Pastorala de Paşti a PF Cardinal Lucian Mureşan

Scrisoare Pastorală
la Sărbătoarea Învierii Domnului
2015

† Lucian Cardinal Mureșan
prin harul și mila Bunului Dumnezeu,
Arhiepiscop și Mitropolit
al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș,
Arhiepiscop Major
al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică,
în deplină comuniune de credință
cu Sfântul Scaun Apostolic al Romei

Onoratului cler împreună slujitor,
cuvioșilor călugări și călugărițe,
iubiților credincioși greco-catolici
și tuturor creștinilor iubitori de Dumnezeu

Iubiți frați și surori în Cristos,

Icoana Învierii Domnului ne vorbește prin limbajul culorilor și al simbolurilor despre conținutul de credință al celei mai importante sărbători a creștinilor: Isus, Fiul lui Dumnezeu, om adevărat și Dumnezeu adevărat, se coboară la iad prin patima și moartea Sa pe cruce, distruge porțile și deci puterea celui rău și îi eliberează pe Adam și Eva, adică de fapt întreaga umanitate, refăcând comuniunea dintre om și Dumnezeu, ruptă prin păcatul strămoșesc.

Noi poate ne-am obișnuit prea mult să percepem mai degrabă partea exaltantă a Paștilor. E adevărat că lumina și pacea sunt simboluri prin excelență ale sărbătorii, însă la baza acestei lumini și a acestei păci stă o teribilă luptă împotriva puterilor întunericului dusă de Isus. Pentru noi și pentru mântuirea noastră, Însuși Fiul lui Dumnezeu a murit pe Cruce. Este necesar de aceea, atunci când contemplăm Învierea Domnului, și poate în zilele noastre mai mult ca oricând, să conștientizăm enorma forță distructivă a păcatului personal, adevărat lăstar înveninat al păcatului strămoșesc. O forță atât de mare încât drumul înspre Înviere, drumul înspre mântuirea de păcate, trece prin Calea Crucii și ajunge la răstignire. Doar privind Golgota putem înțelege adevăratul preț al păcatelor noastre. Iar înțelegând extremul sacrificiu, înțelegem și explozia de bucurie ce urmează. Fiindcă și tradiția ouălor roșii, și masa bogată, sunt tradiții frumoase ce unesc familiile și oamenii între ei, însă rămân ancorate în realitatea creștină doar în măsura în care ne fac să ne aducem aminte de bucuria reîntâlnirii cu Dumnezeu: de faptul că serafimul ce păzea Grădina Raiului își pune din nou sabia în teacă. Și atunci chiar avem ce sărbători: suntem din nou primiți la banchetul Împărăției Cerurilor!

Primele cuvinte adresate de către Isus ucenicilor după Înviere sunt un imperativ al vieții creștine: bucurați-vă! Isus înviat este rațiunea bucuriei ucenicilor. O bucurie ce începe prin anunțul arhanghelului Gabriel în Nazaret, prin acel “Bucură-te cea plină de har!” și se împlinește odată cu Învierea Domnului. Maica Sfântă este prima creatură ce poartă în inima Ei adevăratul izvor al bucuriei: Isus, Fiul lui Dumnezeu. Îl poartă și ni-L dăruiește și nouă, fiilor Ei din umbra Crucii. Din acel moment, bucuria Mamei devine bucuria fiilor.

Iubiți credincioși,

Învierea Domnului ne vorbește despre prezența continuă a lui Isus lânga noi. În toate clipele, în toate zilele, în bucurii și suferințe, până la sfârșitul vieții. O prezență ce ne face bogați în fericire, speranță și pace interioară. Fiindcă tot ceea ce ne sperie în lumea în care trăim: crize, catastrofe, injustiții, boli, într-un cuvânt tot ceea ce are miros de moarte, a fost învins de Isus, Cel ce cu moartea Sa a călcat moartea. Oamenii ne pot lua totul, chiar și viața, dar nu ni-L pot lua pe Dumnezeu din suflet. Iar când îl avem pe Dumnezeu avem totul. Putem privi la viața noastră, cu toate frumusețile ei, ca la un minunat dar al Cerului, dar cu detașare în același timp, știind că Cel ce dăruiește este mai mare decât darul Său. Trăind în felul acesta viața, experimentăm o palidă licărire din darul adevărat, adică viața veșnică, loc al comuniunii perfecte cu Dumnezeu. Ne e un bun exemplu călugărul întemnițat din cauză că nu vroia să se închine împăratului și căruia acesta din urmă îi spune: “Dacă nu te închini mie iți iau toate bunurile!” Călugărul îi răspunde: “Sunt sărac, nu posed nimic”. Împăratul continuă: “Dacă nu mi te închini, îți ucid familia!” Călugărul îi răspunde cu o urmă de zâmbet pe față: “Trăiesc de unul singur în chilia mea”. Văzându-se fără șansă de izbândă, împăratul folosește ceea ce crede a fi cea din urmă și cea mai înfricoșătoare amenințare: “Dacă nu te închini mie îți iau viața!” Omul lui Dumnezeu îi răspunde liniștit: “Îmi faci un mare bine, fiindcă mă ajuți să scap mai repede din încercările acestei lumi și să-mi întâlnesc adevăratul Împărat”.

