Pastorala de Paşti a PS Petru Gherghel

Scrisoare Pastorală
la Sărbătoarea Învierii Domnului
2016

Gustați și vedeți cât de bun și milostiv este Domnul!

„Să aveți în voi aceeași atitudine care era în Cristos Isus!” (Fil 1,5)

Sfințiile voastre, dragi frați și surori,

Anul Sfânt al Milostivirii, declarat de Sfântul Părinte papa Francisc și inaugurat la 8 decembrie 2015 în toată Biserica, are un scop deosebit: să întâlnim și să descoperim „chipul milostivirii”, adică să descoperim misterul milostivirii lui Dumnezeu devenit vizibil prin Isus Cristos făcut om.

Timpul sfânt al Adventului și Crăciunului ne-a oferit prima întâlnire cu acest mister apropiindu-ne de Cristos făcut om, sub chipul drăgălaș al pruncului Isus din iesle. În el am putut descoperi toată gingășia și iubirea Părintelui ceresc care ni l-a dăruit pe Fiul său, cel ce a luat asupra sa firea noastră omenească, pentru a fi asemenea nouă în afară de păcat și pentru a ne arăta că Dumnezeu Tatăl se îngrijește de fiecare dintre noi ca toți să devenim și să fim asemenea lui. De fapt, noi știm că într-adevăr, „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unul-născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (In 3,16).

Acest mister al iubirii lui Dumnezeu ne-a făcut să ne bucurăm și să descoperim cu adevărat „chipul milostivirii” divine, expresia celei mai mari și profunde gingășii față de noi.

Sfântul Părinte papa Francisc chiar de la începutul declarării Jubileului Extraordinar al Milostivirii, prin bula sau scrisoarea apostolică din 11 aprilie 2015, a ținut să ne explice și să ne împărtășească acest gând voit și realizat de Tatăl prin trimiterea Fiului său.

Isus Cristos este chipul milostivirii Tatălui și, în el, misterul credinței creștine își găsește sinteza sa. Acest mister a devenit realitate, a devenit viu și vizibil, a ajuns la apogeul său în Isus din Nazaret; căci la împlinirea timpului, când totul era stabilit, după planul său de mântuire, el l-a trimis pe Fiul său născut din Fecioara Maria pentru a ne descoperi nouă în mod definitiv iubirea sa. El, Isus din Nazaret, revelează milostivirea sa prin cuvântul său, cu gesturile și cu toată persoana sa, după cum avea să precizeze Conciliul Vatican II (DV 7).

Ceea ce am contemplat la Crăciun a fost începutul revelării misterului iubirii și al milostivirii. Punctul central sau adevăratul apogeu al operei dezvăluirii misterului milostivirii ne este dat să-l descoperim și să-l contemplăm transformat de data aceasta în argumentul cel mai puternic și vizibil, și anume, în patima, moartea și învierea sa. Referindu-se la acest mister, evanghelistul Ioan declară în capitolul despre vița adevărată și mlădițele: „Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi” (In 15,13).

În acest act suprem de iubire el a murit pentru noi, care nu mai eram prietenii săi, pentru ca noi să avem viață și să o avem din belșug. El, așadar, se identifică în persoana păstorului care își iubește până la moarte oile sale – pentru care nu pregetă să-și ofere viața (cf. In 10,10).

Moartea lui Isus, pe care o celebrăm în Vinerea Mare, nu este o înfrângere, nu este o pierdere, ci este cel mai mare câștig, cea mai mare victorie. El nu rămâne în mormânt, ci se ridică, se înalță victorios, învingând forțele răului și păcatul și deschizându-ne un drum pe care el l-a parcurs și pe care ne cheamă să-l urmăm pentru a ne bucura de întâlnirea cu chipul milostivirii divine, cu Tatăl cel îndelung răbdător și plin de milostivire.

La începutul scrisorii mele aminteam imnul cristologic, unul dintre cele mai frumoase cântări din Scriptură, care este fundamentul tuturor cuvintelor și cântărilor de preamărire a milostivirii lui Dumnezeu, în Isus Cristos, cel care acceptă să moară pentru a dovedi tuturor iubirea sa infinită.

