Pastorala de Paşti a PS Martin Roos

roos16Mesajul Excelenței Sale Martin Roos,
episcop de Timișoara,
cu ocazia Solemnității Învierii Domnului
Sfintele Paști 2016

Frați și surori în Cristos!

Sărbătoarea Sfintelor Paști este prin excelență o sărbătoare a bucuriei. După suferințele îndurerate pentru noi, după răstignirea și moartea sa pe cruce, Domnul nostru Isus Cristos a înviat și s-a arătat ucenicilor săi. Această reîntâlnire a Domnului în împrejurări atât de deosebite și neașteptate i-a surprins nespus de mult pe ucenici, care nu se așteptau la un astfel de eveniment. Ei au fost primii, care confruntați cu realitatea Învierii lui Cristos nu au reușit să-și dovedească imediat credința, în momentul revederii cu Isus. Evangheliile ne relatează destul de mult despre aceste momente din viața apostolilor.

Isus cel răstignit însă trăiește și nu se lasă respins de necredința și slăbiciunea lor. El se arată în repetate rânduri, pătrunde prin ușile închise, El mănâncă împreună cu ucenicii, se alătură celor aflați pe drum și le explică scripturile; unora chiar le permite să Îl atingă pentru a se convinge de realitate, iar pe alții îi respinge. Domnul cel răstignit se prezintă tuturor ca o realitate și o prezență vie, ce nu se lasă nici evocată dar nici respinsă. Însuși mormântul gol trădează această realitate, când acolo toate sunt ordonate și fără nicio urmă de iluzii sau închipuiri.

Concluzia fundamentală, care se poate formula, ne spune că Cel răstignit pe cruce și îngropat în mormânt este acum viu; El trăiește și este același Domn, cu care ei s-au obișnuit în timpul, care l-au petrecut împreună; pe care l-au văzut și însoțit, care i-a învățat și i-a instruit. El este Domnul prin care Duhul Sfânt ne este dat pentru o nouă viață. În mijlocul lor, Cel răstignit, dar Înviat, le spune ucenicilor: „Primiți pe Duhul Sfânt, celor care le veți ierta păcatele, vor fi iertate, celor care nu le veți ierta, vor fi ținute…!” (Ioan 20, 22-23).

Frați și Surori în Cristos! Tocmai aici putem afla cheia și taina mântuirii noastre, atunci când descoperim în Învierea Domnului îndurarea și iertarea, împăcarea, reconcilierea, ca semn al nemărginitei iubiri pe care Dumnezeu o are față de noi. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât și l-a jertfit pe propriul său Fiu, pentru ca toți cei care cred în El, să aibe viață veșnică…!” (Ioan 3, 16). Prin această lucrare a lui Dumnezeu a luat sfârșit pentru totdeauna robia păcatului în care s-a zbătut întreaga omenire. Păcatul lui Adam a fost iertat, iar prețul răscumpărării omului a fost tocmai jertfirea unicului Fiu al lui Dumnezeu venit în lume.

Dar Fiul lui Dumnezeu nu a rămas mort, ci a înviat. Apostolii și ucenicii sunt martorii acestui mare eveniment. Ei devin vestitori ai morții și învierii lui Isus Cristos și a faptelor lui Dumnezeu, mărturisind cu toată credința în fața lumii ceea ce ei înșiși au văzut, au auzit și despre care s-au putut convinge. Printre ei apostolul Petru a fost cel care a ajuns primul la mormânt și totodată la credința, prin care împreună cu ceilalți apostoli și ucenici au vestit Învierea lui Isus: Cristos Isus trăiește, i s-a arătat lui. Domnul a înviat cu adevărat!

Ne dorim ca celebrarea acestor minunate zile pascale să ne copleșească pe toți cu o profundă recunoștință, cu speranță nouă și cu bucurie în Dumnezeu. Misterul Morții și Învierii Domnului să ne conducă și pe noi pe calea credinței, făcându-ne mai statornici în trăirea ei, ajutându-ne să devenim și să rămânem vestitori curajoși ai Învierii, prin care Isus a biruit moartea, pentru a oferi tuturor șansa adevăratei vieți.

Cristos a înviat!

Timișoara, în Duminica Învierii Domnului 2016

+ Martin
episcop diecezan


Brüder und Schwestern im Glauben!

Ihr wißt, was im ganzen Land der Juden geschehen ist…” (Apg 10, 37). Mit diesen Worten wendet sich Petrus nach Pfingsten an die Menschen. Diese wissen und waren Augenzeugen dessen, was Gott in Jesus Christus gewirkt hatte. Es waren außerordentliche Geschehnisse, Ereignisse des Heiles, das Gott im Leiden und Tod Jesu Christi gewirkt hatte, doch auch im gesamten Leben dieses außergewöhnlichen Menschen, der Blinde sehend gemacht, Taube hörend und sogar Tote zum Leben erweckt hatte.

