Pastorala de Crăciun a PS Virgil Bercea

Scrisoare pastorală la
sărbătoarea Nașterii Domnului 2014

Nu vă temeți. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare,
care va fi pentru tot poporul. (Lc 2, 10)

Dragi credincioși,

Nașterea Domnului nostru Isus Cristos aduce în fiecare casă și în fiecare persoană bucuria sfântă a Crăciunului.„Bucuria evangheliei umple inima și viața celor care se întâlnesc cu Isus. Cei care se lasă mântuiți de El sunt eliberați de păcat, de tristețe, de golul interior, de izolare. Cu Isus Cristos mereu se naște și se renaște bucuria” (1). Sufletul omului este mai bun, inima mai iertătoare, îngerii vin și pacea domnește. Aceste momente le-am trăit pe când eram copii dar și acum, la acest ceas târziu al istoriei, simțim că Domnul vine cu aceeași bună mireasmă spirituală, cu aceeași lumină lină de sărbătoare pentru tot omul. Nașterea Domnului reprezintă și pentru Țară, pentru Țara noastră, un moment de bucurie și de încredere, de demnitate și de speranță, de aducere aminte și de propuneri pentru viitor, pentru ziua de mâine.

Cristos se naște, este ceasul bucuriei și ne amintim că îngerul Gavril îi spune Mariei: „Bucură-te!” (Lc 1,28); de bucurie a săltat pruncul în sânul Elisabetei când a vizitat-o Maria (cf. Lc 1,41); de bucurie în credința de Dumnezeu a tresăltat spiritul Mariei (Lc 1,47); plin de bucurie era Ioan Botezătorul când îl vestea pe Cel care trebuia să vină (In 3,29); și, de bucurie în Spiritul Sfânt a tresăltat și Domnul (Lc 10,21). Isus Cristos se naște în lume ca să ne aducă bucuria (cf. In 15,11), vine pentru ca această bucurie să rămână și nimeni să nu o ia de la noi (cf. In 16,22) iar noi, „plini de bucurie”(cf. Fapte 13,52), de bucuria Nașterii Domnului suntem chemați să o transmitem altora (cf. Fapte 8,8) (2). Bucurați-vă dragi credincioși: Domnul ne aduce astăzi pacea și bunaînvoire, încrederea și libertatea fiilor lui Dumnezeu, tăria și curajul de a ne păstra credința!

Dragii mei,

În acest spirit al bucuriei Îngerul le spune păstorilor: „nu vă temeți. … vi s-a născut azi Mântuitor, care este Cristos Domnul” (Lc 2, 10-11)! Vă îndemn și eu împreună cu îngerii dar și cu Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea: „nu vă temeți să-l primiți pe Cristos și să acceptați puterea Sa! Deschideți larg porțile inimilor voastre lui Cristos” (3)! Precum în urmă cu 2000 de ani Domnul a venit într-o peșteră, tot așa a venit și în urmă cu 25 de ani când, prin jertfa tinerilor, ne-am dobândit libertatea și demnitatea și, tot astfel Domnul vine și astăzi. Cristos Domnul „știe ce este în sufletul omului!”Domnul a știut bine ce a fost în inima păstorilor dar a știut și ce a fost în sufletul celor trei Crai de la răsărit când le-a primit darurile, precum a știut bine și ce a fost în inima tinerilor din preajma Crăciunului anului 1989 care i-au oferit alte daruri: sufletul, inima și viața lor.

Au trecut, dragi credincioși, 25 de ani de la căderea zidului Berlinului, a „cortinei de fier”, de la căderea comunismului și în țara noastră. Ei, tinerii de la Timișoara sau București, de la Sibiu sau Brașov de la Iași sau Oradea l-au întâmpinat pe Mântuitorul cu jertfa lor, nu le-a fost frică deoarece știau că viața lor se împletea cu bucuria Nașterii Domnului. Da, nu le-a fost frică! În bucuria și tăria lor de caracter noi ne trăim astăzi libertatea; în bucuria și dăruirea lor noi astăzi putem propovădui Evanghelia; în bucuria și jertfa lor astăzi noi trăim Crăciunul.

