Pastorala de Paşti a PS Alexandru Mesian

Scrisoare Pastorală
la Sărbătoarea Învierii Domnului
2015

ALEXANDRU,
Din mila lui Dumnezeu și grație Sfântului Scaun Apostolic al Romei,
Episcop român unit, greco-catolic, al Eparhiei de Lugoj

Onoratului cler și iubitului popor credincios
har, binecuvântare și mântuire de la Dumnezeu-Tatăl
și de la Domnul nostru Isus Cristos

„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul,
să ne bucurăm și să ne veselim întru ea”.
(Ps. 117,24)

CRISTOS A ÎNVIAT!

Iubiți frați întru preoție,
Iubiți credincioși,

În acest sezon de primăvară, când natura renaște, ne îndreptăm gândul și de data aceasta spre ultimele momente ale vieții pământești a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos. Să retrăim și noi întâmplările de atunci și să ne conformăm viața învățăturii lui Isus.

Iubiți credincioși,

Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, și în același timp Fiul Omului – s-a deosebit de semenii Săi. Întregul Său comportament a fost cu totul aparte, nu mai puțin vorbele pe care le rostea. Așa se face că spre deosebire de cei care îl admirau și îl urmau, existau destui care au început să-L urască. Vrăjmășia acestora s-a tot adunat până au pus la cale prinderea, judecarea și uciderea Sa. Isus cunoștea bine planurile acestora, care s-au și adeverit. Astfel s-au succedat trădarea lui Iuda, unul dintre Apostoli, și prinderea lui Isus din grădina Ghetsimani, aducerea spre a fi judecat înaintea mai marilor poporului, Anna și Caiafa, apoi a lui Pilat, chinuirea și răstignirea pe Cruce, moartea și punerea în mormânt, urmate de miraculoasa Înviere.

Toate acestea s-au legat de marea sărbătoare a evreilor numită pesah, instituită încă de Moise în amintirea ieșirii din robia egipteană, și revenirii pe pământul făgăduinței.

Primii creștini, când au hotărât să țină Paștile, au avut în vedere tot ce se știa până la ei, legat însă nu de Pesahul evreiesc, ci de răstignirea, moartea și învierea lui Isus Domnul. Primul sinod al întregii creștinătăți ținut în Asia Mică, la Niceea, în anul 325, a stabilit ca Paștile să se prăznuiască totdeauna duminica, după prima lună plină, care apare după echinocțiul de primăvară.

Pe această bază, savanții din Alexandria Egiptului, centrul astronomic cel mai renumit de atunci, au făcut calculele de rigoare, stabilind că Paștile creștine cad între 22 martie și 25 aprilie. Complicațiile n-au întârziat să apară, neexistând atunci un calendar unic.

Astfel, după vechiul calendar, Paștile cădeau între 4 aprilie și 8 mai, pe când după cel nou corectat, între 22 martie și 25 aprilie. A intervenit însă un fapt oarecum curios: în Apus, creștinii au adoptat noul calendar corectat, pe când creștinii din Răsărit au rămas la cel vechi și astfel diferențele dintre ei, tot înmulțindu-se, au dus în cele din urmă la trista separare care durează până astăzi. Se întâmplă din nou un alt fapt curios: din când în când, în ciuda diferențelor de calcul, Paștile cad la aceeași dată. Această coincidență este deosebit de semnificativă, mai ales că în anii din urmă s-au depus eforturi lăudabile în ce privește găsirea unei soluții pentru sărbătorirea în comun a Sfintelor Paști.

Ar fi de dorit ca pe drumul refacerii unității creștine, ca un prim pas, toți creștinii să sărbătorească Sfintele Paști și celelalte sărbători deodată, după același calendar și la aceeași dată.

Iubiți credincioși,

Prin Învierea lui Cristos, moartea este îngropată, porțile iadului sunt sfărâmate iar eliberarea păcătoșilor din sclavia păcatului s-a înfăptuit. Pământul se cutremură, morții înviază, îngerii se arată în haine strălucitoare iar Cristos Înviat, păstrându-și rănile sfinte, apare triumfător în mijlocul apostolilor Săi spunându-le „Pace vouă!”.

„Pace vouă !” (In. 20,19-20)

Acesta este primul salut al lui Isus Cristos Înviat, pe care l-a adresat Apostolilor. Acest salut, în această sfântă zi de Paște, Isus îl repetă, adresându-l lumii întregi.

„Pace vouă” este „Vestea cea Bună” atât de mult așteptată și atât de mult dorită de întreaga omenire. Acest anunț: „Pace vouă” pe care Cristos Înviat ni-l adresează, este o ușurare pentru cel care este oprimat de greutatea păcatului sub multiplele sale forme.

„Pacea să fie cu voi” este o urare adresată astăzi tuturor, în special celor mici și celor săraci, în semn de speranță și de pace. Cristos cu adevărat a înviat. El oferă tuturor pacea.

„Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă. Nu v-o dau cum o dă lumea…” (In 14,27). Pacea pe care o dă lumea – cum a demonstrat experiența din toate timpurile – este adesea un slab echilibru de forță, de pe o zi pe alta, care nu are stabilitate.

