Pastorala de Crăciun a PS Virgil Bercea

Scrisoare pastorală la
sărbătoarea Nașterii Domnului 2016

Căci așa de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. (In 3, 16)

Dragi credincioși,

În noaptea sfântă a Crăciunului, Dumnezeu îl trimite pe Fiul său iubit pentru a se naște în familia lui Iosif și a Mariei, din dragoste pentru omenire și din iubire pentru fiecare om în parte, pentru fiecare dintre noi. Astfel, trimis peregrin pe pământ, Fiul Domnului se naște neștiut încă de lumea cea largă într-o peșteră străină și rece, dar într-o familie bună și primitoare, devenită sfânt model de urmat pentru toate familiile.

Evenimentul nașterii unui copil într-o familie nu este unul obișnuit. Cu atât mai neobișnuit și mai tulburător este nașterea Cuvântului lui Dumnezeu într-o familie a oamenilor. Este o taină adânc învăluitoare, o hotărâre divină care a schimbat cursul istoriei și a dat, pentru totdeauna, sens vieții omului ca individ, vieții fiecăruia dintre noi și, fără îndoială, omenirii ca destin colectiv. La nașterea pruncului Isus, Maria și Iosif, păstorii și magii se minunează și sărbătoresc momentul, copleșiți parcă de o fericire căreia nu-i cunosc toate energiile, dar pe care o resimt ca miracol dătător de credință tare; Simeon și Ana își văd promisiunea din veac împlinită, iar nu după multă vreme învățătorii legii, în templul din Ierusalim, sunt surprinși de înțelepciunea copilului Isus. Cei treizeci de ani ai Mântuitorului trăiți la Nazaret într-o familie onestă, modestă și vrednică, ne dau dimensiunea și valoarea unei familii în sensul rosturilor sale esențiale, al Familiei Sfinte și – nu vom osteni a sublinia mereu acest imperativ! – în același timp ne dau valoarea și rostul unei familii de astăzi.

Între Iosif, Maria și Isus s-a creat o legătură de iubire, de respect și fidelitate care a unit Familia Sfântă din Nazaret. Din această legătură sfântă se revarsă lumina care strălucește și dă speranța oricărei familii în această lume pentru a merge pe un drum propriu și personal chiar dacă acesta este semănat și cu încercări, menite acestea să facă și mai intensă bucuria împlinirii și a credinței în milostivirea Domnului. Casa din Nazaret, cu Familia celor trei protagoniști – Isus, Maria și Iosif – ne ajută să înțelegem ce înseamnă familia adevărată, o comuniune în care există tot ceea ce înseamnă viață morală: și dragoste, și lipsuri și bucurii, noblețe de caracter și sacralitate, unire întru iubire pentru toată viața în numele Domnului. Această Familie Sfântă ne ajută să înțelegem ce înseamnă creșterea și educarea pruncilor și cât este de importantă participarea familiei în viața socială de fiecare zi (Cf. Papa Paul VI, 1964, Nazaret).

Dragilor, înțelegeți așadar că după modelul Sfintei Familii ar trebui să ne conducem viața în familiile noastre. ,,Familia este imaginea lui Dumnezeu, adică comuniune de persoane. Prin botez, vocea Tatălui ni-L arată pe Isus ca fiind Fiul iubit iar în această dragoste putem să-l recunoaștem pe Spiritul Sfânt (cf. Mc 1,10-11). Isus care a împăcat în sine toate lucrurile și l-a mântuit pe om din păcat, nu numai că a readus căsătoria și familia la forma lor originară ci a și ridicat-o la forma sacramentală a iubirii Sale pentru Biserică (cf. Mt 19, 1-12; Mc 10,1-12; Ef 5,21-32). (…) De la Cristos, prin mijlocirea Bisericii, căsătoria și familia primesc harul Spiritului Sfânt, pentru a mărturisi Evanghelia iubirii lui Dumnezeu” (Amoris Laetitia 71).

Dragii mei,

O simplă consultare a Dicționarului Explicativ al limbii române ne oferă definiri uzuale ale familiei: ea e o ,,formă socială de bază, întemeiată prin căsătorie, care constă din soț, soție și descendenții lor. Succesiune de generații ce se trag dintr-un strămoș; neam; seminție”. Se cuvine să precizăm că noi, creștinii, înțelegem prin soț și soție, bărbatul și femeia.

Trăim într-o lume în criză care contestă tot mai puternic și mai periculos familia tradițională. Se încearcă și o distrugere a familiei așa cum e cunoscută de-a lungul istoriei. Iată, acum ni se spune că a ne numi bărbat sau femeie este doar ,,o moștenire culturală” și nu ține de ,,dreptul natural” sădit de Dumnezeu în creație. Trăim într-o lume în care valorile creștine sunt tot mai mult puse la zid și se încearcă excluderea lor din viața socială pentru a le ascunde într-un domeniu privat. Este o realitate a acestor vremuri care generează neliniște și confuzie.

