Pastorala de Crăciun a PS Virgil Bercea

Scrisoare Pastorală la Nașterea Domnului Nostru Isus Cristos – 2004
PS Virgil Bercea, Episcop greco-catolic
al Eparhiei de Oradea

„Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace! Că astăzi Betleemul primește pe Cel ce șade de-a pururi împreună cu Tatăl; astăzi îngerii slăvesc cu dumnezeiască cuviință pe Pruncul, Cel ce S-a născut. Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire”.
(Stih, Glasul 6, La Praznicul Nașterii Domnului)

Dragi credincioși,

Nașterea Domnului, așa cum ne este prezentată de Sfântul Evanghelist Luca, este un eveniment, o întâmplare adevărată: „pe când erau în Betleem, s-au împlinit zilele ca Maria să nască: și a născut pe fiul ei” (Lc. 2, 6-7); un eveniment care aparține istoriei umanității. Alegerea de către Dumnezeu a momentului istoric al Întrupării Mântuitorului rămâne pentru noi o taină. Isus nu este un Moș Crăciun, nu este un Santa Klaus, nu este nici un extraterestru, ci este cu adevărat Cristos Domnul, iar nașterea Lui nu este o fabulă, ci este istorie, istorie adevărată.

Astăzi, în cetatea lui David, vouă s-a născut un Mântuitor, care este Cristos, Domnul” (cfr. Lc 2, 11) – cu aceste cuvinte îngerii anunță vestea păstorilor. Un copil sărac și amărât, un copil care doarme într-o iesle a unui grajd nenorocit: acesta este Mântuitorul, acesta este Mesia cel propovăduit de profeții Vechiului Testament, acesta este Fiul lui Dumnezeu venit în lume pentru a ne elibera de răutatea păcatelor și de frica morții. De fapt, aceasta este Vestea cea bună pe care o primesc păstorii de la îngeri: copilul din iesle este Domnul cel de veacuri așteptat.

Dragii mei,

Dumnezeu nu trăiește separat de istoria umanității, ci se face prezent în ea în mod direct prin Fiul Unul Născut, în tăcerea Tatălui și în plânsul duios al Maicii Domnului. Dacă și noi, credincioșii de astăzi, înțelegem mesajul acestui eveniment, vom auzi, la rândul nostru, sub cerul înstelat al nopții sfinte de Crăciun pe îngerii care cântă „Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Lc. 2,14).

Biserica, dintotdeauna, a trăit și trăiește acest mesaj sfânt pentru că drumul Betleemului conduce la Golgota. Misterul Nașterii Domnului este strâns unit de misterul crucii: să ne gândim la pruncii uciși de Irod, la moartea lui Ștefan, la răstignirea Domnului, la martiriul primilor creștini sau la cel al părinților Bisericii noastre. Totuși, acest lucru nu trebuie să ne înfricoșeze ci, dimpotrivă, trebuie să ne de-a curaj și tărie de a-l urma pe Cristos, prin exemplaritatea trăirii credinței noastre.

Precum magii s-au lăsat călăuziți de-o „stea” pe drumul în căutarea Domnului, tot astfel și noi, în pofida tuturor dificultăților, să ne lăsăm „îndreptați” de-o „stea„, pentru a-l întâlni pe Isus în viața noastră. În întunericul nopții Bisericii noastre, credința a fost „steaua” călăuzitoare pe drumul suferinței și al martiriului, bine știind că: „lumina luminează în întuneric, și întunericul nu a cuprins-o„.

Dragii mei,

Călătorind cu „steaua” în acest an, an care e pe cale să-și închidă porțile, ne-am oprit pentru un moment să-l întâlnim pe Domnul la Șimleu Silvaniei, apoi la Șuncuiușu de Beiuș, la Ghenetea, la Crestur, și mai la urmă, la Borod unde, pe altarele noilor bisericuțe se va naște iarăși Cristos în jertfa euharistică. În toate aceste locuri l-am căutat pe Domnul cu simplitatea păstorilor, cu ascultarea lui Iosif și cu iubirea Maicii Domnului, și l-am întâlnit în fiecare dintre dumneavoastră în bucuria împlinirii dorinței de a avea din nou o biserică.

Steaua Betleemului” ne ajută să-l găsim pe Domnul în chipul românilor care-și caută un rost în viață și o pâine mai bună prin lumea largă, tânjind după casă și lăcrămând la dorul de cei dragi; aceeași „stea” călăuzitoare ne face să înțelegem și să trăim drama familiilor destrămate și să-l vedem pe Isus înfrigurat în aceste suflete răvășite. „Steaua Magilor” ne face să plângem cu toate mamele care și-au avortat pruncii, și care l-au avortat pe Isus, cel ce trebuia să se nască în acești nevinovați, și tot „steaua Betleemului” ne face să-i întâlnim și să fim responsabili față de toți copiii abandonați prin maternități, orfelinate sau case familiale, pentru că și ei sunt ai Domnului.

Noi trăim în mijlocul acestor crunte realități, dar nu trebuie să fim disperați și dezorientați, ci să credem cu tărie în posibilitatea de schimbare pozitivă a societății prin credința, speranța și iubirea pe care o trăim și o transmitem lumii, prin tot ce suntem și prin tot ce facem. Dificultățile ne vor ajuta să fim mai uniți între noi, mai plini de fervoare și dragoste, în a ne încuraja reciproc și în a susține proiectele și speranțele pe care la avem cu Biserica noastră și cu Țara noastră.

Dragii mei,

Trăirea Evangheliei și participarea noastră la misterul Nașterii Domnului presupun o atitudine de umilință și convertire interioară, și ea este văzută de Sfântul Augustin ca un imperativ categoric: „trezește-te omule, căci pentru tine Dumnezeu s-a făcut om„. Dacă avem credința „vie și trează” putem să recunoaște în cel de lângă noi, în aproapele nostru, care poate să fie ortodox sau protestant, botezat sau nebotezat, practicant sau ateu, chipul inocent, al Pruncului din Betleem, ce caută un loc unde să se nască. Dacă avem credință și iubire „vie și trează” vom ști să ne apropiem de tot omul cu bunăvoință, cu dragoste și cu respect, deoarece pentru toți astăzi s-a născut Cristos.

Aș dori ca de Sărbătoarea Nașterii Domnului să pot intra în casa fiecăruia dintre dumneavoastră și să vă salut cu salutul Îngerilor: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire”! Pacea Domnului să fie cu voi! Să ne ajute Pruncul Sfânt ca în fiecare zi a vieții noastre să fie din nou Crăciun, în fiecare zi Domnul să se nască în viața noastră.

Bunul Dumnezeu să vă aducă în inimi și în suflete, în casele dumneavoastră pace, haruri și binecuvântări. Sărbători fericite!

+ Virgil Bercea
Episcop

Autor: PS Virgil Bercea
Copyright: BRU.ro
Publicarea în original: 14.12.2004
Publicarea pe acest sit: 14.12.2004
Etichete: ,

Lasă un răspuns