Cu ocazia Sfintelor Paști noi Îl rugăm pe Isus Cristos Înviat din morți să dăruiască pacea în Ucraina, în Siria, în Irak. Ne rugăm să fie pace între oameni și bunăvoire.

Singura pace, darul lui Cristos Înviat, este profundă, totală și veșnică; ea poate împăca pe om cu Dumnezeu, cu el însuși și cu creația. Numeroase religii ale lumii proclamă acest adevăr evanghelic că pacea este un dar al lui Dumnezeu.

Ziua Învierii Domnului ne conferă bucuria învingerii binelui asupra răului. Cristos – Calea, Adevărul și Viața – a învins minciuna. Nevinovăția a învins păcatul. Durerea s-a schimbat în bucurie. Bunătatea a învins răutatea. Învierea a învins moartea.

„Ziua Învierii, să ne luminăm popoare!” Iată ziua luminată și sfântă, când Domnul, după ce trei zile a stat în mormânt, cu puterea Sa dumnezeiască a înviat din morți!

Dușmanii Lui au pus ostași de pază la ușa mormântului.

Au pecetluit piatra cu peceți.

Ostașii la lumina învierii au amorțit iar El a înviat!

Abia a trecut miezul nopții, când un înger a răsturnat piatra așezată pe mormânt, iar sufletul Domnului Isus s-a unit iarăși cu trupul ca să învie spre mântuirea tuturor, Învierea Lui înseamnă și învierea noastră.

Când L-au răstignit, dușmanii Lui credeau că răstignesc împreună cu El și veșnicul Adevăr pe care l-a vestit în lume. Dar Adevărul a răsărit din mormânt și stăpânește toate veacurile.

Învierea lui Isus este o dovadă că Acela care timp de trei ani și jumătate a predicat în Galileea și Iudeea „Vestea cea bună”, n-a fost un simplu om, ci adevăratul Fiu al lui Dumnezeu. Am văzut mărirea Lui, ca a unui născut din Tatăl plin de har și de adevăr. Lumina care a răsărit este lumina cea adevărată care luminează pe tot omul ce vine în lume.

Acela, care s-a arătat la râul Iordanului, care a străbătut Galileea și Iudeea, care a vindecat bolnavii cu puterea sa dumnezeiască și a făcut minuni, este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, mijlocitor între Dumnezeu și oameni. Pe vrășmașii Lui nu i-a zdrobit cu sabia nici cu alte arme, ci cu blândețea Sa. Strălucita lui Înviere a așezat pe vrășmașii Lui așternut picioarelor Sale.

Învierea lui Isus este mărturia cea mai strălucită a adevărurilor predicate de El. Vrășmașii Lui, după ce L-au dat morții, așteptau cu nerăbdare cea de-a treia zi. Credeau că nu va învia și astfel vor avea cel mai puternic argument împotriva Lui. Vor putea să spună poporului că Isus a fost un înșelător și prin urmare toată predicarea lui a fost minciuni și înșelătorii.

Aceia care Vinerea strigau: „Răstignește-L, răstignește-L” și îndemnau poporul să strige ca ei, așteptau duminica, pentru ca să strige și mai tare: Iată, acela, care v-a tulburat mințile, zace și acum în mormânt! Dacă Isus ar fi rămas în mormânt, acolo ar fi rămas și învățătura Lui.

Dar iată că a sosit Duminica și glasurile dușmanilor Lui au amuțit, Cristos a înviat! Cei care L-au urmat în viață au văzut cu ochii lor că nu L-au urmat în zadar și că, credința lor n-a fost zadarnică. Dacă în sufletele lor a fost vreo umbră de îndoială, prin Înviere, ei s-au umplut de credință și I s-au închinat Lui.

Dacă până acum se temeau de cărturari și de farisei, de acum în inima lor a răsărit curajul sfânt, care le-a dat putere să lupte și să predice despre Adevărul răsărit din mormânt, despre Isus Cristos înviat din morți.

În încheiere, să ne bucurăm și noi de Învierea lui Isus Cristos, speranța noastră. Nu moartea este ultimul lucru în viața omului, ci învierea!

Chiar dacă viața noastră este încărcată de suferințe și necazuri, Isus înviat ne spune și nouă ca și Apostolilor: „Pace vouă !”; „Îndrăzniți, Eu am biruit lumea!”

„Voi toți, ce-ați plâns în întuneric
Și nimeni nu v-a mângâiat,
Din lunga voastră-genunchere
Sculați… Cristos a înviat !”.

Vă dorim tuturor sărbători fericite!

Cristos a înviat !

Cu arhierești binecuvântări,

+ Alexandru
Episcop de Lugoj

Dată la Reședința Noastră Episcopală din Lugoj, la Praznicul Învierii Domnului, Anul Domnului 2015.

Însemnare: Această scrisoare pastorală se va citi în fiecare biserică parohială la Sfânta Liturghie din prima zi de Paști 2015, iar în filii se va citi a doua zi.

Autor: PS Alexandru Mesian
Copyright: BRU.ro
Publicarea în original: 07.04.2015
Publicarea pe acest sit: 07.04.2015
Etichete: ,

Lasă un răspuns