Pastorala de Crăciun a PS Petru Gherghel

Scrisoare pastorală la
sărbătoarea Nașterii Domnului 2011

Nașterea Domnului și taina familiei

Taina aceasta este mare

Iubiți frați și surori, dragi familii,

Sărbătoarea Nașterii Domnului este sărbătoarea manifestării iubirii divine, care s-a arătat omenirii prin venirea pe pământ a Cuvântului veșnic, Isus Cristos, cel ce s-a zămislit de la Duhul Sfânt, s-a născut din Fecioara Maria și s-a făcut om.

Așa mărturisim în crezul niceno-constantinopolitan și așa ne învață Biserica, păstrătoarea fidelă a credinței creștine, descoperită nouă de Fiul lui Dumnezeu și vestită de apostoli și de magisteriul Bisericii.

În fiecare an retrăim această bucurie ce reprezintă darul cel mai scump pe care ni l-a făcut Părintele ceresc, care „atât de mult a iubit lumea, încât l-a dat pe Fiul său unicul născut, pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (In 3,16).

Acest adevăr a însoțit omenirea în cele două milenii și continuă să o facă fără încetare și astăzi, acum, în anul 2011, reînnoind convingerea că pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, Fiul lui Dumnezeu s-a coborât din ceruri și a locuit între noi (cf. In 1,14).

Credem, așadar, și mărturisim că Isus Cristos, Fiul Tatălui, când a venit plinirea timpului, s-a născut din femeie, s-a născut sub lege, ca să-i răscumpere pe cei care erau sub lege, ca să dobândim înfierea (cf. Gal 4,5); credem că el a ales să se facă asemenea nouă întru toate afară de păcat, ca din plinătatea darurilor sale să luăm cu toții har peste har (cf. In 1,14.16).

Credem că s-a făcut trup pentru a ne face să cunoaștem și să ne bucurăm de dragostea lui Dumnezeu, care l-a trimis pe Fiul său, unicul născut, în lume, ca noi să avem viață prin el (cf. 1In 4,9).

Credem că a venit pe pământ pentru a ne mântui, împăcându-ne cu Tatăl, căci Tatăl ne-a iubit și ne-a trimis pe Fiul său, ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre (cf. 1In 4,10).

Dar, mai ales, credem, așa cum ne învață Catehismul Bisericii Catolice, că el s-a făcut trup, s-a născut pe pământ pentru a ne face părtași ai firii dumnezeiești, pentru a ne umple de viața sa dumnezeiască, pentru a ne face să fim asemenea lui, fiii preaiubiți ai Tatălui ceresc.

Acesta este motivul pentru care Cuvântul s-a făcut om și Fiul lui Dumnezeu, Fiu al Omului, pentru ca omul, intrând în comuniune cu El și primind astfel înfierea divină, să devină fiu al lui Dumnezeu, ne asigură sfântul Irineu, unul dintre marii învățători ai Bisericii (Haer 3,191).

Înțelegem, așadar, de ce sărbătoarea Crăciunului este sărbătoarea bucuriei, a iubirii și a vieții; este sărbătoarea optimismului și a speranței. Dumnezeu e cu noi și, dacă el este cu noi, ce ne poate lipsi și cine poate fi împotriva noastră (cf. Rom 8,31)?

Dragi frați și surori, dragi familii,

Când sărbătorim Crăciunul retrăim și o altă realitate. Crăciunul înseamnă naștere, nașterea Domnului. Crăciunul ne vorbește despre viață, despre iubire. Crăciunul ne cheamă să ne întoarcem în familii, lângă părinți, lângă mama și tata.

Când vorbim de un copil trebuie să-i vedem pe părinți, trebuie să o vedem mai ales pe mama.

Ne bucurăm să ne apropiem de Isus, pruncul divin, să-l adorăm și să-l proclamăm ca Dumnezeul nostru, dar să nu uităm că acest lucru nu era posibil dacă nu exista o mamă și un climat de familie, dacă Dumnezeu Tatăl nu pregătea pentru Fiul său unicul născut o mamă, o inimă iubitoare, un sălaș curat și sfânt, imagine a cerului.

