Pastorala de Paşti a PS Jenő Schönberger

Mesajul de Paști 2007 al Episcopului Eugen Schönberger

Dragi frați și surori!

De la prima Vinere Mare încoace, vibrează în aer ca un ecou strigătele „răs-tignește-l, răstignește-l, să fie răstignit!”, alături de cuvintele pe care le-a ros-tit Isus pe cruce: ” Tată, iartă-i căci nu știu ce fac! … Tată, în mâinile Tale îmi încredințez sufletul! … S-a împlinit!” Care e mai tare? Puterea violenței care în aparență mătură totul sau dăruirea de sine, potrivit voinței lui Dumnezeu? Puterea poate înfăptui orice, este stăpâna vieții și a morții, care hotărăște una sau alta după bunul plac: Îl omor, înainte de a se naște, pentru că am acest drept, sau îl răstignesc când vreau, iar peste mormânt îi rostogolesc o piatră. Cine este mai tare? Satana care susține despre sine că toată pute-rea e a lui? Sau Cristos, care supunându-se voinței Tatălui, după ce a înde-plinit totul, și-a dat sufletul?

Marea bătălie s-a decis. Dar nu în Vinerea Mare, ci în a treia zi, de Paști.

„De ce îl căutați pe Cel Viu între cei morți? Nu este aici, a înviat! – Dacă fe-meile ar fi avut curajul sa-l oprească pe înger și să intre cu el în vorbă, cu toată siguranța că i-ar fi spus: Scuzați-ne, dar noi nu-l căutăm pe Isus cel Viu, ci pe cel mort, pe care L-am înmormântat aici. Am adus și miresme, dovedindu-ne, printr-o ultimă cinstire, dragostea.

Frați și surori! Au trecut 2000 de ani. O parte a omenirii îl caută încă și acum pe Isus cel mort. Ba, mai mult, o face atât de gălăgios și ostentativ, încât avem impresia că toți trebuie să ne aliniem ei, fiindcă orice atitudine con-trară este lipsită de sens, este o nebunie. Să-l căutăm pe Isus cel mort! Ce încercare prostească a celui Rău și, totuși, pe câți îi înșeală, atunci când vrea să ne facă să credem că totul s-a terminat în Vinerea Mare. Mormântul lui Isus nu este gol! Nu a înviat, căci au găsit oase într-un astfel de mormânt, pe al cărui capac se poate citi acest nume: Isus. Și câte morminte asemă-nătoare mai pot să fie!

Adevărata nebunie ar fi fost, din partea femeilor, să nu dorească să ia la cunoștință ceea ce au văzut: mormântul este gol! Să nu înțeleagă ceea ce le-a spus îngerul: de aceea nu este aici pentru că a înviat! Dovada funda-mentală a învierii lui Isus este mormântul gol, dar nu singura. Martore sunt și acele femei care s-au întâlnit primele cu Isus, ducând vestea apostolilor. Apoi Isus i-a apărut lui Petru, apoi celor Doisprezece. În final, la peste 500 de frați deodată (1Cor 15,5-6). Învierea n-a fost inventată de apostoli, căci lu-crul acesta le părea o absurditate: însuși Isus le-a reproșat necredința. Cu toate că învierea lui Isus este un fapt dovedit istoric, constatat și demonstrat pe baza semnelor și mărturiilor, totuși, reprezentând trecerea naturii umane a lui Isus întru slava lui Dumnezeu, depășește și transcede istoria, ca mister al credinței. De aceea, Isus cel Înviat nu s-a arătat lumii, ci discipolilor, făcându-i martorii Săi înaintea tuturor.

Dragi frați și surori în Cristos! Am fi vrednici de compătimire dacă nu i-am pu-tea crede pe acei martori care au văzut mormântul gol. Care L-au văzut pe Cel Înviat. Pe aceia care au trăit împreună cu El. L-au atins și s-au convins că acela pe care-L vedeau era același Isus pe care-L cunoșteau atât de bine. Trupul înviat este același cu cel care l-au răstignit, prezintă stigmatele suferinței, dar este deja părtaș al vieții dumnezeiești, dobândind însușirea unui trup glorios.

Învierea este punctul culminant al Întrupării. De aceea Paștele este cea mai mare sărbătoare a creștinătății. Dovedește dumnezeirea lui Cristos și tot ce-ea ce a făcut și predicat, și realizează promisiunile pe care Dumnezeu ni le-a făcut. De asemenea, Cel Înviat, învingătorul păcatului și al morții, este iz-vorul îndreptării și învierii noastre: odată cu învierea Sa ne oferă harul de a fi copiii săi, făcându-ne părtași autentici ai vieții sale de Fiu Unul-născut; și, în fine, la sfârșitul vremurilor, El va învia și trupurile noastre.

Noi, creștinii, nu pe Isus cel mort îl căutăm. Să ne grăbim înaintea Celui Înviat cu un triumfător Aleluia! Cristos, speranța noastră, a învins moartea. Din partea Lui, doresc dragilor mei credincioși și fraților preoți Sărbători fericite de Paști!

