȚA ÎN HRISTOS
  • Partea a patra: RUGĂCIUNEA CREȘTINĂ

Autor: PS Florentin Crihălmeanu
Copyright: BRU.ro
Publicarea în original: 12.10.2012
Publicarea pe acest sit: 13.10.2012
Etichete: ,

Lasă un răspuns