Es ist schon so, wie es die Juden sagten: „Anderen hat er geholfen, sich selbst konnte er nicht helfen…” (Mt 27, 42). Es ist das große Geheimnis, das Paulus der Apostel nicht müde wird zu bekennen: Er ist für uns gestorben. Jeder Mensch stirbt für sich selber, keiner kann für einen anderen, an Stelle eines anderen sterben. Das Geheimnis Christi ist und bleibt dieses „für andere, für uns” (Vgl. Etwa Röm 5,8; 1 Kor 8,11; 15, 3; 2 Kor 5, 15; 1 Thes 5, 10; u.ö.). Er hat den Tod für uns alle auf sich genommen. Das Sterben Jesu Christi ist ein einmaliges, einzigartiges und unwiederholbares Geschehen.

Durch seinen Tod haben wir Menschen das Leben, göttliches Leben als Gnade, Geschenk, als bleibender, göttlicher Keim in uns allen. Deswegen muß dieser Tod verkündet, unter den Menschen bekannt und verbreitet, ja gefeiert werden. Und dieser Tod ist von Gott selber angenommen und bestätigt worden, „in dem Er Christus Jesus von dem Toten erweckt hat. Wegen unserer Verfehlungen wurde er hingegeben (in den Tod), wegen unserer Gerechtmachung (aber) wurde er auferweckt„, heißt es im Brief an die Römer (Röm 4, 24-25).

Laßt uns daran festhalten und das Geschehen feiern mit derselben Gesinnung der Hingabe und im Vertrauen auf den Gott des Lebens, der die Toten lebendig macht und das was nicht ist, ins Leben ruft.

Ein gesegnetes Osterfest!

Temeswar, am Hohen Ostersonntag des Herrenjahres 2016

+ Martin,
Bischof von Temeswar


Testvéreim a hitben!

„Krisztussal együtt ti is feltámadtatok. Keressétek tehát azt, ami odafönt van, ahol Krisztus ül az Isten jobbján” (Kol 3, 1). Ez a húsvéti felhívás, amelyet Szent Pál apostol keresztény testvéreihez intézett, hozzánk, mai emberekhez is szól. Ez ránk is érvényes.

Amilyen különösen hangzik, furcsának tűnik a számunkra, hogy mi „Krisztussal feltámadunk”, mégis igaz ez a kijelentés. Már megkeresztelésünkkor kezdetét vette, gyökeret vert bennünk az isteni élet. A keresztség által Isten saját életének csíráját oltotta belénk. Szüleink csupán emberi, mulandó, elmúlással, halállal végződő életet tudnak ajándékozni nekünk. A maradandó, isteni, örök élet fentről kapott kegyelem és ajándék.

De ez az élet kötelez is, kötelességet is jelent a számunkra. Csak akkor fejlődik és teljesedik ki, ha megfelelő környezetet biztosítunk a számára, kellő levegőhöz és táplálékhoz jut. Csak a nap, a fény és a kegyelem sugarai alatt tud kibontakozni. „Az égiekre irányuljon figyelmetek és ne a földiekre” (Kol 3, 2). Az Isten felé fordulásunk, az Istenhez való közeledésünk leginkább abban nyilvánul meg, ha szavainkat (beszédünket), és gondolatainkat, akaratunkat és igyekezetünket, céljainkat, szándékainkat és cselekedeteinket mind jobban Jézus Krisztusra összpontosítjuk, és azon fáradozunk, hogy hozzá hasonlókká váljunk.

Az az ember, aki így gondolkozik és így él – és ezután mindig hasonló módon él – akár a nyilvánosság reflektorfényében, akár a háza, az otthona vagy a mindennapi élet csendességében, Istennél biztonságra és menedékre talál. Ez az ember szerencsés és boldog – a kereszt és szenvedés közepette csakúgy, mint az örömben és a boldogságban. Ez az ember erejét a reményből és a bizalomból meríti.

Kívánom, hogy a húsvét napjaiban Isten mindenkit ajándékozzon meg gazdagon a feltámadás örömével. Minden kedves hívőnek áldott ünnepet kívánok.

Temesvár, 2016. húsvét vasárnapján

+ Márton
megyés püspök

Autor: PS Martin Roos
Publicarea în original: 22.03.2016
Publicarea pe acest sit: 22.03.2016
Etichete: ,

Comments are closed