Pastorala de Paşti a PS Ioan Şişeştean

IOAN,

Din mila lui Dumnezeu și grație Sfântului Scaun Apostolic al Romei,
Episcop român unit, greco-catolic, al Eparhiei de Maramureș

Onoratului cler și iubitului popor credincios: har, pace și mântuire de la Dumnezeu, iar de la noi Arhierească binecuvântare!

„Cel ce L-a înviat pe Isus Cristos din morți, va face vii și trupurile voastre cele muritoare, prin Spiritul Său, care locuiește în voi”. (Epistola către Romani 8,11)

Iubiți frați în Cristos,

Trăim încă o dată nemărginita bucurie a ÎNVIERII DOMNULUI, Sfânta Sărbătoare a Paștilor, și ne aducem aminte de PROPRIA NOASTRĂ ÎNVIERE.

De bucurie cântăm astăzi imnul de certitudine și de biruință al lui Isus, al Sfinților Apostoli, al Bisericii Primare și al Bisericii Eterne: „Cristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le!” Ne bucurăm că moartea a fost învinsă, că iadul a fost prădat, că Adam a fost mântuit. Ne bucurăm că asupra istoriei omenirii a căzut binefăcătoare, nu numai lumina stelei Betleemului, ci și fulgerul mântuitor al Învierii Domnului. Astăzi, împreună cu toți martorii Învierii, mărturisim bucuroși: «Adevărat c-a înviat!» Astfel retrăim în sufletele noastre dumnezeiescul eveniment petrecut cu 1970 de ani în urmă în grădina lui Iosif Arimateeanul din Ierusalim, unde vineri seara fusese așezat în mormânt, cu giulgiuri înfășurat, Trupul Preasfânt al Răstignitului de pe Golgota.

Lectura atentă a textului Evangheliei Sfântului Matei (28,1-10) ne ajută să cunoaștem cum s-au petrecut faptele atunci, în acea «primă zi a săptămânii» (Dies Domini), numită de atunci Duminică – Ziua Învierii: „Și iată, cutremur mare s-a făcut; că îngerul Domnului, pogorându-se din Cer și venind, a răsturnat piatra de la ușă, și ședea deasupra ei. Și de frica lui, s-au cutremurat străjerii și s-au făcut ca niște morți.”. Deci, când îngerul Domnului vine și rostogolește piatra, Mântuitorul nu mai era în mormânt! El înviase, ca un Dumnezeu Atotputernic!

Prăvălind piatra de la ușa mormântului, îngerul trimis vine doar să dovedească adevărul că Împăratul Împăraților nu mai este acolo: „nu este aici, căci s-a sculat precum a zis. Veniți de vedeți locul unde fusese pus..”. Străjerii se înspăimântă și se prăbușesc la vederea îngerului de lumină. Ei nu văd gloria Celui Înviat; căci ei erau nevrednici. Așadar, Isus Cristos înviază și se ridică din mormânt mai înainte ca piatra să fie rostogolită și mai înainte ca pecețile mormântului să fie rupte.

Cu sfântă emoție, cu inima subjugată și iubitoare, trebuie să facem din acest fapt, tangibil în Evanghelie, chipul și dovada nașterii din Fecioară: căci Isus înviază și se ridică din mormânt lăsându-i neatinse sigiliile, întocmai așa precum odinioară, la Naștere, nu numai că lasă neatins și virginal sânul care îl purtase, ci îl și sfințește, ca Dumnezeu Atotputernic!

Iubiți frați în Cristos,

Trăind bucuria Învierii lui Cristos fiecare își poate anticipa și arvuni bucuria propriei sale Învieri. Adevărul ce-l mărturisim în Crez – Isus Cristos, Cel ce „s-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat. a înviat a treia zi după Scripturi” – este evenimentul care prezidează minunata întemeiere și răspândire a Creștinismului. Dacă Cristos n-ar fi înviat, Petru s-ar fi întors la năvodul lui de pescar, Pavel ar fi rămas Saul și n-ar fi cunoscut Drumul Damascului, Nero n-ar mai fi trimis la ceruri primele cohorte de martiri. și toată istoria lumii, de două mii de ani încoace, ar fi fost cu totul alta. Dar nu numai istoria lumii, ci și destinul fiecărui suflet: Dacă Cristos a înviat, și fiecare din noi vom învia! Așadar, sărbătoarea Sfintelor Paști trebuie să ne aducă aminte și de propria noastră înviere: Înviere din moartea păcatului, spre a fi părtași la fericita Înviere în Ziua cea de Apoi.

