Pastorala de Paşti a PS Petru Gherghel

Scrisoare pastorală de Sfintele Paști 2006

Darul Cuvântului Înviat

Sfințiile voastre,
Cucernici părinți,
Dragi frați și surori,
Iubiți credincioși,

Sărbătoarea Învierii Domnului este sărbătoarea fundamentală a credinței creștine. Credința este un dar încredințat de Dumnezeu și alimentat tot de el. În ziua Învierii Domnului ne iluminăm cu acest dar și inima se umple de bucurie, astfel încât izbucnește în cântare sărbătorească intonând Aleluia, potrivit psalmistului David, care a profețit și continuă să vestească: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim într-însa, aleluia”. Credem că Dumnezeu este cu adevărat viața noastră și că el rămâne veșnic cu noi.

La sfânta Înviere trăim împlinirea profețiilor făcute de Domnul pentru poporul său, trăim adevărul prezenței sale în lume prin toate cuvintele transmise prin profeți și, mai ales, prin întruparea Cuvântului veșnic, Cristos, care, chiar dacă a fost supus morții, n-a putut fi învins, ci a înviat glorios din mormânt, învingând întunericul, păcatul și moartea.

Cuvintele sale ne însoțesc mereu, căci „cerul și pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece” (cf. Mt 24,35), ne asigură însuși Isus.

Profețiile Învierii

Misterul învierii din morți a fost prevestit și amintit de întreaga lege, de profeți și de psalmi.

Domnul spune: „Cheamă-mă în ziua nenorocirii, eu te voi elibera, iar tu mă vei preamări” (Ps 50,15). Fiul lui Dumnezeu, devenit om pentru a ne elibera de sub legea păcatului și a morții, l-a invocat pe Tatăl său și Dumnezeu l-a înviat a treia zi din morți (cf. Rom 8,2), iar el a voit să se arate martorilor aleși dinainte.

Apostolul Petru, făcând referință la psalmistul David și la profețiile sale spune: „Dar, întrucât era profet și știa că Dumnezeu îi făcuse jurământ să așeze pe tronul său un descendent al lui, el a văzut dinainte și a vorbit despre învierea lui Isus Cristos: el nu a fost lăsat în locuința morților și nici trupul lui nu a văzut putrezirea. Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat și noi toți suntem martorii acestui fapt” (Fap 2,30-32).

Despre același adevăr profetul Osea spune: „Veniți să ne întoarcem la Domnul, el ne-a rănit, dar tot el ne va lega rănile; el ne va da iarăși viața, a treia zi ne va scula și vom trăi înaintea lui” (Os 6,1-2).

Domnul Isus, Fiul preaiubit al Tatălui a crezut, a ascultat și a strigat împreună cu psalmistul: „Nu voi muri, ci voi trăi și voi istorisi faptele Domnului. Domnul m-a pedepsit, da m-a pedepsit, dar nu m-a lăsat pradă morții” (Ps 118,17). Cu această încredere a luat asupra sa crucea, a intrat în mormânt, de unde a ieșit victorios, pentru că s-a încrezut în iubirea și promisiunea Părintelui veșnic, a luat asupra sa lupta cu răul, cu diavolul și cu moartea și a învins.

Adevărul veșnic al Învierii

Textele pe care le proclamă sfânta Biserică în zilele Paștelui ne vorbesc despre marea victorie și despre bucuria imensă pe care ne-a pregătit-o Dumnezeu. Ceea ce ne-au vestit profeții despre Cuvântul vieții, ceea ce ne-a descoperit însuși Isus în timpul vieții sale, cu privire la clipele de pe Calvar, cu referință la moartea sa și la rămânerea în mormânt și, mai ales, cu privire la victoria sa, s-au împlinit. Despre Isus și despre biruința sa dă mărturie martorul învierii când spune: „Bărbați israeliți, ascultați aceste cuvinte: pe Isus Nazarineanul, bărbat adeverit de Dumnezeu între voi prin fapte puternice, minuni și semne, pe care le-a făcut Dumnezeu prin el în mijlocul vostru, după cum voi înșivă știți, pe acesta care a fost dat după planul hotărât și preștiința lui Dumnezeu și pe care voi l-ați răstignit și ucis prin mâinile celor fărădelege, pe acesta Dumnezeu l-a înviat eliberându-l de durerile morții, deoarece nu era posibil să fie ținut sub puterea ei. Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat și noi toți suntem martorii acestui fapt” (Fap 2,20-24.32).

Toți evangheliștii, apostolul Paul și ceilalți apostoli au mărturisit prin viața și scrierile lor despre învierea lui Cristos. Nu numai că au vorbit și au predicat, ci au și pecetluit cu însăși sângele lor acest adevăr, convinși că toți cei care își oferă viața pentru viață sunt și devin nemuritori prin harul sfintei învieri.

Dacă apostolul și evanghelistul Ioan a anunțat în prologul evangheliei sale că Isus, Cuvântul veșnic al Tatălui, „s-a făcut trup și a locuit între noi„, tot el spune că acest cuvânt este cel care ne face să ne umplem de har și de adevăr, ne face să devenim fii ai lui Dumnezeu și „să vedem gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (In 1,14).

