Pastorala de Crăciun a PS Petru Gherghel

Scrisoare pastorală la
sărbătoarea Nașterii Domnului 2013

„Și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi”

Mesaj către familii

Bucurați-vă în Domnul! Iarăși vă zic, bucurați-vă! Domnul este cu noi!

Odată cu încheierea anului dedicat credinței, în dieceza noastră s-a încheiat și perioada celor trei ani pe care i-am dedicat familiei; un timp de har, de reflecție, de evaluare, dar și de noi provocări.

Înscriși într-o dinamică progresivă, episcopii, preoții, frații și surorile consacrate, asociațiile, mișcările și congregațiile s-au alăturat familiilor, sprijinindu-le în trăirea vocației lor zilnice. S-au parcurs itinerarii de credință, s-au expus teme despre iubire și s-a dat speranță. Icoana Maicii Domnului de la Cacica, cu pruncul Isus în brațe, a fost în tot acest timp „mama” care a însoțit și încurajat familia în drumul ei de credință.

Bucurie, speranță și dar ceresc pentru lume

Mesajul nostru la Nașterea Domnului se îndreaptă din nou cu profund respect către toate familiile noastre. Ele au fost și rămân bucuria și speranța noastră și constituie pe drept cuvânt o binecuvântare pentru omenire. Fără familii și părinți lumea riscă să dispară, iar Biserica își pierde rolul ei de cale a mântuirii.

Născută în primele zile ale creației, familia își trage seva din binecuvântatul paradis al „începutului”, al perioadei de dinaintea căderii primilor oameni în păcat. Privind la omul pe care îl făcuse, Dumnezeu l-a văzut „singur”! „Și Domnul Dumnezeu a zis: «Nu este bine ca omul să fie singur. Îi voi face un ajutor pe potriva lui»” (Gen 2,18). Iar prin crearea femeii (cf. Gen 2,22), omul-bărbat intră în dinamica comuniunii, a ceea ce se va numi „prima familie” care avea ca fundament căsătoria naturală, stabilită astfel prin voința expresă a Creatorului: „Nu este bine ca omul să fie singur […]. De aceea, îl va lăsa bărbatul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor fi un singur trup” (Gen 2,18.24).

Familia, prima instituție voită de Dumnezeu încă de la „început”, întemeiată pe bucuria iubirii și a comuniunii dintre bărbat și femeie, are din partea Creatorului capacitatea de a transforma omenirea, de a fi „gaudium et spes”, bucurie și speranță. Atâta timp cât va fi pe pământ o singură familie, prin ea, Dumnezeu va continua să transmită lumii mesajul său de speranță.

În esență, familia este un dar, este darul lui Dumnezeu pentru lume. Când familia iese din logica „darului”, se lipsește de cel mai profund conținut, de Dumnezeu, întemeietorul ei. În afara lui Dumnezeu nu poate fi înțeleasă în mod deplin nici natura, în timp ce, în Dumnezeu și cu Dumnezeu, natura este înnobilată. În afara lui Dumnezeu rămâne doar instinctul, în timp ce în el și cu el primează harul, binele și adevărul, rațiunea și iubirea. Doar în Dumnezeu familia este percepută la adevărata ei valoare.

În măreția sa nesfârșită, Dumnezeu a considerat oportun ca primul dar făcut omenirii să fie familia, cei doi: soțul și soția, amândoi pentru omenire, omenirea pentru ei, unul pentru celălalt, unul în celălalt, cei doi, deschiși spre darul vieții. Dar sunt soții, copiii, relația dintre ei, bucuriile și încercările lor, credința, speranța și iubirea lor.

Darul familiei compensează invizibilitatea îngerilor, motivează crearea pământului și a tuturor viețuitoarelor din lume (cf. Gen 1,28-31), este garanție a continuități vieții și a administrării bunurilor creației.

Prin familie intră în lume darul vieții și odată cu el, omul, „chipul și asemănarea lui Dumnezeu” (cf. Gen 1,26), copilul de astăzi și omul matur de mâine, beneficiarul operei mântuirii înfăptuite de Isus Cristos, în același timp, cetățean al lumii, dar și pelerin spre patria cerească.