Dragi familii,

Biserica noastră locală se află într-un program pastoral, care ne invită pe toți să ne întoarcem în familie, să cunoaștem mai bine această instituție divină, această taină, căreia Creatorul a toate i-a încredințat o așa de mare și nobilă misiune: viața, copiii, viitorul omenirii și al societății.

Nu ar fi astăzi viață pe pământ, nu ar fi viitor pentru omenire, dacă nu ar fi existat acest nucleu al vieții, acest leagăn și sanctuar al iubirii, această icoană a iubirii trinitare. Lumea, așadar, e legată de familie de părinți, de mame bune și fidele. Ce frumos sublinia fericitul Ioan Paul al II-lea acest adevăr fundamental al vieții creștine în anul 1994, când spunea:

„Familia își are originea din aceeași iubire cu care Creatorul îmbrățișează lumea creată, așa cum este deja exprimat «la început», în Cartea Genezei (Gen 1,1). În Evanghelie, Isus ne oferă o supremă confirmare a acestui lucru: «Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut» (In 3,16). Fiul unicul născut, consubstanțial cu Tatăl, «Dumnezeu din Dumnezeu și lumină din lumină», a intrat în istoria oamenilor prin intermediul familiei: «Prin Întrupare, Fiul lui Dumnezeu s-a unit, într-un fel, cu orice om. A muncit cu mâini de om, […] a iubit cu inimă de om. Născându-se din Fecioara Maria, el s-a făcut cu adevărat unul dintre noi, în toate asemenea nouă în afară de păcat». Așadar, dacă Cristos «îl dezvăluie pe deplin omului pe om», face asta începând de la familia în care a ales să se nască și să crească. Se știe că Răscumpărătorul a petrecut mare parte din viața sa în casa ascunsă din Nazaret, «supus» (Lc 2,51) ca «Fiu al Omului» Mariei, mama sa, și lui Iosif, tâmplarul. Această «ascultare» filială a sa nu este deja prima exprimare a acelei ascultări față de Tatăl «până la moarte» (Fil 2,8), prin care a răscumpărat lumea?

Misterul divin al Întrupării Cuvântului este deci în strâns raport cu familia umană. Nu numai cu una, aceea din Nazaret, ci într-un fel cu orice familie, asemănător cu ceea ce afirmă Conciliul Vatican II despre Fiul lui Dumnezeu care în Întrupare «s-a unit într-un anumit mod cu orice om». Urmându-l pe Cristos «venit» în lume «pentru a sluji» (Mt 20,28), Biserica estimează slujirea adusă familiei una dintre îndatoririle sale esențiale. În acest sens, atât omul cât și familia constituie «calea Bisericii»” (Scrisoarea papei Ioan Paul al II-lea către familii, nr. 2).

Familia din Nazaret, unde a binevoit să coboare Fiul lui Dumnezeu, alegând sânul Maicii Preacurate, prin opera Duhului Sfânt, reprezintă imaginea binecuvântată a planului lui Dumnezeu în favoarea omului, a vieții și a întregii omeniri.

Hotărârea Părintelui ceresc de a-l trimite pe Fiul său în lume printr-o fecioară, prin Maria, reprezintă confirmarea definitivă a instituției divine de la început, în puterea căreia stă viitorul întregii omeniri, constituind astfel o capodoperă a creațiunii și o arcă de salvare a vieții.

Când celebrăm Nașterea Domnului și descoperim misterul familiei din Nazaret, alegerea Mariei în care s-a întrupat Fiul lui Dumnezeu prin lucrarea specială a Duhului Sfânt și grija celui ales să fie tată purtător de grijă, sfântul Iosif, răspuns la planul inefabil al Părintelui ceresc, întâlnim cea mai elocventă imagine a înțelepciunii divine, pe care a încredințat-o omenirii, ca o permanență a iubirii divine și a revărsării vieții pe pământ, familia constituită și consacrată prin sfânta Căsătorie.

În familia din Nazaret a coborât viața, în ea a sălășluit Fiul lui Dumnezeu, în ea găsim icoana fiecărei familii deschisă pentru viață, copii, armonie, comuniune și credință. În ea întâlnim adevărata icoană a fericirii și ea are menirea de a fi un exemplu de fidelitate față de marea misiune a iubirii și vieții.

