Pastorala de Paşti a PS Martin Roos

Mesajul Excelenței Sale Martin Roos,
episcop de Timișoara,
cu ocazia Solemnității Învierii Domnului
Sfintele Paști 2015

Iubiți frați și surori în Cristos!

Ei încă nu știau… că El trebuia să învie din morți!
Aceste câteva cuvinte ale sfântului Evanghelist Ioan ne descoperă ceva cu totul ieșit din comun, dar totodată ceva pe înțelesul tuturor. Cuvintele vorbesc pe de o parte despre o necunoaștere omenească, dar pe de altă parte despre ceva, care trebuia să se împlinească și este învăluit în mister.

Privind spre ucenicii și apostolii lui Isus ne dăm seama că acești oameni maturi și cu mintea limpede nu s-au lăsat antrenați de tot felul de povești și întâmplări poate neadevărate. Chiar și atunci când Isus învățându-i le-a prevestit o înviere viitoare, spune Evanghelistul, apostolii și ucenicii nu au ezitat să-l întrebe de mai multe ori despre cele spuse, ei neînțelegând sensul acestor cuvinte. Iar după învierea lui Isus din mormânt, Mântuitorul a mai trebuit să parcurgă acea „cale a răbdării și a convingerii” până când în apostoli și ucenici a reușit să se nască o credință simplă și sinceră în cuvintele Sale.

Întreaga existență a lui Cristos este marcată de o necesitate stringentă pe care Evanghelistul Ioan în repetate ori o exprimă asemenea Evanghelistului Luca prin cuvântul plin de mister „Trebuie”. „Cu un botez trebuie să fiu botezat și cât nu mă îngrijorez până se va săvârși…” (Lc 12,50). „Nu trebuia oare să le pătimească Cristos acestea ca să intre în măreția sa?” (Lc 24, 26). Isus Cristos îndeplinește o misiune salvatoare, El fiind întru totul supus Tatălui, care din veci a hotărât viața Fiului spre mântuirea multora. Aceasta a fost suprema chemare și misiune a lui Isus Cristos.

Toate acestea și-au găsit împlinirea în Învierea lui Isus, atingându-și aici apogeul. Din această perspectivă nouă apostolii și ucenicii, evangheliștii, dar și apostolul Pavel privind spre viața și activitatea lui Isus au descoperit o lumină care a cuprins întregul drum parcurs de ei alături de Mântuitorul. Așa au ajuns să descopere că acest drum al lor a fost drumul încrederii și al credinței mereu crescânde.

Așa cum tot ceea ce trăiește în noi necesită timp și îngrijire pentru a se dezvolta, are nevoie de aer și de razele soarelui pentru a se împlini, tot așa și credința pascală crește și se dezvoltă în timp. În limbaj teologic, toate cele necesare pentru o astfel de creștere sunt: rugăciunea, încrederea, speranța, harul și îndurarea lui Dumnezeu.

Să ne rugăm Bunului Dumnezeu pentru ca celebrarea acestor zile pascale să aducă în noi toți sporirea întru credință astfel încât credința înrădăcinată în Isus Cristos care a biruit moartea să caracterizeze tot mai mult și mai profund viața noastră.

„Cristos a Înviat! Adevărat, a Înviat!”

Timișoara, de Sfintele Paști 2015

+ Martin
episcop de Timișoara


Liebe Schwestern und Brüder im Herrn!

Ihr wißt, was im ganzen Land der Juden geschehen ist… Mit diesen Worten wendet sich Petrus am Pfingsttag an die Menschen. Diese wuß ten und waren Augenzeugen dessen, was Gott in Jesus Christus gewirkt hat. Es waren außerordentliche Geschehnisse, Ereignisse des Heiles, das Gott im Leiden und Tod Jesus Christi gewirkt hat, doch auch im gesamten Leben dieses außergewöhnlichen Menschen, der Blinde sehend gemacht, Taube hörend und Tote zum Leben erweckt hat.