Copiii – speranța societății și a Bisericii

Consecința logică a întemeierii familiei, pe lângă comuniunea în iubire a celor doi soți, naturală și totodată supranaturală, este și viața, copilul, primăvara Bisericii și speranța de mâine a societății. Copiii nu sunt un accesoriu pentru familie, spunea fericitul Ioan Paul al II-lea, ci darul lui Dumnezeu, modalitatea cea mai adaptată prin care el răspunde la iubirea celor doi soți. Ei sunt liantul care îi unește pe soți, sunt condiția pentru care cei doi primesc titlul de „părinți”.

Ca și familia, și societatea se edifică prin copii. Ei sunt constructorii de mâine, inginerii, proiectanții și, de ce nu, agricultorii. În egală măsură, prin vocație sfântă, pot fi preoții de mâine, slujitorii lui Cristos și ai Bisericii, pot fi persoanele consacrate, mângâiere pentru bolnavi, ajutor pentru bătrâni, ca stindard al curăției, ascultării și sărăciei.

Fără familii, societatea se destramă, după cum, fără copii, familia este lipsită de partea ei esențială. Și societatea și Biserica au nevoie de familie, au nevoie de copii, contează pe ei, contează pe familie și „trăiesc” din ea.

Familia și Căsătoria – calea Bisericii

Familia presupune Căsătoria, sacramentul prin care două persoane libere, bărbat și femeie, se unesc pentru toată viața și primesc de la Dumnezeu harul de a-și îndeplini cu credință și până la moarte îndatoririle ce decurg din ea (Catehismul Romano-Catolic).

Sacramentul Căsătoriei este cel care pune familia pe „calea” Bisericii. Biserica este „canalul” prin care familia primește harul; ea îi botează copiii, transformându-i din simpli cetățeni ai acestei lumi în fii ai lui Dumnezeu; ea hrănește familia la masa trupului și sângelui lui Cristos; o iartă în sacramentul milostivirii; îi oferă plinătatea darurilor Duhului Sfânt; ea o „consacră” ca familie; o însoțește în momentele de suferință și la vârsta matură și tot ea o mângâie și o încurajează pe calea grea a crucii prin prezența slujitorilor sacri.

Prin familie Biserica răspândește vestea cea bună, precum și comorile de har încredințate ei prin mandat divin (cf. Mt 28,19-20). Prin ea ajunge și în acele locuri în care, din punct de vedere uman, este greu să ajungă; în închisoare, în diferitele centre de educare și reeducare, în mediile ostile lui Dumnezeu și Bisericii, la adevărații săraci, la toxico dependenți, dar și la toți cei care s-au îndepărtat de izvorul limpede al harului, care au ales să locuiască departe de casa Tatălui.

Biserica iubește și prețuiește familia, pe care o consideră prioritate a pastorației, încurajează sacramentul Căsătoriei, deoarece, doar el poartă spre familie harul lui Dumnezeu, iar de la familie poartă spre Dumnezeu „strigătul” ei de iubire. Atât bucuriile cât și sacrificiile familiei, în Biserică, capătă valoare mântuitoare, sunt orientate spre valorile perene ale împărăției cerești, iar aici pe pământ sunt transformate în adevărate „perle”. Doar împreună, familia și Biserica în care este Cristos, fiecare cu „oferta” de sine, vor putea să deschidă noi orizonturi și să depășească orice provocare.

Oferta căsătoriei și a vieții de familie pentru pacea și binecuvântarea lumii

Pacea din familie se răsfrânge și asupra lumii. Nu se poate pretinde pacea în lume fără a rezolva mai întâi pacea din familie. Când familia va trăi în armonie, în iubire, în respect reciproc, când va fi în totalitate deschisă spre viață, atunci lumea va „trăi” cu adevărat. În acest sens, atât Biserica, cât și societatea au nevoie de familii sănătoase, în care să primeze virtutea, pacea și buna înțelegere, au nevoie de familii în care Dumnezeu să aibă primul loc, unde rugăciunea și practicile de pietate să fie „respirația” de fiecare zi, unde iertarea, toleranța, îngăduința față de slăbiciunile celuilalt să fie parte a drumului de sfințenie reciprocă.

