Pastorala de Paşti a PS Eugen Schönberger

Mesaj cu ocazia Paștilor 2018
al PS Eugen Schönberger de Satu Mare

Dragi Frați și Surori în Cristos aflați în sărbătoare!

Marea durere a inimii noastre este aceea că nimeni nu a fost prezent la învierea lui Isus. Au rămas doar semne, cum ar fi piatra rostogolită, mormântul gol, giulgiul mototolit uitat acolo, din care a dispărut trupul pe care îl acoperea. Noaptea bucuriei pascale este considerată și de autorul Preconiului pascal (Exultet) una binecuvântată, „cu adevărat fericită noapte, numai ție s-a dat să cunoști ora în care Isus Cristos a înviat din morți.”

În Evanghelia de astăzi am auzit despre faptul că Maria Magdalena, văzând doar piatra urnită din loc, a și alergat la apostoli. Petru și Ioan se grăbesc la mormânt. Soldații, paznicii, nu sunt nicăieri. Doar mormântul gol și, înăuntru, giulgiul. Ce s-a putut întâmpla aici? O scurtă propoziție a Evangheliei ne dă răspunsul: Ioan „A văzut și a crezut.”

Ce s-a întâmplat aici și ce a crezut apostolul Ioan?

I-au trecut poate prin minte cuvintele lui Isus pe muntele Tabor, unde L-au văzut glorificat. „[Isus] le-a poruncit să nu povestească nimănui cele ce au văzut, decât atunci când Fiul Omului va fi înviat din morți. Ei au păstrat lucrul [acesta] pentru ei, întrebându-se ce înseamnă „a învia din morți.” (Mc 9, 9-10). Și că, probabil, din această cauza ar fi spus Isus la Cina cea de Taină Să nu se tulbure inima voastră!…căci mă duc la Tatăl, să vă pregătesc un loc.” (cf. In 14, 1-3). Atunci poate că va veni foarte curând ca să îl ducă cu Sine…și multe altele i-au putut trece prin minte, dar de crezut, el a crezut primul, ceea ce era mai mult decât orice cunoaștere, că Isus, care este Mesia, Fiul lui Dumnezeu, trăiește. A înviat din morți, așa cum a prezis.

Ioan a văzut și a crezut! El a fost discipolul multiubit, care era cel mai apropiat de inima lui Isus. A fost singurul dintre apostoli care L-a văzut pe Isus murind. El și-a dat imediat seama. Celorlalți apostoli nu le-a fost îndeajuns. Ei au trebuit să vadă, să atingă, să mănânce și să bea împreună, după ce a înviat din morți. Isus le-a reproșat necredința.

Iar nouă, Dragi Frați și Surori, care sărbătorim astăzi Paștele, ce ne-a rămas? Pe de-o parte liturghia și, printre multe altele, mărturia apostolilor și sfinților.

În liturghie putem să ascultăm și noi învățătura lui Isus, care se jertfește pentru noi în mod sacramental. Așa cum de Crăciun își face intrarea în istoria omenirii, la fel și acum, vrea să fie de fiecare dată prezent. Căci a promis: „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii!”(Mt 28, 20). Doar, ca și cum lumea nu ar vrea. Niciodată nu a vrut cu adevărat. Din păcate, această realitate trebuie să o vedem în Europa de azi. Societate deschisă – este sloganul, ceea ce înseamnă că este neutră și fără Dumnezeu. Noi mai putem încă să-I fim recunoscători bunului Dumnezeu pentru diferitele Sale haruri, pentru faptul că trăim într-o țară, că aparținem unui popor, unde de regulă este asumată apartenența la Cristos cel Înviat. Dar nu este încă suficient!

De ce anume mai este nevoie Frați și Surori? De a înțelege că învierea lui Isus a făcut posibil pentru noi cel mai mare har, pe care îl oferă oricui, pe care îl vrea foarte mult, pe care și L-ar dori foarte mult: să trăiască în noi! Trebuie să înțelegem corect cuvintele Sfântului Paul: „Căci voi ați murit și viața voastră este ascunsă împreună cu Cristos în Dumnezeu!” (Col 3, 3). Dar, Sfinte Paul, – am zice – noi nu am murit încă! Destul de rău! – ar răspunde. Lumea poate să-L respingă pe Isus Înviat, să-I distrugă bisericile, dar El nici atunci nu ne abandonează. Vrea să trăiască în continuare în noi. Dar pentru aceasta trebuie să fim mai întâi morți pentru noi înșine, pentru egoismul nostru, păcatele noastre, ca să trăiască în noi. Prin noi vrea să pășească în lume.

Cunoaștem trei niveluri ale urmării lui Cristos. Primul, când Isus stă înaintea noastră și noi îl urmăm din punct de vedere moral. Privim la cruce și îi urmăm exemplul. Este o etapă foarte frumoasă, dar insuficientă. Apoi, este a doua etapă, în care, prin intermediul sacramentelor și al credinței, suntem contemporani cu Isus. Atunci când ne împărtășim, când suntem prezenți aici în sfânta liturghie, nu este un eveniment îndepărtat, ci este o realitate care se întâmplă acum pentru noi și cu noi. Și este ceea ce ne lansează spre al treilea nivel, pe care îl numim mistic. Aceasta înseamnă că ajungem în cea mai intimă comuniune de viață cu Dumnezeu. La acest nivel trebuie să ajungem și atunci putem să ne transpunem pe noi înșine în cuvintele Sfântului Paul: „Așadar, nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine” (Gal 2, 20) .

Această viață este posibilă. Despre realitatea acestei vieți depun mărturie apostolii, care nu numai că s-au întâlnit cu cel Înviat, dar L-au și primit în viața lor. Mulți alții au devenit credincioși văzând viața lor plină de fericire și și-au jertfit viața cu bucurie pentru credința lor în Cristos cel Înviat.

Dragi Frați și Surori! Despre aceasta este vorba. Sărbătoare Paștelui trebuie să aibă loc în noi. Tatăl ceresc ne-a oferit, cu Fiul Său unul-născut, toate harurile prin Spiritul Sfânt. În Anul Harului din dieceza noastră să-I facem loc în viețile noastre lui Cristos Înviat. Împreună cu Apostolul Ioan credem și noi că Isus din Nazaret, Mesia, Fiul lui Dumnezeu trăiește! După exemplul apostolilor și sfinților putem să-L primim pe El, izvorul oricărui har, ca pacea și bucuria Sa să ne lumineze cu strălucire sufletele. Crucea rămâne totuși cruce, dar cred că purtată împreună cu Cristos, este speranța glorificării noastre.

Cu aceste gânduri le urez confraților preoți, călugărilor și călugărițelor, dragilor mei credincioși și tuturor oamenilor de bună credință sărbători pascale pline de bucurie și bogate în haruri.

Satu Mare, în Sărbătoarea Învierii Domnului 2018

Eugen
episcop

Autor: PS Jenő Schönberger
Copyright: Szatmariegyhazmegye.ro
Publicarea în original: 28.03.2018
Publicarea pe acest sit: 28.03.2018
Etichete: ,

Lasă un răspuns