Pastorala de Paşti a PS Martin Roos

Mesajul Excelenței Sale Martin ROOS, episcop romano-catolic de Timișoara,
cu ocazia Sfintelor Paști – 2007

Sărbătoarea Învierii Domnului – Sfintele Paști – este cunoscută ca fiind Sărbătoarea Sărbătorilor. Chiar și atunci trebuie să afirmăm aceasta, când poate ne simțim mai profund atinși de o altă sărbătoare dragă, cea a Sfântului Crăciun. Sărbătoarea Sfintelor Paști este prin excelență o sărbătoare a credinței noastre, care izvorăște tocmai din Învierea lui Isus Cristos, de unde provine puterea ei mântuitoare. Vorbind despre credință și încredere, omul zilelor noastre se gândește la adevărate valori, prețuite în toate timpurile și fundamentale chiar și pentru noi, cei de azi. Reafirmând acestea ca semn al unor aspirații cotidiene ale omului de astăzi, ne gândim la neîncrederea și scepticismul care se manifestă în jurul nostru, când de cele mai multe ori omul nu știe cu adevărat dacă poate să se încreadă în celălalt sau nu. Îndoiala este apoi un păcat, mai ales atunci, când se manifestă față de Dumnezeu, Creatorul și Domnul întregii omenirii, care ne iubește atât de mult, încât ni L-a dăruit pe unicul Său Fiu.

Ucenicii și apostolii lui Isus au dat și ei semnele unei astfel de neîncrederi și îndoieli, atunci când le-a fost vestită Învierea Domnului. Căci nu au crezut cele relatate lor de către femeile sosite de la mormânt. Totuși, nu această neîncredere a fost ultimul lor cuvânt. S-au ridicat și au plecat în grabă spre mormânt pentru a vedea și pentru a se convinge. În ciuda îndoielilor, și-au păstrat inima deschisă și primitoare, asemenea lui Ioan, care ajungând la mormânt, după ce a intrat și a găsit pânzele frumos așezate, a văzut și a crezut. Și ne mai spune Scriptura, că în aceste momente de intensitate deosebită, ucenicii nu se abandonează unul pe celălalt, ci trăiesc fidelitatea profundă ca izvor de putere și încredere nouă.

Credința pascală pe care suntem chemați să o medităm în acest timp, este una deosebit de complexă și bogată: prin ea se manifestă încrederea profundă, deschiderea și comunitatea Bisericii. Acestea semnifică disponibilitate pentru ascultarea mesajului dumnezeiesc, înseamnă har și putere dăruite nouă cu generozitate; înseamnă fidelitate și atașament în comunitatea Bisericii, în unire cu Dumnezeul Tată și Fiul Său Întrupat prin Duhul lor Sfânt; înseamnă frățietate față de toți cei pentru care s-a jertfit Isus pe Cruce. Credința pascală este la urma urmei izvorul adevărat de comuniune pentru toți credincioșii botezați, care prin har și îndurare mărturisesc astfel biruința vieții asupra morții.

Deși aparent întâmplător, mai mult ca sigur că nu este o simplă coincidență ca în acest an toți creștinii să sărbătorească împreună Învierea Domnului Isus Cristos. Este un motiv în plus, ca să ne dorim cu toții bucuria acestei sărbători, pentru ca prin ea să sporească în noi comuniunea păcii și a harului divin, într-o credință statornicită și o ascultare dăruită a bucuriei Sfintelor Paști, care cu generozitate și multă înflăcărare să o vestim unii altora în lumea de azi, în timpurile noastre. Bucuria pascală ne oferă tuturor această chemare sfântă: prin mărturisirea noastră și prin celebrarea acestei Sfinte Sărbători să devenim vestitorii celui pentru noi Înviat.

Frați și Surori în Isus Cristos! Dragi credincioși!

Vouă tuturor, care în aceste zile sfinte sunteți pătrunși de credință și încredere, Vă doresc Sărbători Pascale bogate în binecuvântări, în har și în lumină cerească. Sărbătoarea Învierii Domnului Isus Cristos să fie spre mântuirea tuturor. CRISTOS A ÎNVIAT!

Timișoara, în ajunul Sfintelor Paști,
la 7 aprilie 2007

+ Martin m.p.,
Episcop de Timișoara


Testvéreim az Úrban!
Kedves Híveim!

Húsvét az ünnepek ünnepe. Még akkor is, ha nekünk a karácsony talán szebbnek tűnik. Húsvét ugyanis a hit ünnepe, amely Krisztus feltámadásában gyökerezik és itt jut csodálatos kibontakozásra. A hit és a bizalom minden időben nagy értéket jelentett. Különösképpen érvényes ez ma is, amikor a bizalmatlanság, a gyanakvás és a kétely egyre inkább eluralkodik az embereken. Ma, amikor senki sem tudja, hogy megbízhat-e a másikban vagy sem, hogy a környezetében élők őszinték, jószándékúak vagy csak kevésbé. A bizalmatlanság, a gyanakvás viszont bűn – mindenekelőtt akkor, ha ez Istennel szemben jut kifejezésre, aki az ember Ura és Teremtője, aki annyira szeretett bennünket, hogy egyszülött Fiát feláldozta értünk.

A feltámadás hírének hallatára, a Szentirás szerint, az apostolok és a tanitványok is bizonytalankodtak. Amikor az asszonyok Jézus feltámadásának hírét meghozták, nem hittek nekik. De utolsó szavuk mégsem a kételkedés szava volt. Bár bizonytalankodva, mégis hamar útra keltek, hogy utánanézzenek a történteknek. Minden felmerülő kételyük ellenére nyitott szívvel fogadták az eseményeket. Ezt mutatja nekünk János magatartása is, aki bár elsőnek ért a sírhoz, mégsem ment azonnal be. De amikor bement és meglátta ott a halotti gyolcsokat egy helyen, hitt a történtekben. Arra is fel kell figyelnünk, hogy az események közepette egyik tanítvány sem marad magára, az egymás iránt érzett hűség mindenki számára támaszt és biztonságot jelent.