Dragi credincioși,

Domnul vine! Din păcate, în locurile unde s-a născut, a copilărit și și-a împlinit sacra sa misiune Isus nu este pace. Pe acele meleaguri unde odată „îngerii cântau iar păstorii lăudau și preamăreau pe Dumnezeu” (cf. Lc 2,14-20), în Țara Sfântă, domnesc prea multe ideologii și ambiții omenești care atentează la siguranța și libertatea persoanei umane. În Noaptea Sfântă de Crăciun suntem chemați să fim uniți în rugăciune și în sfânt colind cu toți cei care trec prin grele încercări în Țara Sfântă dar și în Siria, Irak, Nigeria, Sudan sau Ucraina, pentru pace și bună înțelegere între oameni și națiuni, între familii și popoare.

Dragii mei, „fiți cu mintea întreagă și privegheați în rugăciuni. … dar, mai presus de toate, să aveți o dragoste statornică între voi” (1Pt 4,7-8): răspundeți răului cu binele, neîncrederii cu speranța, dezolării cu credința, răzbunărilor cu iubirea (cf. Lc 6,35). Noi, cei care am primit bucuria, noi cei care l-am primit pe Isus în viața noastră, trebuie să-l oferim și altora, să dăruim bucuria aceasta neasemuită și celor care însetează după ea pentru că: „noi am văzut și mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul; … iar noi am cunoscut și am crezut iubirea” (cf. 1 Ioan 4, 14-16) (4). Uniți cu Isus, căutăm ceea ce el caută, iubim ceea ce el iubește. În fond, ceea ce căutăm este slava Tatălui, trăim și acționăm „spre lauda gloriei harului său” (Ef 1,6) (5).

Dragi credincioși,

Vedem că Isus se naște într-o lume în care singurătatea persoanei umane devine o constantă, în care parcă uităm să ne povestim lucrările Luminii unii altora, în care foarte mulți tineri români, dar nu doar români și nu doar tineri, sunt la muncă prin Europa sau prin lumea largă, într-o lume în care avem tot mai mulți copii rămași singuri, fără părinți, cu bunicii sau cu neamurile, într-o lume în care numărul celor săraci devine tot mai mare. Este o realitate pe care nu putem să o ascundem, pentru că ea aduce atâta suferință și neliniște, încât, de la un punct încolo, doar credința în Dumnezeu, doar nădejdea în tăria celor sfinte pot dărui inimii însingurate o cale și un adevăr care să o lumineze.

Da, Isus vine din nou pentru fiecare în parte, pentru fiecare acolo unde el este. Iar dacă Domnul este atât de bun, la rândul nostru și noi trebuie să fim buni cu cei singuri, să-i respectăm pe cei plecați printre străini, să mângâiem pe copii și pe cei vârstnici, să-i ajutăm pe cei nevoiași: „să ne iubim unii pe alții” (cf. Io 13,34). Să nu uităm că Isus Cristos, prin venirea sa în lume, prin patima, moartea și învierea Sa ne-a recâștigat demnitatea și libertatea de „fii ai lui Dumnezeu” (6). Această demnitate și această libertate sunt infinit de prețioase pentru că se împărtășesc din sfințenie și, drept firească urmare, ele trebuie promovate și apărate împotriva oricăror violențe și discriminări spre binele tuturor din întreaga lume (7).

Crăciunul este Sărbătoarea bucuriei fiind Sărbătoarea aducerii-aminte de Nașterea lui Cristos; Crăciunul este Sărbătoarea curajului și comemorării celor dragi, victime ale comunismului și ale altor atâtea orori ale istoriei omenirii; Crăciunul este Sărbătoarea Buneivestiri pentru tot poporul și a respectului pentru cei încercați și în suferință; Crăciunul este Sărbătoarea Adevărului care vine și Sărbătoarea demnității și libertății ființei umane, Crăciunul este Sărbătoarea Nașterii Domnului, a colindelor, a noastră, a tuturor.

La tot omul de bunăvoință și fiecăruia în parte vă urez:

Sărbători Fericite cu pace și bucurii de Nașterea Domnului!

La mulți Ani cu sănătate!

Note
(1) Papa Francisc, Evangelii Gaudium, 1
(2) Cf. Evangelii Gaudium, 5
(3) Ioan Paul al II-lea, 22 octombrie 1978
(4) Cf. Papa Benedict al XVI-lea, 21 octombrie 2014
(5) Cf. Papa Francisc, Evangelii Gaudium, 267
(6) Cf. Conciliul Vatican II, Dignitatis Humanae, 3
(7) Cf. Papa Francisc, Discurs la Parlamentul Europei, 25 noiembrie 2014

Autor: PS Virgil Bercea
Copyright: EGCO.ro
Publicarea în original: 23.12.2014
Publicarea pe acest sit: 23.12.2014
Etichete: ,

Lasă un răspuns