Satu Mare, Sărbătoarea Paștelui 2007

Episcopul Eugen Schönberger


HÚSVÉTI ÜZENET – 2007

Kedves Testvérek! Az első nagypéntek óta visszhangként ott rezeg, vibrál a levegőben a „feszítsd meg, feszítsd meg, feszítsd meg őt!” kiáltás Jézus szavaival együtt, amit a kereszten mondott: „Atyám, bocsáss meg nekik, mert nem tudják, mit tesznek! … Atyám, kezedbe ajánlom lelkemet! … Beteljesedett!” Melyik az erősebb? Az erőszak mindent elsöpörni látszó hatalma, vagy az Isten akaratába belesimuló önátadás? A hatalom mindent megtehet, élet és halál ura, kinek ezt, kinek azt oszt kénye, kedve szerint. Megölöm, még mielőtt megszületne, mert jogom van, vagy megfeszítem, amikor akarom, a sírjára pedig követ hengerítek! Ki az erősebb? A Sátán, aki azt állítja magáról, hogy minden hatalom az övé? Vagy Krisztus, aki engedelmeskedve Atyja akaratának, miután mindent beteljesített, kilehelte a lelkét?

A nagy csata eldőlt. De nem Nagypénteken, hanem harmad napra, Húsvétkor.

„Miért keresitek az élőt a halottak között? Nincs itt, feltámadt!” – Ha az asszonyoknak lett volna bátorságuk megállítani az angyalt és közbeszólni, minden bizonnyal azt mondják: Bocsánat, de mi nem az élő Jézust keressük, hanem a halottat, akit ide temettünk. Kenetet is hoztunk, hogy a végső tiszteletadással lerójuk szeretetünk adóját.

Testvérek! Eltelt 2000 év. Az emberiség egy része még mindig a halott Jézust keresi. Sőt olyan nagy hanggal és tüntetőleg teszi, hogy az az érzésünk, mindenki mögéjük kell, hogy felsorakozzon, mert minden ezzel ellenkező magatartás értelmetlen, esztelenség. Keressük a halott Jézust! Micsoda ostoba próbálkozása a Gonosznak, és mégis milyen sokakat becsap, amikor azt akarja elhitetni, hogy minden eldőlt Nagypénteken. Jézus sírja nem üres! Nem támadt fel, hiszen csontokat találtak egy olyan sírban, melynek fedőlapján ez a név olvasható: Jézus. És még hány ilyen sír lehetséges!

Az igazi esztelenség az lenne az asszonyok részéről, ha nem akarnák tudomásul venni, amit látnak: a sír üres! Megérteni, amit az angyal mond: azért nincs itt, mert feltámadt! Jézus föltámadásának lényeges jele az üres sír, de nem egyedüli. Újabb tanúk azok az asszonyok, akik elsőként találkoztak Jézussal és vitték a hírt az apostoloknak. Ezután Jézus megjelent Péternek, majd a Tizenegynek. Végül egyszerre több mint ötszáz testvérnek (1Kor 15,5-6). A föltámadást nem az apostolok találták ki, hiszen ez számukra képtelenségnek tűnt: maga Jézus is szemükre vetette hitetlenségüket. Jóllehet Jézus föltámadása történeti tény, ellenőrizhető, jelek és tanúságtételek révén megállapítható és tanúsított, mégis, mivel Krisztus emberségének Isten dicsőségébe való átmenetele, ezért meghaladja és felülmúlja a történelmet (transzcendens), mint a hit misztériuma. Emiatt nem a világnak mutatkozott meg a feltámadott Krisztus, hanem a tanítványainak, és tanúivá tette őket mindenki előtt.

Krisztusban szeretett Testvérek! Szánalomra méltók lennénk, ha nem tudnánk hinni azoknak a tanúknak, akik látták az üres sírt. Akik látták a Feltámadottat. Azoknak, akik együtt ettek vele. Megérintették és meggyőződtek arról, hogy akit látnak ugyanaz a Jézus, akit már olyan jól ismertek. Föltámadott teste azonos azzal, amelyet megfeszítettek, magán viseli a szenvedés stigmáit, de már az isteni élet részese és a megdicsőült test tulajdonságával rendelkezik.

A föltámadás a megtestesülés csúcspontja. Ezért a Húsvét a kereszténység legnagyobb ünnepe. Bizonyítja Krisztus istenségét s mindazt, amit tett és tanított, és megvalósítja a javunkra tett isteni ígéreteket. Továbbá a Föltámadott, a bűnnek és a halálnak legyőzője megigazulásunk és föltámadásunk forrása: föltámadásától kezdve nyújtja nekünk a gyermekké fogadás kegyelmét, ami valóságos részesedés az egyszülött Fiú életében; s végül, az idők végén Ő fogja feltámasztani a mi testünket is.

Mi, keresztények, ne a halott Jézust keressük! Siessünk a Feltámadott elé ujjongó allelujával! Krisztus, a mi reményünk, győzött a halálon. Tőle kívánok kedves Híveimnek és a paptestvéreknek allelujás, boldog húsvéti ünnepeket. Ámen.

Szatmárnémeti, 2007 Húsvétján

Schönberger Jenő püspök

Autor: PS Jenő Schönberger
Copyright: Catholica.ro
Publicarea în original: 30.03.2007
Publicarea pe acest sit: 30.03.2007
Etichete: , ,

Lasă un răspuns