Pastorala de Crăciun a PS Virgil Bercea

Scrisoare Pastorală la Nașterea Domnului Nostru Isus Cristos – 2005
PS Virgil Bercea, Episcop greco-catolic al Eparhiei de Oradea

„Iar dacă s-a născut Isus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod împăratul Iudeii, iată magii de la răsărit care au venit în Ierusalim întrebând: Unde este împăratul Iudeilor cel ce s-a născut?” (Mt. 2,2)

Iubiți credincioși,

Regii Magi, astrologi învățați ai Orientului îndepărtat, care se ocupau cu citirea semnelor cerului, au văzut o stea care, în conformitate cu cunoștințele lor, le anunța nașterea unui împărat, Împăratul Iudeilor. Nașterea lui Isus era așteptată de poporul evreu, dar și de întreaga umanitate. Studiul astrelor și al cerului era ocupația centrală a acestor înțelepți, iar de acest fapt Dumnezeu se servește pentru a le comunica voința Sa divină în raport cu poporul ales. „Dumnezeu îi cheamă prin intermediul unor lucruri comune și familiare lor pentru a le descoperi o stea cu totul specială, diferită de toate celelalte prin frumusețea și strălucirea Sa” (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariu la Evanghelia după Matei, 6, 3). Ei, Magii, sunt singurii care își dau seama că trăiesc un eveniment cu totul special din viața lor. Acest fapt demonstrează că omul, cu cât cunoaște universul și realitățile care există în jurul său, cu atât mai mult el reușește să se apropie de Dumnezeu, să se cunoască pe sine însuși, cu atât mai mult reușește să-și dea un răspuns, prin lumina credinței, la întrebări de genul: „Cine sunt? De unde vin și încotro merg? De ce se manifestă prezența răului? Ce va fi după viața aceasta?” (Ioan Paul al II-lea, Fides et Ratio, n. 1).

Pentru un creștin, căutarea lui Isus reprezintă scopul prim și ultim, acesta fiind țelul cel mai înalt din viața fiecărei persoane. Fiecare om este purtătorul unei stele, pe care o numim harul Spiritului Sfânt, și care-i aduce în viață lumină și pace, dragoste și înțelegere, dacă știe să-i asculte șoaptele și chemarea; sau poate să trăiască în confuzie și dezordine atunci când refuză și neagă prezența și harul Domnului în viața proprie.

Magii „au văzut steaua” și au pornit la drum: au lăsat familiile și pe prietenii lor, au renunțat la comoditatea și bunăstarea materială, au abandonat preocupările și munca zilnică, au lăsat totul în urmă, fără prea multe explicați și fără certitudinea că vor găsi ceva, au plecat în căutarea lui Mesia, în căutarea celui născut în iesle. Călătoria magilor, cu siguranță, a fost lungă și dificilă. Dar prin tenacitatea lor Magii ne dau o lecție de curaj și credință, de convingere, de iubire și speranță în Dumnezeu, care ne este călăuză în căutarea drumului autentic al vieții noastre.

Dintre toți oamenii acelor timpuri, care au contemplat de la „distanță” steaua Orientului, doar aceste trei persoane: Gașpar, Melchior și Baltasar i-au descoperit semnificația. „Ființa umană este cuprinsă de uimire când se descoperă în lume, în relație cu alți semeni ai săi și se vede părtașă la destinul lor. De aici începe drumul care o va conduce apoi la descoperirea unor noi orizonturi de cunoaștere. Fără uimire omul ar cădea în repetiție și, puțin câte puțin, nu ar mai fi în stare să ducă o existență cu adevărat personală” (Fides et Ratio, n. 4). Cu siguranță și alte persoane au văzut „steaua de la Răsărit”, precum este posibil să fi primit acel har, acea percepție supranaturală de a înțelege extraordinarul acelei stele, însă, ori din cauza indiferenței, ori din cauza fricii de necunoscut, nu au răspuns chemării misterioase din partea Domnului.

Dragii mei,

Coordonatele căutărilor noastre se îndreaptă uneori spre Betleem, iar alteori spre o țintă greșită, pe care noi singuri ne-o „imaginăm în mod virtual”, fără a coopera cu realitatea în care trăim, fără a coopera cu șoaptele harului Spiritului Sfânt, care ne pot călăuzi în mod autentic, prin Biserică, la Cristos. Niciodată nu trebuie să uităm că „a da mărturie despre Adevăr este o sarcină care ne-a fost încredințată nouă, și nu putem renunța la El fără a sărăci slujirea pe care am primit-o” (Fides et Ratio, n. 6).