A húsvéti hit csodálatos a maga sokrétűségében és megnyilvánulásába, hiszen magában hordozza a bizakodást, a nyitottságot és az Egyházzal való közösséget. Jelenti a készenlétet az örömhír meghallására, jelenti a kegyelmet és erőt, jelenti a hitet, a bizalmat, a közösséghez való tartozást. És jelenti egyben a közösséget Istennel, az Ő emberré lett Fiával és a Szentlélekkel. Jelenti továbbá a közösséget a felebaráttal, a hittestvérrel, akiért Krisztus ugyanúgy meghalt és feltámadt, mint ahogy értem meghalt és feltámadt. A húsvéti hit alapozza meg a hívők és megkereszteltek közösségét, amelynek tagja lenni áldást és irgalmasságot jelent.

Sokak szerint a véletlennek a műve, ha egyáltalán ilyenről beszélhetünk, hogy idén minden keresztény ugyanazon a napon ünnepli a húsvétot. Mi ezért csak azt kívánhatjuk, hogy ez a közös ünnep mindannyiunk számára hozzon békét, kegyelmet, bizalommal és hűséggel megélt hitet. Igy tudjuk mi is meghallani a feltámadás örömhírét, amelyet másoknak tovább tudunk adni és egymástól elfogadni. Rendkívüli kegyelem ez számunkra, hogy egyéni hitvallásunkban a húsvéti ünneplés mély átélésére és magvalósítására vagyunk hivatva.

Mindenkinek, aki hisz, remél és bízik, kívánok áldott, kegyelemben gazdag húsvéti ünnepet. Legyenek ezek a napok mindannyiunknak üdvösségére.

Temesvár, húsvét előestéjén,

2007. április 7-én

+ Márton m.p.,

megyéspüspök


Ostern ist das Fest der Feste, auch wenn uns vielleicht Weihnachten eher liegt. Ostern ist das Fest unseres Glaubens, der mit der Auferstehung Christi fällt und steht. Glauben und Vertrauen sind zu jeder Zeit hohe Werte, erst recht heute, da eher Mißtrauen und Skepsis zwischen uns herrschen und keiner so recht weiß, ob er dem anderen trauen darf oder nicht, ob der andere es mit ihm aufrichtig meint oder weniger. Mißtrauen aber ist auch eine Sünde – vor allem, wenn es sich gegen Gott wendet, den Schöpfer und Herrn des Menschen, der uns so sehr geliebt hat, daß er seinen eingeborenen Sohnes nicht geschont hat.

Mißtrauen der Botschaft gegenüber ist aber auch die erste Reaktion der Jünger und Apostel. Als die Frauen ihnen die Botschaft von der Auferstehung überbringen wollten, glaubten sie nicht. Aber es war nicht ihr letztes Wort. Sie machten sich selber auf den Weg, um nachzusehen, um selber zu prüfen ? und sie waren, trotz aller Skepsis, offenen Herzens. Auch wenn Johannes nicht als erster das leere Grab betrat, so glaubte er doch, als er mit Petrus zusammen hineinging und sah, daß die Leinenbinden zusammengefaltet an einem eigenen Platz lagen. Dabei fällt angenehm auf, daß keiner den anderen alleine ließ und diese Treue einen jeden von ihnen gehalten und getragen hat.

Der Osterglaube ist etwas Komplexes und Vielschichtiges: Er hat es mit Vertrauen, Offenheit und mit der Gemeinschaft der Kirche zu tun. Das bedeutet die Bereitschaft zum Hören der Botschaft, das bedeutet Gnade und Kraft, die geschenkt werden, das bedeutet Treue und Festhalten an der Gemeinschaft, zunächst an der Gemeinschaft mit Gott, mit seinem menschgewordenen Sohn, mit dem Geiste Beider; Festhalten auch am Bruder, an der Schwester, für die derselbe Christus gestorben und auferstanden ist, der sich auch für mich hingegeben hat. Der Osterglaube stiftet diese Gemeinschaft der Glaubenden und Getauften, zu der dazuzugehören Gnade und Gottes Zuwendung bedeuten.

Es mag Zufall sein, falls es solchen überhaupt gibt, daß alle Christen in diesem Jahr das Osterfest gemeinsam feiern dürfen. Möge diese Gemeinsamkeit den Frieden, die gegenseitige Achtung und die Gnade in uns allen mehren, den Glauben im Sinne von Vertrauen, Festigkeit und Treue in uns mehren, damit die Botschaft gehört, verkündet und angenommen wird zum Heil und zur Auferstehung vieler in unserer Zeit und Welt. Auch auf uns kommt es an, auf unser Bekenntnis, auf die Art und Weise, wie wir das Fest der Feste zu feiern verstehen.

Allen, die glauben, hoffen und vertrauen, wünsche ich ein gesegnetes, an Gnaden reiches Fest der Auferstehung. Möge seine Feier uns allen zum Heile dienen.

Temeswar, am Vorabend des Osterfestes,
dem 7. April 2007

+ Martin m.p.,
Bischof von Temeswar

Autor: PS Martin Roos
Copyright: Catholica.ro
Publicarea în original: 30.03.2007
Publicarea pe acest sit: 30.03.2007
Etichete: , ,

Lasă un răspuns