Unul dintre maeștrii imnografiei creștine, sfântul Efrem Sirul, declarat Doctor al Bisericii de către papa Benedict al XV-lea în anul 1920, cânta misterul pascal ce permite oamenilor o astfel de libertate față de stăpânitorii acestei lumi, exaltând felul în care prin Fiului Lui Dumnezeu, perfecțiunea divină se întâlnește cu abisul sărăciei umane. De multe ori spunem poate doar din vârful limbii “Cristos a înviat”, fără a interioriza conținutul teologic ce se ascunde dincolo de cuvinte. Citind sau recitind câteva strofe din minunata creație a sfântului Efrem Sirul, avem ocazia să trăim mai profund misterul în fața căruia chiar și îngerii își acoperă fața, nereușind să cuprindă profunzimea tainei de umilință și iubire a lui Dumnezeu pentru noi:

Cel care pe muntele Sinai făcea să încremenească poporul cu vocea Sa,
Nu și-a deschis gura Sa în fața celor ce îl osândeau.
S-a așezat pe cruce, Cel ce șade pe scaun de heruvimi,
Apă a cerut Cel ce este izvor de apă vie,
Cu fiere l-au adăpat pe Cel ce tuturor dăruiește mierea înțelepciunii
S-a dăruit acelora care trebuiau să aibă viață prin moartea Lui,
Ca și mielul din Egipt, i-a eliberat tocmai pe cei care îl sacrificau,
Pe oameni, care îi răstigneau trupul, i-a făcut membre vii ale trupului Său.
În pânză de in a fost înfășurat Cel ce cu vocea Lui l-a scos pe Lazăr din pânzele morții,
În mormânt de stâncă a fost pus Cel ce cu vocea Lui cutremura stâncile munților,
Tu, Cel PreaÎnalt, Te-ai făcut mic Prunc pentru noi,
Tu, Cel ce pururi veghezi, ai adormit pentru mântuirea noastră,
Tu, Cel Viu ai murit pentru noi,
Tu, Împăratul tuturor, ai primit dispreț, pentru a ne dărui nouă cinstea dintru început”

Iubiți frați întru Cristos,

Maica Domnului este tot timpul lângă Fiul Ei, de la Betleem și până la Ierusalim. În orice situație, de bucurie sau de suferință, cuvântul și promisiunea lui Dumnezeu îi ghidează pașii, fiind far călăuzitor și dătător de speranță. În fața crucii și a mormântului continuă să spere și de aceea vede învierea Fiului său. Durerea se transformă în bucurie fără margini, făgăduința devine realitate, iar Isus este de acum cu Ea în toată vremea. Nimeni și nimic nu-i mai poate despărți. Din acest motiv Maica Sfântă este adevăratul model al vieții creștine. Sub mantia Celei pe care am primit-o de Mamă sub cruce, înaintăm și noi pe cărările acestei lumi, bogați de bogăția Ei de credință și speranță. Lumina Învierii ce luminează nopțile sufletelor noastre este ocrotită pururea de Cea care a adus-o pe lume, a îngrijit-o și a însoțit-o până la mormânt și dincolo de el. Cu o astfel de Lumina și cu o astfel de Mamă, mormintele vieții noastre, locuri de boală și de suferință, sunt transfigurate și devin locuri de întâlnire cu Cel ce a luat asupra Lui durerile noastre. Salutul creștinesc: “Cristos a înviat, Adevărat a înviat” devine astfel o memorie continuă a biruinței Fiului lui Dumnezeu și un fundament al speranței pentru noi, iar prin noi pentru semenii noștri.

Maica Tereza de Calcuta, la începutul misiunii sale, aude încontinuu duioasa cerere din partea lui Isus: “Vino, fii lumina mea!” Mântuitorul îi spune că are nevoie de ea pentru a ajunge la cei nevoiași. De aceea, Vouă, tuturor credincioșilor, Vă adresez și eu chemarea de a deveni lumina lui Cristos în această lume. Cuvintele preotului din noaptea Învierii “Veniți de luați Lumină” să devină un imbold pentru fiecare dintre noi: luând lumina, să devenim lumină. Să fim lumina lui Cristos pentru frații și surorile noastre, într-o lume ce se zbate în durerile facerii, așteptându-L pe Cel mort și Înviat, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, Cel ce iarăși va să vină să judece viii și morții și a cărui Împărăție nu va avea sfârșit!

Dimpreună cu Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore, Vă doresc tuturor sărbători pascale binecuvântate, în lumina lui Cristos cel înviat.

Cristos a înviat! Adevărat a înviat!

† Cardinal Lucian
Arhiepiscop și Mitropolit
Arhiepiscop Major

Autor: PF Lucian Mureșan
Copyright: BRU-Italia.eu
Publicarea în original: 07.04.2015
Publicarea pe acest sit: 10.04.2015
Etichete: ,

Lasă un răspuns