Să cântăm Aleluia!

Dragi frați și surori, să cântăm Aleluia și să ne bucurăm, căci învierea lui este și învierea noastră. El nu a murit și nu a înviat pentru sine, ci pentru noi. Paștele lui de fapt înseamnă Paștele nostru.

Apostolul Paul în Scrisoarea către Galateni ne introduce într-un adevăr fundamental al credinței, când afirmă: „Cristos a murit pentru noi, iar noi am fost răstigniți împreună cu el ca să nu mai trăim noi, ci Cristos să trăiască în noi, căci ceea ce trăim acum în trup, trăim prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care ne-a iubit și s-a dat pe sine pentru noi” (cf. Gal 2,20).

Să ne bucurăm, căci prin această credință și prin acest adevăr, noi suntem cu adevărat fii ai lui Dumnezeu și purtăm în noi chipul lui Cristos: „Toți câți ați fost botezați în Cristos v-ați îmbrăcat în Cristos. Așadar, nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici om liber, nici bărbat și nici femeie: voi toți sunteți una în Cristos Isus. Iar dacă voi sunteți ai lui Cristos, atunci sunteți descendența lui Abraham, moștenitori după promisiune” (Gal 3,27-29).

Mai există un motiv pentru care suntem chemați să cântăm Aleluia. Dacă îl avem în noi pe același Duh pe care l-a avut Cristos, atunci suntem siguri că și noi, nu numai că suntem ai lui Cristos, ci vom și avea aceeași soartă ca el. „Dacă Cristos este în voi, deși trupul este supus morții din cauza păcatului, Duhul este viață datorită dreptății. Dacă Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morți locuiește în voi, cel care l-a înviat pe Cristos din morți va învia și trupurile voastre muritoare, prin Duhul lui care locuiește în voi” (Rom 8,10-12).

Se cuvine pe drept să cântăm Aleluia și să ne ținem mereu ancorați în Cristos și legați de el așa cum mlădița e legată de viță, ca să avem viață. Iar dacă vom rămâne uniți cu el, vom avea parte de aceeași soartă pe acest pământ, iar apoi ne vom bucura împreună cu el de moștenirea veșnică.

Avem, așadar, motive să repetăm cuvintele pline de speranță ale apostolului Paul, marele vestitor al învierii și al moștenirii promise: Toți cei care sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fiii lui Dumnezeu, pentru că ei nu au primit un duh de sclavie ca să le fie din nou teamă, ci au primit Duhul înfierii prin care strigă Abba! Tată. Însuși Duhul dă mărturie duhului omului că aceștia sunt fiii lui Dumnezeu. Iar dacă suntem fii, suntem și moștenitori, moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Cristos, dacă suferim cu el, ca împreună cu el să fim și preamăriți (Rom 8,12-17).

Aceasta este credința noastră transmisă până la noi prin cuvântul Domnului, prin evanghelia Domnului nostru Isus Cristos și prin învățătura apostolilor.

Cuvântul care s-a întrupat și a venit între noi nu a putut să fie redus la tăcere nici măcar prin violența morții trupești, nici în mormânt, ci a rămas și rămâne pururi viu prin faptul dumnezeiesc al învierii din mormânt la o viață nouă. Cristos înviat din morți nu mai moare, moartea nu mai are nici o putere asupra lui (Rom 6,9). El rămâne veșnic în mijlocul nostru.

Cuvântul înviat rămâne cu noi

Sfințiile voastre, dragi persoane consacrate, iubiți credincioși,

Anul acesta, în planul nostru pastoral, celebrăm Anul Sfintei Scripturi și suntem invitați să ne apropiem cu mai multă bucurie de tot ce ne-a lăsat Cristos în evanghelii, de cuvintele sale transmise prin apostoli și evangheliști și să proclamăm în istorie această prezență vie care lucrează fără încetare între noi prin puterea Duhului Sfânt.

Ca preoți în slujirea Cuvântului să nu încetăm să-l contemplăm și să ne bucurăm că ne-a ales vestitorii săi, astfel încât puterea și lumina evangheliei să ajungă la toate neamurile.

Ca persoane consacrate să nu uităm să-l păstrăm în inimile noastre, cum a făcut-o Maria când se afla în prezența pruncului întrupat, când era pe cruce sau atunci când l-a întâlnit împreună cu ceilalți ucenici și apostoli în Cenacol și în clipa Înălțării.

Ca fii ai Bisericii să tresăltăm de bucurie și să cântăm Aleluia, proclamând lucrarea sa minunată și sfânta sa înviere, prin cuvânt și faptă.

Cu această bucurie în suflet și cu această prezență vie a Cuvântului lui Dumnezeu între oameni, împreună cu Preasfințitul nostru auxiliar Aurel și cu toți colaboratorii noștri, vă spunem tuturor:

Sus inimile! Cristos a înviat! Sărbători fericite!

Sfintele Paști 2006

Petru Gherghel,
episcop de Iași

Autor: PS Petru Gherghel
Copyright: Ercis.ro
Publicarea în original: 12.04.2006
Publicarea pe acest sit: 12.04.2006
Etichete: , ,

Lasă un răspuns