Pastorala de Paşti a PS Petru Gherghel

Scrisoare pastorală pentru Paști
a PS Petru Gherghel de Iași

L-au recunoscut la frângerea pâinii (Lc 24,35)

Preacucernici părinți, dragi frați și surori, iubiți credincioși,

I. Paștele, sărbătoarea sărbătorilor

Învierea Domnului reprezintă misterul central și fundamental al credinței creștine, prin care Mântuitorul lumii, supunând moartea și înviind din morți, demonstrează dumnezeirea, realizează misiunea încredințată de Tatăl și lasă omenirii testamentul speranței și al bucuriei veșnice. În înțelepciunea și iubirea sa nemărginită, el lasă această operă dumnezeiască să fie celebrată și retrăită până la sfârșitul lumii în taina euharistică, numită pignus futurae gloriae – „zălogul gloriei eterne”.

Cu câteva zile înainte de patima și moartea sa, divinul Învățător a celebrat împreună cu apostolii Cina de taină, în timpul căreia se oferă pe sine sub chipul pâinii și al vinului ca victimă de împăcare, ca mielul nepătat de jertfă prefigurat încă de la ieșirea din robia egipteană, pentru viața și mântuirea întregii omeniri. În această împrejurare sfântă înființează acel sacrament care va deveni memorialul morții și învierii sale, taina euharistică – ce va trebui să fie celebrată de către apostoli și ucenici până la sfârșitul lumii, cărora le lasă în testament: „Faceți aceasta în amintirea mea”.

Fideli acestui mandat și fericiți pentru acest gest de iubire din partea Maestrului lor, ei au continuat să se întrunească, să se roage, să frângă pâinea și să împartă potirul binecuvântat, simțindu-l mereu prezent în mijlocul lor pe cel care le-a promis că vrea să rămână cu ei până la sfârșitul veacurilor (cf. Mt 28,20).

Misterul trăit și realizat atunci, grație hotărârii dumnezeiești luate de Cristos înaintea patimii și morții sale, continuă să fie celebrat și astăzi.

Măreața sărbătoare a Învierii Domnului ne oferă și nouă prilejul să ne strângem în Bisericile noastre, să ne rugăm și să cântăm, iar la celebrarea „frângerii pâinii”, la celebrarea sfintei Liturghii, să-l întâlnim și să ne împărtășim de bucuria cuvintelor sale și de prezența sa când ne spune: „Pace vouă! Eu sunt! Nu vă temeți! Primiți Duhul meu cel Sfânt!”, și când ni se oferă sub chipul pâinii și al vinului – „memorialul morții și învierii sale”.

N-ar fi fost posibil să retrăim astăzi acest mister al mântuirii, această operă dumnezeiască, dacă nu ne-ar fi lăsat taina euharistică, taina prezenței sale în lume.

La acest adevăr ne invită Sfântul Părinte să luăm aminte în acest an special, Anul Euharistiei, prin scrisoarea sa apostolică Mane nobiscum, Domine – „Rămâi cu noi, Doamne” – din 7 octombrie 2004.

Făcând referință la experiența trăită de cei doi ucenici în localitatea Emaus, Sfântul Părinte ne invită să ne deschidem în fața celui care se apropie de noi, ne explică Scripturile și ne umple inima de fierbințeala și lumina profundă a cuvintelor sale, ca apoi să ni se descopere, cum a făcut-o cu cei doi la „frângerea pâinii”, adică la celebrarea sfintei Liturghii. La rugămintea lor de a rămâne cu ei în acea seară, el le oferă și mai mult, le oferă chipul său ascuns sub speciile pâinii și vinului, prin care vrea să rămână mereu cu ei. Este adevărul și sacramentul care perpetuează misterul morții și învierii sale, prin care continuă dorința de a fi mereu cu ucenicii săi, cu fiii oamenilor.

