Pastorala de Paşti a PS Petru Gherghel

Scrisoare Pastorală
la Sărbătoarea Învierii Domnului
2011

Bucurați-vă! Domnul a înviat!

Cristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând,
și celor din morminte, viață dăruindu-le.

Sfințiile voastre,
dragi frați și surori,
iubiți credincioși,

„Învierea lui Isus este adevărul culminant al credinței noastre în Cristos, crezut și trăit ca adevăr central de cea dintâi comunitate creștină, transmis ca adevăr fundamental de tradiție, stabilit de documentele Noului Testament, predicat ca parte esențială a misterului pascal, împreună cu crucea”, ne învață Catehismul Bisericii Catolice (nr. 638).

Fideli față de mărturia Sfintelor Scripturi și în concordanță cu învățătura sfintei tradiții, celebrăm cu bucurie marele adevăr al Învierii Domnului și cântăm cu întreaga Biserică imnul victoriei lui Cristos asupra morții și asupra păcatului – Aleluia! Aleluia!

În noaptea sfântă a Învierii se aprinde lumânarea pascală din piatra de cremene și se împarte credincioșilor adunați în priveghere lumina care strălucește în întuneric, cu invitația sfântă: Lumina lui Cristos! Veniți și luați lumină!

O nouă și adevărată lumină peste întunericul păcatului și peste stăpânirea morții.

Biserica ne invită să păstrăm în mâini și, mai ales, în cugete noua lumină și ne cheamă să tresăltăm de bucurie, cântând imnul Exultet, un imn de profundă bucurie și de exaltare spirituală.

„Da, cu adevărat fericită noapte: numai ție ți s-a dat să cunoști vremea și ceasul în care Cristos a înviat din morți”. Noaptea a fost prima martoră a marelui eveniment, a retrăit farmecul și forța strălucirii ieșite din mormânt și piatră, ne-a transmis victoria adevărului și a binelui nebiruit. Martorii oculari s-au trezit învăluiți de lumină și, cuprinși de teamă sfântă și de mare bucurie, au verificat mormântul gol și l-au întâlnit, rând pe rând, în grădină, pe drumul Damascului sau în Cenacol.

El se arată ucenicilor săi, celor ce împreună cu el s-au suit din Galileea la Ierusalim, și care acum sunt martorii lui în fața poporului. Ei sunt privilegiații, aleși și pregătiți de el la școala noii împărății și a noii evanghelizări.

Învierea Domnului este o lucrare divină pregătită și realizată în timp, o lucrare a întregii Sfintei Treimi.

Catehismul Bisericii Catolice (nr. 648) ne învață că „învierea lui Cristos este obiect de credință, fiind o intervenție transcendentă (suprafirească) a lui Dumnezeu însuși, în creație și în istorie. În ea, „cele trei persoane dumnezeiești acționează împreună și, în același timp, își manifestă originalitatea proprie. Aceasta s-a făcut prin puterea Tatălui, care l-a înviat pe Cristos, Fiul său” (cf. Fap 2,24) și astfel a introdus într-un mod desăvârșit umanitatea lui cu trupul său glorificat în Treime. Isus cel înviat din morți a fost definitiv revelat ca „Fiu al lui Dumnezeu cu putere, după duhul sfințeniei, prin învierea lui din morți” (Rom 1,4)”.

Sfântul Paul insistă asupra manifestării puterii lui Dumnezeu prin lucrarea Duhului care a dat viață firii omenești a lui Isus și a chemat-o la starea glorioasă de Domn (cf. CBC 648).

Cu alte cuvinte, Tatăl ceresc, prin lucrarea specială a Duhului Sfânt, a ridicat din moarte pe Fiul său și l-a constituit Domn alături de tronul său în împărăția sa veșnică.

Învierea din mormânt este, în același timp, și opera lui Cristos însuși care își înfăptuiește propria înviere, în virtutea puterii sale dumnezeiești.

El însuși în predicile sale vorbește despre suferințele prin care va trece, despre moartea la care va fi supus, dar și despre învierea sa cea de a treia zi și afirmă că „eu îmi dau viața ca iarăși să o iau… căci… putere am să o dau și putere am să o iau” (In 10,17-18).

Întreaga revelație prezintă această lucrare ca fiind orânduită din veșnicie de Dumnezeu unul și întreit și realizată în timp prin lucrarea specială a celor trei persoane, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

În învierea glorioasă a lui Cristos mărturisim credința noastră în iubirea lui Dumnezeu față de noi și în bucuria învierii noastre la o viață nouă prin Cristos, în care nădăjduim și credem.

Apostolul neamurilor, în Scrisoarea către Corinteni, afirmă: „Dacă Cristos nu a înviat zadarnică este predica noastră și zadarnică este credința voastră” (1Cor 15,14). Așadar, învierea constituie pe deplin confirmarea a tot ceea ce a făcut și a învățat Cristos când a venit pe pământ. Toate adevărurile își au justificarea prin învierea sa, căci înviind a demonstrat, și continuă să o facă și astăzi, autoritatea sa dumnezeiască și iubirea sa.

Învierea Domnului confirmă dumnezeirea sa, iar jertfa sa pe cruce, moartea și sacrificiul său constituie cea mai mare valoare salvifică.

Când celebrăm învierea Domnului afirmăm „dublul aspect al misterului pascal: prin moartea sa Cristos ne izbăvește de păcat, iar prin învierea sa ne deschide accesul la o viață nouă”, ne învață același Catehism al Bisericii Catolice, căci „prin îndreptățire suntem reașezați în harul lui Dumnezeu”, iar prin acest har, participăm la viața cea nouă, căci „precum a fost înviat Cristos din morți, așa să umblăm și noi întru înnoirea vieții” (Rom 6,4). Prin înviere suntem cu adevărat transformați din dușmani în prieteni și din străini în frați, frați cu Cristos, care, înviind din morți, ne învie și pe noi la o viață nouă, numindu-ne frați, „frați nu prin natură, ci prin darul harului, deoarece această înfiere oferă o participare reală la viața Fiului unic, care s-a revelat plenar la învierea lui” (CBC 654).

Dragi frați și surori,

A celebra Învierea Domnului înseamnă a mărturisi că el este garanția învierii noastre, este izvorul și principiul învierii viitoare.

A celebra Învierea Domnului înseamnă întâlnirea cu el, care continuă să fie viu și care trăiește în vecii vecilor, fiind între noi și purtându-ne mereu spre zorile vieții veșnice.

Celebrând Învierea Domnului, gustăm puterile și farmecul veacului viitor (cf. Evr 6,5), realizăm un adevăr mângâietor și mobilizator. Nu mai trăiesc pentru mine, ci pentru acela care a murit și a înviat pentru noi (cf. 2Cor 5,15).

Cu aceste gânduri, pe care ni le oferă marea sărbătoare a Învierii și textele Sfintelor Scripturi și pe care ni le propune spre mângâiere Biserica an de an, vă exprim bucuria și salutul nostru părintesc, însoțit de sentimentele episcopului nostru auxiliar Aurel și a tuturor colaboratorilor noștri din episcopie și seminar, și vă spun tuturor: Bucurați-vă! Domnul a înviat! El ne oferă tuturor viața sa dumnezeiască.

Sărbători fericite și Paște binecuvântat, aleluia!

Autor: PS Petru Gherghel
Copyright: Ercis.ro
Publicarea în original: 20.04.2011
Publicarea pe acest sit: 20.04.2011
Etichete: ,

Lasă un răspuns