Deci, să ne reamintim că, după Înviere, prima lucrare a lui Isus a fost instituirea Sacramentului mântuitor de suflete, iertarea păcatelor în taina Sfintei Spovedanii. Ioan Evanghelistul (20, 19-23) a consemnat această minunată întemeiere care umple văile inimilor noastre cu Iordanul mântuirii: „În acea zi de-ntâi a săptămânii. acolo unde erau Apostolii. a venit Isus și a stat în mijlocul lor și le-a zis: «Pace vouă!». și zicând acestea a suflat asupra lor și le-a zis: «primiți Spirit Sfânt, cărora le veți ierta păcatele, li se vor ierta; cărora le veți ține, ținute vor fi»”.

În lumea haotică de astăzi, în care ne petrecem zilele, adesea ne gândim mai întâi la lucruri foarte diferite, chiar și cu referire la venirea lui Isus pe acest pământ. Vorbim, înainte de toate, de vindecare, de eliberare, de dreptate, de respect pentru fiecare persoană umană, de iubire reciprocă. Dar, în primul rând Isus a venit să ierte păcatele, să asigure învierea spre fericirea veșnică; acesta este primul lucru pe care Spiritul Sfânt l-a realizat după Învierea Domnului. Acest lucru era, dealtfel, conținut, în mod discret, în însuși numele Lui: El se numește «Isus», cuvânt care se tâlcuiește etimologic «Dumnezeu mântuiește»; căci, chiar așa i-a spus dreptului Iosif din Nazaret îngerul Domnului: „Îi vei pune numele Isus, căci El va mântui pe poporul său de păcatele lor” (Matei 1,21).

În ziua Învierii Mântuitorului, Sfânta Biserică se bucură de Învierea sufletească a fiilor săi. Și mare este bucuria acestei Mame Sfinte, care își vede copiii smulgându-se din mormântul păcatelor și reînviind, prin vrednicii și merite călăuzitoare spre Paștile cele veșnice întru Împărăția Cerurilor.

Cu părintească iubire față de toți creștinii din Eparhia greco-catolică de Maramureș, dorim să sporească tot mai mult numărul fiilor vii sufletește ai Bisericii noastre. Pentru aceasta o rugăm pe Preacurata Fecioară Maria, Mama lui Isus și Mama noastră, să fie puternică și neîncetată Mijlocitoare între noi și Fiul Său Cel înviat și preamărit.

Iubiți frați în Cristos,

Instaurând pacea în sufletele noastre reînviate pentru Cristos, aceasta trebuie să se reverse din noi înșine spre lume. De aceea, înainte de a încheia această Pastorală, doresc să vă reamintesc și cuvântul Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, adresat nu numai conducătorilor popoarelor în conflict, ci și tuturor oamenilor: „Nu există justificare morală pentru distrugerea vieții umane de pe fața acestei Planete! Nici un război nu are justificare! Toți avem obligația morală de a reinstaura pacea. Cel care atentează asupra vieții cuiva, comite un atentat împotriva lui Dumnezeu – Dătătorul de viață!”

Împreună cu întregul magisteriu al Bisericii Catolice, vă îndemn ca, împreună, cler și popor, să nu contenim a ne ruga, cu încredere și speranță, pentru încetarea războiului și pentru ca «pe pământ să fie pace și între oameni bună voire»; căci numai «făcătorii de pace, vor fi fiii lui Dumnezeu».

Cu aceste gânduri, Vă doresc tuturor Sărbători Sfinte și Luminate, adresându-vă din toată inima salutul de bucurie al Sfintelor Paști: «Cristos a Înviat!»

+ IOAN ȘIȘEȘTEAN,
Episcopul Maramureșului

Dată în Baia Mare, la Sărbătoarea Învierii Domnului – 2003

Autor: PS Ioan Șișeștean
Copyright: BRU.ro
Publicarea în original: 14.04.2003
Publicarea pe acest sit: 14.04.2003
Etichete: ,

Lasă un răspuns