În acest context și împotriva efectelor sale nocive în plan natural și moral, este important să reafirmăm cu toată tăria că familia totuși are valori care se nasc din Sfânta Scriptură: „și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; …; a făcut bărbat și femeie” (Fac 1,27); „ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (cf. Mt 19,6; Mc 10,9) și care, au directă legătură cu imnul iubirii pe care Sfântul Pavel îl propune Corintenilor. „Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă” (1 Cor 13, 4-7).

Da, dragi credincioși! În viața de familie „se impune să cultivăm acea forță a iubirii și acea dragoste care ne ajută să luptăm împotriva tuturor relelor și amenințărilor din exterior sau din interior. Iubirea, după cuvintele Sfântului Pavel, este răbdătoare, binevoitoare, se poartă cuviincios, afirmă adevărul, renunță la sine, gândește mereu binele, crede și speră până la capăt și ajută familia să crească în caritate prin puterea sacramentului cununiei. Dragostea în familie ne ajută să conștientizăm faptul că aceasta este icoana iubirii lui Dumnezeu pentru noi” (cf. AL 119-121). O familie și o căsnicie care pune în comun totul, pentru toată viața, trăiește în bucurie și în frumusețe, în încercare și împliniri adevărata valoare a ființei umane: iubirea. În plus, o familie întemeiată pe dragoste sinceră și dăruire reciprocă se desăvârșește și crește prin dialogul și buna înțelegere dintre soț și soție, dintre părinți și copii, dintre tineri și vârstnici prin grijă și răbdare reciprocă, prin iubire dăruită și împărtășită (cf. AL 195).

Dragi credincioși,

Familia este o comunitate de viață și de iubire, este o comunitate în care harul lui Dumnezeu lucrează. Prin puterea și cu lucrarea harului, Iosif nu o abandonează pe Maria; prin puterea și cu lucrarea harului, Iosif cu Maria pornesc spre Bethleem; prin puterea și cu lucrarea harului, Iosif cu Maria îl primesc pe Isus în peșteră, pe fânul din iesle; prin puterea și cu lucrarea harului, emigrează în Egipt, se întorc în Nazaret, iar aici cu aceeași putere și lucrare a harului îl cresc, îl educă și îl învață pe Isus tainele vieții omenești. Da, prin puterea și cu lucrarea harului lui Dumnezeu, au făcut toate acestea pentru că s-au simțit legați prin taina căsătoriei ca formând o familie: Familia Sfântă.

Dacă Isus Hristos a fost crescut, ocrotit, educat de Iosif și Maria, familia are, și este salutar să aibă și astăzi, rolul esențial de a-și educa pruncii. A educa nu este o sarcină oarecare, nu înseamnă a avea cu orice preț un stil nou, nu înseamnă a face uitată buna tradiție creștină, ci dimpotrivă, înseamnă a cultiva în sufletul și cugetul copiilor valorile solide ale bunei cuviințe, ale respectului, ale muncii oneste, ale speranței și, desigur, ale credinței. Copiii sunt educați în familie cu autoritate, iubire și ascultare reciprocă, pentru a crește armonios și echilibrat, iar părinții cresc în pas cu pruncii lor și cu noutățile societății cotidiene, preluate cu discernământ, cu înțelepciune, cu grijă neadormită. Familia este primul loc de educație religioasă atunci când mamele sau bunicile pun în rugăciune mâinile pruncilor sau nepoților lor. Pe drumul credinței, niciodată nu suntem singuri: Isus ne este model, iar Spiritul Sfânt ne dă tăria Tatălui care ne ajută să nu cădem pe drumul vieții, sau să ne ridicăm atunci când cădem.

Iubiți credincioși,

Am simțit nevoia să vă invit mai stăruitor să medităm împreună, acum la minunata Sărbătoare a Nașterii la Pruncului, la ceea ce înseamnă Familia, în sens creștin, în sensul acreditat de istorie și de buna tradiție, pentru a ne revigora cugetele și sufletele sub lumina miraculoasă a Crăciunului pentru a putea răspunde cu dragoste și credință, cu tărie și seninătate lăuntrică marilor încercări pe care istoria de zi cu zi ni le pune în față ca pe niște provocări ce trebuie nu să ne surpe, ci să ne facă mai puternici, mai plini de speranță și de bucurie. Să nu uităm nici măcar o clipă că:

atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât ni l-a dat pe Unicul Său Fiu! Astăzi s-a născut Hristos în Bethlehemul Iudeii, într-o Familie! Și noi ne-am născut într-o familie. Vă îndemn așadar: iubiți Familia Sfântă! Iubiți-vă și respectați-vă familia din care proveniți! Apărați familia ca pe un bun pe care ni l-a dat Dumnezeu!

Vă doresc Sărbători fericite și La mulți Ani!

Episcop
+ Virgil BERCEA

Autor: PS Virgil Bercea
Copyright: EGCO.ro
Publicarea în original: 20.12.2016
Publicarea pe acest sit: 20.12.2016
Etichete: ,

Lasă un răspuns