Pastorala de Paşti a PS Virgil Bercea

LA SĂRBĂTOAREA ÎNVIERII DOMNULUI
2004

„Să ne apropiem, cei purtători de lumină, de Christos,
cel ce a ieșit din mormânt ca un mire
și să prăznuim împreună cu cetele cele iubitoare de praznice:
Paștile lui Christos Dumnezeu, cele mântuitoare”.
(Irmos, Cântarea 5)

Iubiți credincioși,

Invierea lui Christos este viață pentru cei morți, glorie pentru sfinți, speranță pentru cei vii. Mereu această minunată și cerească zi a învierii strălucește și iluminează, iar întunericul nu o mai poate birui pentru că lumina lui Christos descătușează și înflăcărează sufletele și viețile noastre, pentru că ” … lumina luminează în întuneric și întunericul n-a cuprins-o (Io, 1,5), pentru că Paștile lui Christos sunt cu adevărat mântuitoare și dătătoare de viață.

În lumina Paștilor învățăceii lui Christos și, alături de ei, noi credincioșii de astăzi contemplăm măreția misterului Învierii și putem spune lumii: „noi vă binevestim vouă că făgăduința dată părinților, Dumnezeu a îndeplinit-o față cu copiii lor, înviindu-l pe Isus” (Fp 13, 32). Aceasta, lumina Paștilor, făgăduința dată părinților, este vestea speranței pline de bucurie, este drumul luminii care ni se deschide cu Învierea Domnului ca răsplată pentru drumul crucii din perioada postului pe care l-am străbătut cu Christos. În dragostea lui, Dumnezeu ne dăruiește veșnicia.

Așa dar, dacă ați înviat împreună cu Christos, căutați cele de sus, unde Christos se află șezând de-a dreapta lui Dumnezeu. Cugetați cele de sus, nu cele de pe pământ. Căci voi ați murit și viața voastră este ascunsă cu Christos în Dumnezeu” (Col 3, 1-3). Vă îndemn și eu cu Sfântul Pavel: gândiți, cugetați, căutați cele de sus; inima și în sufletul nostru să fie implicate și împresurate de Învierea Domnului; viața și faptele noastre, proiectele pe care le facem și împlinirea lor, conștiința și alegerile noastre să fie legate de Christos în Dumnezeu.

Dragii mei,

«A fost odată un copac în care pulsa viața și frumusețea, precum în toate creaturile Domnului. Niște oameni, fără suflet, l-au tăiat și l-au transformat în două bârne din care apoi au făcut o cruce care era semnul morții. Pe acea cruce, alți oameni, au pironit Viața și bucuria convinși fiind că vor omorî pentru totdeauna pe Cel care este Calea, Adevărul și Viața. Dar, în duminica Paștilor, „în ziua cea dintâi a săptămânii, dis-de-dimineață, pe când era încă întuneric” (Io 20, 1), chiar fără să-și fi dat seama, aceste bârne au redevenit Copacul înflorit, Copacul în care a reînflorit Viața, frumusețea și bucuria – Christos cel Înviat». Prin Înviere umanitatea a fost chemată să trăiască o primăvară nouă, o primăvară veșnică, o primăvară a vieții în Christos și cu Christos.

Biserica noastră încă mai este ținută pe cruce: sunt încă mulți aceia care vor să-i știrbească demnitatea și pacea; sunt mulți aceia care vor să o reducă la tăcere și să-i umbrească frumusețea; sunt mulți aceia care vor să o țină încă pironită pe lemnul morții. Aceștia încă nu au învățat că, din Duminica Învierii, crucile fabricate de ei pentru Biserica Greco-Catolică reînfloresc și prind viață, tocmai prin suferință și martiriu, dar cu voia Tatălui.

