Pastorala de Crăciun a PS Virgil Bercea

„Iată, fecioara … va naște fiu,
și vor chema numele lui Emanuel,
care se tălmăcește: cu noi este Dumnezeu.” (Mt 1, 23)

Iubiți credincioși,

Pentru noi s-a născut „un fiu”, numele lui este Isus, iar el „va mântui poporul său de păcate” (cfr. Mt 1, 21). „Iată Magii de la răsărit au venit în Ierusalim”, să I se închine, fiind conduși de steaua care le-a iluminat drumul, au ajuns la Betleem, iar când au văzut pruncul „s-au închinat lui” și „i-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă” (cfr. Mt 2, 1-11).

Astăzi, pentru fiecare dintre noi este o zi minunată: s-a născut Domnul Cristos, ne-a răsărit „lumina cunoștinței și Soarele dreptății”, Cuvântul s-a făcut trup și Rege al universului și al timpului, „raiul ni s-a deschis, șarpele a fost omorât, abisul și bogăția – înțelepciunea și știința lui Dumnezeu” ni se dăruie (cfr. Troparele Nașterii). Unicul Fiu al Tatălui Ceresc vine printre noi pentru a ne mântui și pentru a ne îndumnezei, pentru a ne dobândi darul de fii ai Domnului în Fiul Său și pentru a ne dărui iubirea fără cuvinte a Tatălui. Astăzi, lumina lui Dumnezeu strălucește în peștera din Viflaim, iar glasul Domnului îl auzim prin Pruncul fără de cuvânt, „și cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi” (Io 1, 14).

A sărbători Crăciunul, Nașterea Domnului nostru Isus Cristos, înseamnă a avea timp să-L așteptăm pentru a putea să-L primim pe Cel care vine, înseamnă a ști să acceptăm noaptea vieții pentru a crede în „răsăritul cel de sus”.

Veniți dar credincioși să mergem la grota din Viflaim, veniți să-L așteptăm pe Domnul, să îl căutăm și să îl cunoaștem. El, pruncul Isus, este deja acolo, s-a născut, ne așteaptă pe fiecare dintre noi așa cum suntem: cu calitățile și defectele noastre, cu bucuriile și neînmplinirile noastre, cu bogăția și cu sărăcia noastră spirituală.

Dragii mei,

Venirea Domnului a fost de veacuri așteptată, toți profeții Vechiului Testament L-au prevestit, L-au așteptat și au plâns că nu L-au văzut. Când steaua apare la orizont, „ca o taină mare”, magii pornesc în căutarea Lui, a Domnului care vine și îl întâmpină ca pe un împărat – El este Domnul cerului și al pământului. Cunoașterea Domnului și acceptarea Împărăției lui Isus Cristos, care „nu este din lumea aceasta”, presupune un drum mai lung, un drum de 2000 de ani, pe care mergem noi astăzi.

Și noi L-am așteptat, și noi L-am căutat și L-am întâmpinat oferindu-i în dar inimile și sufletele noastre. Și noi încercăm să-L cunoaștem prin iubirea pe care i-o oferim, și noi purtăm numele Lui, creștini fiind. Iar El, Domnul, nu ne-a înșelat niciodată, El nu ne-a părăsit. El ni s-a dăruit și prin El avem un Tată. Spune Paul Claudel: „voi aveți un Tată în cer care nu face nici o deosebire între voi și Fiul Său”. Prin venirea Sa în lume Isus ne-a făcut să devenim fii ai Tatălui, „asemenea icoanei Fiului său, ca El să fie întâi născut între foarte mulți frați” (Rm 8,29) și ne-a dăruit speranța care nu moare.

„Veniți credincioși să mergem să vedem unde s-a născut Cristos, pentru că astăzi Fecioara îl aduce la lumină pe Cel Veșnic iară pământul îi dăruiește peșteră Celui de Necuprins”. (cfr. Laude). Veniți credincioși să trăim acest moment de istorie în care, Dumnezeu, în dragostea sa, acceptă să devină om pentru a ne redobândi mântuirea: „astfel dar, nu mai ești rob, ci fiu, iar de ești fiu ești și moștenitor – prin harul lui Dumnezeu” (Gal. 4, 7) spune Sfântul Pavel.

Iubiți credincioși,

Mare este această Sărbătoare a Crăciunului și multe bucurii ne aduce în familiile și în casele noastre. Veniți să trăim cu toții împreună bucuria credincioșilor din Carei III, din Băile Felix, din Haieu și din Suplacul de Barcău, care la acest Crăciun îl așteaptă pe „Domnul care vine” într-o biserică nouă. Și apoi este bine să ne aducem aminte de darul pe care Sfântul Părinte l-a făcut, în acest an, prin Biserica noastră României, retipărind la Vatican „Biblia de la Blaj care reprezintă un adevărat monument de credință și în același timp un monument literar al limbii române… Biserica Greco-Catolică, care poate să fie mândră de contribuția pe care a adus-o de-a lungul secolelor vieții poporului român, în continuare se va face utilă națiunii” (Ioan Paul al II-lea, discursul din 31 mai 2001). Aceste bucurii ale noastre, dar și îndemnuri ale Sfântului Părinte de a ne face utili națiunii române, sunt darurile pe care, cu umilință, le vom oferi, împreună cu Magii, Pruncului Isus.

Mare este bucuria Nașterii Domnului: să nu ne oprim doar la felicitările reciproce ci să ne împăcăm unii cu alții. Fiecare dintre noi este chemat să renască la o viață nouă împreună cu Pruncul Divin: să avem curajul să ne rugăm împreună, tineri și vârstnici; să nu-i uităm din rugăciunile și din colinzile noastre pe cei bolnavi și în suferință, pe cei săraci și nevoiași, pe cei care sunt fără biserici și celebrează Nașterea lui Isus prin case, școli sau cămine.

„Mare minune s-arată, în Viflaim astă dată”: veniți cu toții să mergem către Lumină, să ne deschidem inimile noastre bucuriei pe care ne-o aduce Emanuel – Dumnezeu cu noi. Din peștera întunecată a Viflaimului ne-a răsărit nouă astăzi Soarele dreptății și Lumina lumii.

Vă doresc tuturor un Crăciun sfânt, cu bucurii și haruri cerești. Vă doresc un An Nou fericit cu împliniri și binecuvântări de la Domnul.

+ Virgil Bercea
Episcop

Autor: PS Virgil Bercea
Copyright: BRU.ro
Publicarea în original: 18.12.2001
Publicarea pe acest sit: 20.12.2001
Etichete: ,

Lasă un răspuns