La originea credinței noastre de ființe umane se află o întâlnire, unică în felul ei, care indică descoperirea unui mister ascuns de veacuri (Cf. 1Cor. 2,7; Rom. 16, 25-26). Acest mister este acum revelat: i-a plăcut lui Dumnezeu, în bunătatea și înțelepciunea Sa, să se dezvăluie și să facă cunoscut misterul voinței sale (Cf. Ef 1,9); deoarece prin Cristos, Cuvântul făcut trup, oamenii pot ajunge la Tatăl în Spiritul Sfânt, și se fac părtași la firea dumnezeiască. Această întâlnire este o inițiativă cu totul gratuită, care pornește de la Dumnezeu pentru a ajunge la omenire, pentru a o mântui (Fides et Ratio, n. 7).

Societatea modernă, în pofida faptului că a evoluat foarte mult din punct de vedere științific și cultural, a creat o ruptură între credință, știință și viață. „Timpul pe care îl trăim, cu provocările care-i sunt proprii, ne apare ca o perioadă de rătăcire. Mulți bărbați și femei par dezorientați, nesiguri, lipsiți de speranță. Destui creștini împărtășesc această stare sufletească căreia îi putem spune că este o pierdere a memoriei și a moștenirii creștine. Aceasta este însoțită de un fel de agnosticism practic și de un indiferentism religios, de incapacitatea oamenilor de a integra mesajul evanghelic în experiența cotidiană, care sporește dificultatea de a trăi propria credință în Isus” (Ioan Paul al II-lea, Ecclesia in Europa, n. 7).

Iubiți credincioși,

Întrebarea Magilor, „unde este regele iudeilor?”, este destul de simplă, dar are o semnificație foarte profundă și înglobează în ea toată problematica vieții și a existenței umane. Această întrebare presupune un șir de alte întrebări, cum ar fi: unde trăiește Dumnezeu, cu adevărat El există? Unde este iubirea, în care cotlon al sufletului, de unde vine ea și care este rolul și sensul ei? De ce există suferința umană, care este scopul ei? Trebuie oare să credem cu adevărat în viața veșnică? Unde merge sufletul după moarte și de ce există moartea? Și… am putea continua la nesfârșit seria acestor întrebări.

Răspunsul îl găsim mai întâi în Cartea Sfântă, apoi ni-l pot da acești oameni învățați, Magii, care l-au întâlnit pe Prunc în ieslea Sfântă, și care au crezut. Răspunsul la aceste întrebări ni-l dau mentorii noștri, părinții sau profesorii care ne-au educat sau ni-l dau sfinții din toate timpurile și, mai ales, cei contemporani cu noi. Ne putem gândi aici la Maica Tereza de Calcuta sau la Padre Pio, sau de ce nu la Papa Ioan Paul al II-lea.

Magii puneau întrebări pentru că erau frământați de dorința de cunoaștere, însă nouă Adevărul ne-a fost revelat de Tatăl prin puterea și cu lucrarea Spiritului Sfânt, în Cuvântul făcut trup în persoana Domnului. Viața noastră devine astfel o căutare continuă a lui Isus, iar pe acest drum suntem călăuziți de Cuvântul Domnului, de Sfânta Tradiție și de magisteriul Bisericii.

Iubiți credincioși,

Din nou, Isus se naște în peștera sufletului nostru, chiar dacă asistăm la „o umbrire a speranței” și la „un fel de teamă de a înfrunta viitorul”. Isus se naște iară chiar dacă mulți oameni trăiesc o profundă „senzație de singurătate” ori trec prin „grave crize familiale”. Isus se naște iară chiar dacă nu au dispărut „conflictele etnice sau atitudinile rasiste, tensiunile inter-religioase”, războiul și terorismul. Isus se naște iară chiar dacă „individualismul” este tot mai pronunțat și iubirea aproapelui nu mai este la modă. Chiar dacă asistăm la aceste realități, „omul nu poate trăi fără speranță: viața sa ar fi golită de orice sens și ar deveni insuportabilă”(Cf. Ecclesia in Europa, n. 8-10). Iar Speranța noastră este Isus, care astăzi, în ziua de Crăciun, se naște în viața noastră din nou.

Așa după cum știți, nu lipsesc semnalele de speranță nici din viața Bisericii noastre. Aș vrea să enumăr aici doar câteva: prezența tinerilor noștri la Köln, la Întâlnirea Mondială cu Sfântul Părinte, Papa Benedict al XVI, primirea Catedralei „Sfântul Nicolae” la Oradea, care este maica tuturor bisericilor din Eparhia noastră, recunoașterea demnității de Arhiepiscopie Majoră pentru Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, din partea Sfântului Scaun al Romei. Mari lucruri a făcut pentru noi Domnul! Să ne bucurăm, să-L lăudăm și să-I mulțumim împreună cu Regii Magi, în ziua de Crăciun.

Domnul, cel ce s-a născut în Betleem, să vă aducă haruri și binecuvântări, pace și bună voire, belșug în case și bună înțelegere!

Crăciun sfânt și fericit! La Mulți Ani!

+ Virgil BERCEA
Episcop

Autor: PS Virgil Bercea
Copyright: BRU.ro
Publicarea în original: 22.12.2005
Publicarea pe acest sit: 22.12.2005
Etichete: , ,

Lasă un răspuns