Această dorință a fost pecetluită cu victoria sa glorioasă, prin care a învins păcatul și moartea și prin care rămâne pururi viu și gata oricând să răspundă la cererea ucenicilor: „Rămâi cu noi, Doamne!”

II. Centrul celebrării pascale este Euharistia

Frângerea pâinii, cum era numită la început Euharistia, este dintotdeauna în centrul vieții Bisericii. „Prin intermediul ei, Cristos face prezent, în scurgerea timpului, misterul morții și învierii sale”, ne spune Sfântul Părinte în scrisoarea sa apostolică (MND 3).

Celebrarea Învierii Domnului înseamnă retrăirea întregului plan de iubire al Tatălui, care s-a realizat prin opera lui Cristos, Fiul său, și prin lucrarea sfințitoare a Duhului Sfânt.

Atunci când are loc jertfa sfintei Liturghii, se realizează intrarea în legătură directă cu toate misterele mântuirii. Aici este „marele mister al credinței”, cum o exprimăm după momentul consacrării euharistice și se actualizează toată lucrarea mântuirii lumii. Când se celebrează taina euharistică, ne facem părtași de misterul prezenței sale mântuitoare, iar prin pâinea pe care o primim și prin vinul pe care îl bem ne împărtășim cu însăși persoana sa, pâinea vie coborâtă din cer, și obținem garanția vieții veșnice, pe care el ne-a adus-o și ne-a dobândit-o prin jertfa, moartea și învierea sa glorioasă.

Evenimentul morții și învierii lui Cristos ar fi rămas doar un fapt trecut și înscris în analele istoriei, dacă nu ar fi fost introdus în marele mister al memorialului euharistic ce ne unește cu tot trecutul de iubire din partea lui Dumnezeu, cu toată viața și opera lui Cristos și cu toată lucrarea pe care în timp o desăvârșește Duhul Sfânt.

Știm, așadar, și mărturisim că atunci când se celebrează Euharistia, se celebrează și se actualizează tot misterul și nucleul operei de mântuire – viața, patima, moartea și învierea sa glorioasă și speranța învierii noastre.

Știm, de asemenea, că jertfa sfintei Liturghii ne unește direct cu sacrificiul lui Isus, ne oferă loc la ospățul său și ne unește cu cel pe care îl recunoaștem, mântuitorul, prietenul și fratele nostru, și, de asemenea, ne oferă șansa întâlnirii cu toți frații noștri răspândiți în întreaga lume. Iar, în final, știm și mărturisim că cel pe care îl primim în taina euharistică ne asigură și ne oferă pignus aeternae gloriae, adică zălogul, garanția fericirii veșnice.

„Nu este nici o îndoială, spune Sfântul Părinte, că dimensiunea cea mai evidentă a Euharistiei este cea a ospățului. Euharistia s-a născut în seara de Joia Sfântă, în contextul cinei pascale. Prin urmare, ea poartă înscrisă în structura ei sensul întâlnirii de ospăț fratern: „Luați și mâncați; beți din acesta toți” (Mt 26,26). Acest ospăț euharistic are însă și un sens profund și primar, de jertfă. În el, Cristos ne prezintă din nou sacrificiul realizat o dată pentru totdeauna pe Golgota. Deși prezent în el, înviat, el poartă semnele patimii sale, pentru care orice Liturghie este Ťmemorialť, așa cum ne amintește liturgia prin aclamația de după consacrare: ŤMoartea ta o vestim, Doamne, și învierea ta o mărturisim, până când vei veniť” (MND, 15).

La celebrarea sfintei Liturghii din duminica Învierii, ca și din fiecare zi de duminică, ne întâlnim cu Domnul, care se jertfește, care ne mântuiește, iar prin învierea lui din morți ne umple inima de speranța că și noi vom învia.