Apostolul neamurilor, sfântul Paul ne asigură: „Căci el fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu că este egal cu Dumnezeu, dar s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor; s-a făcut ascultător până la moartea, până la moartea pe cruce. Pentru aceasta și Dumnezeu l-a înălțat și i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume. ?i orice limbă să dea mărturie că Isus Cristos este Domn spre gloria lui Dumnezeu Tatăl” (Fil 2,6-11).

Acest lucru l-a făcut Dumnezeu pentru a-și arăta fața lui cea plină de iubire și milostivire. De aceea ne cheamă să nu ne înstrăinăm, ci să alergăm spre el, pentru a putea să-l înțelegem pe Tatăl, pe Dumnezeu care este iubire.

Moartea și învierea lui Cristos reprezintă, așadar, garanția fericirii noastre, a omului iertat prin jertfa sa mântuitoare și asigurarea dobândirii înălțării și răsplății pentru noi cei care ne-am pus nădejdea în el, cei care credem în el.

Milostivirea – spune papa Francisc – este cuvântul care revelează misterul Preasfintei Treimi, este actul ultim și suprem cu care Dumnezeu ne vine în întâmpinare. Aceasta – ne asigură papa – este legea fundamentală care locuiește în inima fiecărei persoane, atunci când îl privește cu ochi senini pe fratele pe care îl întâlnește pe drumul vieții. În fine, „milostivirea este calea care îl unește pe Dumnezeu cu omul, pentru că deschide inima la speranța de a fi iubiți pentru totdeauna în pofida limitei păcatului nostru” (cf. MV).

Întregul an jubiliar este dedicat întâlnirii cu acest atribut dumnezeiesc pe care Sfintele Scripturi ale Vechiului și Noului Testament îl scot în evidență pe toate paginile inspirate și oferite nouă, celor care ne încredem în ele.

Poarta sfântă, pelerinajele, sărbătorile dedicate celor trei persoane și sfinților sunt tot atâtea mijloace de a trece pragul milostivirii și de a proclama iubirea infinită a lui Dumnezeu.

Psalmii, imnurile dedicate iubirii lui Mesia cel promis, parabolele, prezentate de Cristos în evanghelia sa și destinate tuturor căutătorilor de fericire, ne prilejuiesc să ajungem în acest An Jubiliar și în această măreață sărbătoare a Învierii din anul 2016 la contemplarea drumului lui Dumnezeu care ne așteaptă așa cum l-a așteptat tatăl cel iubitor, din parabolă, pe fiul său risipitor, să ne îmbrățișeze cu iubirea și iertarea sa și să ne facă să tresăltăm de bucurie proclamând: „Milostivirile lui Dumnezeu în veci le voi cânta”, căci bun și milostiv este Domnul!

Convinși fiind că anul acesta este și trebuie să fie un an de har special pentru toți cei care credem în Cristos, ne îndreptăm spre toți și spre fiecare în parte și vă transmitem vouă, păstori ai credincioșilor noștri, vouă, Sfințiilor Voastre, vouă, dragi persoane consacrate, frați și surori, cu bucurie urarea noastră de fericire pentru sfânta Înviere și vă încredințăm, împreună cu episcopul nostru auxiliar Aurel și cu toți colaboratorii noștri din episcopie, seminar și celelalte comunități parohiale și mănăstiri, iubirii milostive a lui Dumnezeu, iubirii Fiului său preaiubit, mort și înviat și luminii Duhului Sfânt, cel ce ne luminează ochii și inima, invitându-vă să cântăm cu toții Domnului și să-l proslăvim, căci mare și milostiv este Părintele nostru ceresc.

Maica sfântă, maica milostivirii, preasfânta Fecioară Maria, și toți sfinții noștri protectori să vă ocrotească și să vă îmbucure mereu cu protecția lor.

Sărbători fericite cu bucurii și mângâieri!

Cristos a înviat! Aleluia!

Autor: PS Petru Gherghel
Copyright: Ercis.ro
Publicarea în original: 21.03.2016
Publicarea pe acest sit: 21.03.2016
Etichete: ,

Comments are closed