Es ist schon so, wie es die Juden sagten: Anderen hat er geholfen, sich selbst konnte er nicht helfen… Es ist das große Geheimnis, das Paulus der Apostel nicht müde wird zu bekennen: Er ist für uns gestorben. Jeder Mensch stirbt für sich selber, keiner kann für einen anderen, an Stelle eines anderen sterben. Das Geheimnis Christi ist und bleibt dieses „für andere, für uns”. Er hat den Tod für uns alle auf sich genommen. Das Sterben Jesus Christi ist ein einmaliges, einzigartiges und unwiederholbares Geschehen.

Durch seinen Tod haben wir Menschen das Leben, göttliches Leben als Gnade, Geschenk, als bleibender, göttlicher Keim in uns allen. Deswegen muß dieser Tod verkündet, unter den Menschen bekannt und verbreitet, ja gefeiert werden. Und dieser Tod ist von Gott selber angenommen und bestätigt worden, in dem er Christus Jesus von dem Toten erweckt hat. Wegen unserer Verfehlungen wurde er hingegeben (in den Tod), wegen unserer Gerechtmachung (aber) wurde er auferweckt, heißt er im Brief an die Römer.

Laßt uns daran festhalten und das Geschehen feiern mit derselben Gesinnung der Hingabe und im Vertrauen auf den Gott des Lebens, der die Toten lebendig macht und das was nicht ist, ins Leben ruft.

Temeswar, Ostern 2015

+ Martin
Bischof von Temeswar


Krisztusban szeretett Testvéreim!

Ha tehát feltámadtatok Krisztussal, azt keressétek, amik odafent vannak, ahol Krisztus ül az Isten jobbján (Kol 3,1). Ez a húsvéti felhívás, amelyet Szent Pál apostol a kolosszei keresztény testvéreihez intézett, hozzánk, mai emberekhez is szól, reánk is érvényes.

Amilyen különösen hangzik, furcsának tűnik a számunkra, hogy mi „Krisztussal feltámadunk”, mégis olyan igaz ez a kijelentés. Az isteni élet ugyanis már megkeresztelésünkkor kezdetét vette, gyökeret vert bennünk. A keresztség által Isten saját életének csíráját oltotta belénk. Szüleink csupán emberi, mulandó, elmúlással, halállal végződő életet tudnak ajándékozni nekünk. A maradandó, örök élet Istentől kapott kegyelem és ajándék.

De ez az élet kötelez, kötelességet is jelent a számunkra. Csak akkor fejlődik és teljesedik ki, ha megfelelő környezetet biztosítunk a számára, kellő levegőhöz és táplálékhoz jut. Csak a nap, a fény és a kegyelem sugarai alatt tud kibontakozni. Ami odafenn van, azzal törődjetek, ne a földiekkel – írja Szent Pál apostol. Az Isten felé fordulásunk, az Istenhez való közeledésünk leginkább abban nyilvánul meg, ha szavainkat és gondolatainkat, akaratunkat és igyekezetünket, céljainkat, szándékainkat és cselekedeteinket mind jobban Jézus Krisztusra összpontosítjuk, és azon fáradozunk, hogy hozzá hasonlóbá váljunk.

Az az ember, aki így gondolkozik és így él – és ezután mindig hasonló módon él – akár a nyilvánosság reflektorfényében, akár a háza, az otthona vagy a mindennapi élet csendességében, Istennél biztonságra és menedékre talál. Ez az ember szerencsés és boldog – a kereszt és szenvedés közepette csakúgy, mint az örömben és a boldogságban. Ez az ember erejét a reményből és a bizalomból meríti. Kívánom, hogy a húsvét napjaiban Isten ajándékozzon meg gazdagon a feltámadás örömével. Minden kedves hívőnek kívánok áldott ünnepet.

Temesvár, 2015 húsvétján

+ Márton
megyés püspök

Autor: PS Martin Roos
Publicarea în original: 29.03.2015
Publicarea pe acest sit: 31.03.2015
Etichete: , ,

Lasă un răspuns