Este firesc, așadar, să ne bucurăm și să trăim cu entuziasm întâlnirea noastră cu Cristos înviat, așa cum s-au bucurat apostolii văzându-l pe Domnul intrat în Cenacol în seara zilei Învierii și salutându-i: „Pace vouă” și, de asemenea, să ne adresăm și noi împreună cu cei doi ucenici din Emaus enigmaticului călător, care li s-a arătat la frângerea pâinii: „Rămâi cu noi, Doamne!”

Sfințiile voastre, dragi frați și surori, iubiți credincioși,

III. A trăi bucuria unirii cu el și cu frații

Dacă învierea lui Cristos este momentul central al anului liturgic, dacă nu există înviere fără frângerea pâinii și vărsarea sângelui, adevăr fără Mielul de jertfă și sacrificiul de pe cruce, dacă nimic nu are valoare fără învierea din morți și fără memorialul morții și învierii sale – jertfa sfintei Liturghii -, atunci e firească întrebarea ce se impune: Care trebuie să fie atitudinea unui creștin în această atmosferă de sărbătoare și ce trebuie să facă un ucenic al Domnului?

Este normal ca acest moment sacru să nu rămână doar o simplă amintire sau comemorare, ci bucuria lui trebuie retrăită fără încetare, iar razele speranței sale trebuie să lumineze timpul omului, timpul istoriei. Aducându-și aminte de ziua Învierii lui Cristos, nu numai o singură dată pe an, ci în toate duminicile, Biserica înțelege să arate fiecărei generații cine este axa purtătoare a istoriei (Dies Domini, 2): el, Cristos, care este viu și nu mai moare și care este viața lumii.

Pentru cei care cred că învierea Domnului este centrul istoriei mântuirii și fundamentul pe care se reazemă întreaga operă de mântuire și tot destinul omului, ei trebuie să trăiască și să exprime această credință cu tot sufletul și cu întreaga viață, anunțând că el, cel viu, trăiește și nu mai moare, moartea nu mai are nici o putere asupra lui, proclamând astfel cu tărie că dacă am murit împreună cu Cristos, vom și trăi împreună cu el (cf. Rom 6,9).

A-l întâlni pe Cel Înviat și a rămâne în comuniune cu el are drept consecință realizarea acelei comuniuni ecleziale cu ceilalți frați; se pun bazele acelei realizări miraculoase a unui singur trup, printr-o singură pâine (cf. 1Cor 10,17); se desăvârșește o singură inimă și un singur suflet, așa cum s-a întâmplat cu primii creștini despre care ne vorbește cartea Faptele Apostolilor (cf. 4,32).

Cine se împărtășește în ziua Învierii cu Isus cel ce rămâne în taina altarului, cine participă la frângerea pâinii, simte acea bucurie de care cei doi ucenici s-au umplut și care i-a determinat să iasă îndată și să vestească și fraților lor experiența trăită.

Ce poate fi mai plăcut și mai sfânt pentru un creștin în acest An al Euharistiei și în atmosfera de după Sinod, prin care a trecut Biserica noastră locală, care și-a îndreptat cu multă însuflețire privirile spre Cristos prezent în mijlocul poporului nostru, decât să te lași cuprins de lumină, să trăiești speranța prezenței Celui Înviat și să împărtășești și altora marea bucurie a întâlnirii și a comuniunii cu el.

Preacucernici părinți, dragi persoane consacrate, iubiți credincioși,

Însuflețiți de bucuria învierii, simțind-o alături pe preacurata Fecioară Maria, martora morții și a învierii lui Isus, având exemplul experienței apostolilor și a ucenicilor, care l-au întâlnit pe Cristos înviat din morți, vă adresez tuturor, împreună cu episcopul nostru auxiliar Aurel, cu toți colaboratorii noștri din Episcopie și de la Seminar, un călduros salut de Paște fericit și Sărbători binecuvântate.

Cristos a înviat!

Petru Gherghel, episcop de Iași

Autor: PS Petru Gherghel
Copyright: Ercis.ro
Publicarea în original: 21.03.2005
Publicarea pe acest sit: 21.03.2005
Etichete: ,

Lasă un răspuns