Crăciunul, consacrarea familiei

Isus Cristos, venind pe pământ, s-a născut și a trăit într-o familie, cu o mama în persoana preacuratei Fecioare Maria și cu un tată purtător de grijă în persoana lui Iosif cel curat și drept. Astfel el a consfințit și încurajat viața de familie fundamentând-o în sacramentul Căsătoriei. A ales calea iubirii curate și sfinte și a consfințit planul veșnicului Părinte care a ținut ca darurile sale, viața și iubirea divină, să continue pe pământ, până la marginile timpului și ale istoriei. Iar Maria, mama lui Isus, care a „slujit” în simplitate și în tăcere în familia sfântă de la Nazaret, a fost prima care a sărit în ajutorul familiei nou-întemeiate la nunta de la Cana Galileii.

Doar în Cristos și după modelul sfintei familii de la Nazaret, familia va fi ceea ce dorește Dumnezeu, ceea ce încurajează Biserica, dar și ceea ce trebuie societății; leagăn de iubire și de viață.

De aceea, Crăciunul este sărbătoarea prin excelență a familiei, a părinților și a copiilor și sărbătoarea fericirii adevărate și a speranței.

La capătul celor trei ani pe care i-am dedicat familiei, rămâne că cel mai strălucit argument al iubirii divine pentru omenire și leagănul fericit al vieții nu vor fi abandonate, ba mai mult, familia va continua să rămână una dintre prioritățile pastorației diecezane. În acest sens s-a instituit, începând cu acest an „Întâlnirea diecezană a familiilor”, care s-a desfășurat pentru prima dată la sfârșitul lunii august în catedrala din Iași. Ea va continua și în anii următori și va avea loc în diferite parohii ale diecezei.

Printre propunerile noi pe care le avem în vedere se numără: organizarea de cursuri prematrimoniale la Casa „Gaudium et Spes” de la Traian-Neamț; organizarea de întâlniri ale familiilor la nivel decanal; organizarea „Zilelor familiei” la nivel parohial – toate acestea susținute de către o echipă pregătită și profesional în acest sens.

Cine iubește și încurajează familia, încurajează viața, susține Biserica, este recunoscător darului vieții pe care la rândul său l-a primit în familie, vestește evanghelia și, dincolo de toate acestea, conștientizează că fără familii autentice nu putem avea o societatea autentică, o Biserică în continuă creștere și nici un viitor asigurat.

Sfântul Părinte papa Francisc, privind și cunoscând situația prin care familia trece în acest timp zbuciumat, a dispus o analiză amplă a realității acestei instituții divine în lumina noii evanghelizări și pregătirea unui sinod extraordinar ce urmează să se desfășoare în luna octombrie 2014. Analiza este îndreptată spre toți preoții și responsabilii cu pastorația familiei și constituie o angajare generală pentru cunoașterea și apărarea acestui dar ceresc și o mai mare implicare a familiei în noua evanghelizare.

O bucurie și o datorie comună

Sărbătorirea misterului Crăciunului reprezintă pentru toți creștinii și pentru familiile noastre momentul celei mai mari bucurii și a celei mai binecuvântate speranțe că Cel care a venit pe pământ într-o familie dintr-o fecioară și mamă și s-a făcut om va revărsa și astăzi adevărată lumină peste întreaga omenire ca să descopere și să redescopere că viitorul societății, al prosperității și al bucuriei adevărate depinde de rolul și misiunea familiei prin care oamenii ajung la Dumnezeu și Dumnezeu ajunge la ei, iar căsătoria creștină este calea Bisericii și a mântuirii veșnice.

Felicitând încă o dată toate familiile diecezei, le adresăm tuturor chemarea Bisericii, a fericitului Ioan Paul al II-lea și a noastră: Familii, fiți ceea ce sunteți și transmiteți tuturor bucuria și speranța evangheliei și a lui Cristos, ca împreună să cântăm: „Mărire în cer lui Dumnezeu și pe pământ pace oamenilor de bunăvoință”.

Sărbători fericite! Crăciun binecuvântat, în suflete și în case!

Autor: PS Petru Gherghel
Copyright: Ercis.ro
Publicarea în original: 17.12.2013
Publicarea pe acest sit: 17.12.2013
Etichete: ,

Lasă un răspuns