Mai sunt încă astăzi oameni care continuă să construiască cruci pentru a pironi viața, fericirea, demnitatea altora. Să ne gândim doar la ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni la Madrid, să ne gândim la toate războaiele și atentatele din lume, sau să ne gândim la necazurile din familiile noastre, din viața noastră. Într-un moment sau altul al vieții fiecare dintre noi a trebuit să-și poarte crucea, a fost crucificat și mortificat. Fraților, să nu uităm niciodată că prin cruce se ajunge la Înviere, la Duminica Paștilor, la Christos, cel ce, lumină fiind, ne-a arătat nouă lumina, de la care așteptăm întărirea și binecuvântarea pentru Bi-serica și viața noastră.

Îmbrăcați-vă, dar, ca aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și prea iubiți, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare” (Col 3, 12). Să ne descătușăm de „cele de pe pământ„, de păcatele noastre, de micimile noastre, de puținătatea noastră precum ne dezbrăcăm de o haină veche și ponosită, învechită și ruptă și să ne îmbrăcăm în Lumină. Numai așa vom convinge și pe alții să creadă în Înviere.

Dragi credincioși,

În noaptea Învierii, când am ieșit din biserică pentru a o înconjura, aceasta a rămas goală precum mormântul în care a fost pus Christos: biserica goală, mormântul gol. Am putea spune că acestea sunt mărturiile, semnele unui eșec, ale unei speranțe înfrânte, ale unei înșelătorii – i-au furat trupul – „ne-am adus aminte că acel amăgitor a spus, fiind încă în viață: după trei zile mă voi scula” (Mt 27, 63).

Deschideți boieri mari porțile ca să intre Împăratul Măririi„: iar porțile se deschid, luminile se reaprind în biserică, inimile ne sunt pline de emoție, cu toții cântăm: Christos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând …. Biserica recapătă viață și sens, este din nou plină de oameni. Biserica suntem noi cei care am trăit bucuria învierii: El este cu noi, El este viața noastră, Domnul este viu în speranța și în credința noastră a tuturor.

Totul a fost adevărat, „duceți-vă degrabă și spuneți ucenicilor lui că s-a sculat din morți” (Mt 28, 7), mergeți cu toții și vestiți lumii: Christos „nu este aici, a înviat” (Lc 24, 6). „Să prăznuim împreună cu cetele cele iubitoare de praznice, Paștile lui Christos” (Cântarea 5); să îl mărim „pe Cel ce a înviat a treia zi din mormânt, pe Christos dătătorul de viață” (Cântarea 9); să retrăim această minune, această experiență fiecare în viața noastră, în familia noastră.

Dragi credincioși,

Înviat-a Christos și se bucură îngerii, înviat-a Christos și viața viețuiește” (Sf. Ioan Gură-de-Aur, Cuvânt de învățătură). După calvar și cruce urmează moartea și mormântul, dar dincolo de mormânt este învierea, viața și lumina, bucuria și împlinirea; dincolo de mormânt sunt Paștile lui Christos și învierea Bisericii; dincolo de mormânt este bunătatea, smerenia, blândețea Domnului și speranța vie în frumusețea Adevărului care triumfă, a Căii care conduce spre El, a Vieții care nu mai moare.

Cu Apostolii, și noi să mergem, pe Christos să-l vedem, …, și cu inima curată unul pe altul să ne îmbrățișăm” (Luminătoarea), „să iertăm toate pentru Înviere, … și unul pe altul să ne îmbrățișăm” (Stih), să vestim lumii această mare bucurie a noastră: Christos a Înviat!

Tuturor, Dumneavoastră preoți și credincioși, la toți cei dragi ai Dumneavoastră, pe care-i purtați în inimă și în suflet, vă doresc Sărbători Fericite de Sfintele Paști, haruri și binecuvântări de la Christos cel Înviat.

+ Virgil BERCEA
Episcop de Oradea

Autor: PS Virgil Bercea
Copyright: BRU.ro
Publicarea în original: 11.04.2004
Publicarea pe acest sit: 11.04.2004
Etichete: ,

Lasă un răspuns