Dragi frați și surori, dragi familii,

Cu ocazia anului pastoral 1984, fericitul Ioan Paul al II-lea transmitea întregii Biserici și, mai ales, familiilor din întreaga lume o scrisoare apel, de care am amintit mai sus, chemând pe părinți și copii să iubească vocația și demnitatea cu care i-a onorat Dumnezeu, de a fi colaboratorii săi pentru viața lumii și să poarte în lume bucuria iubirii și lumina învățăturii sale.

Cu aleasă prețuire vreau să redau câteva gânduri și îndemnuri din apelul final al acestui document pontifical, care se potrivesc așa de bine în programul nostru pastoral pe care-l continuăm în noul an liturgic, început cu prima duminică din Advent. Sunt cuvintele și chemarea unui mare sfânt și păstor. Ele vor să ne însuflețească și mai mult în cunoașterea și iubirea familiei și a sacramentului Căsătoriei. Sunt cuvinte pe care vreau să ni le însușim în continuarea programului nostru pastoral dedicat familiei și Căsătoriei creștine:

„Așadar, aceasta este invitația: o invitație adresată în special vouă, preaiubiți soți și soții, tați și mame, fii și fiice. Este o invitație adresată tuturor Bisericilor particulare ca să rămână unite în învățătura adevărului apostolic; adresată fraților întru episcopat, preoților, familiilor călugărești și persoanelor consacrate (…); adresată fiecărui bărbat și femeie de bunăvoință.

Cristos, care este același «ieri, astăzi și întotdeauna» (Evr 13,8), să fie cu noi în timp ce ne plecăm genunchii înaintea Tatălui de la care provin orice paternitate și maternitate și orice familie umană (cf. Ef 3,14-15) și, cu aceleași cuvinte din rugăciunea către Tatăl pe care el însuși ne-a învățat-o, să ofere încă o dată mărturia iubirii cu care el ne-a «iubit până la sfârșit» (In 13,1)!

Vorbesc cu puterea adevărului său omului din timpul nostru ca să înțeleagă ce bunuri mari sunt Căsătoria, familia și viața; ce mare pericol constituie nerespectarea acestor realități și lipsa de considerare față de valorile supreme care stau la baza familiei și a demnității ființei umane (…).

Preaiubiți frați și surori, acestea să fie angajarea familiilor creștine și râvna misionară a Bisericii de-a lungul acestui an bogat de haruri divine singulare. Sfânta Familie, icoană și model al oricărei familii umane, să ajute pe fiecare să meargă în spiritul de la Nazaret; să ajute orice nucleu familial să aprofundeze propria misiune civilă și eclezială prin ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, rugăciune și împărtășirea fraternă de viață. Maria, mama iubirii frumoase, și Iosif, păzitorul Răscumpărătorului, să ne însoțească pe toți cu ocrotirea lor neîncetată!” (Scrisoarea papei Ioan Paul al II-lea către familii, nr. 23).

La această chemare sfântă adaug și rugăciunea noastră: fie ca icoana Maicii Domnului de la Cacica, pelerină prin parohiile noastre, să redescopere în părinți și copii iubirea față de cel care a întemeiat familia, de cel care a consacrat-o și de Spiritul Sfânt care o sfințește mereu.

Dragi frați și surori,

Mă bucur să închei acest cuvânt părintesc invitându-vă ca, sărbătorind Nașterea Domnului, să fiți fericiți în propriile familii, să trăiți zile de bucurie și de pace și să descoperiți în cele trei persoane sfinte ale familiei din Nazaret imaginea corespunzătoare și exemplul împlinirii chemării primite.

Să formați împreună cu celelalte familii ale diecezei noastre marea familie a Bisericii care sărbătorește bucuria și viața, ca dar al lui Dumnezeu și ca izvor de adevărată fericire.

Împreună cu Preasfințitul nostru Aurel, cu toți preoții din episcopie și din seminar, vă dorim tuturor Crăciun fericit și multă pace în familii.

Cu bucurie și binecuvântare,

Petru Gherghel,
episcop de Iași

Autor: PS Petru Gherghel
Copyright: Ercis.ro
Publicarea în original: 12.12.2011
Publicarea pe acest sit: 20.12.2011
Etichete: , ,

Lasă un răspuns