Pastorala de Crăciun a PS Petru Gherghel

Scrisoare pastorală la
sărbătoarea Nașterii Domnului 2010

Mărire ție, Isuse,
care ai venit pe pământ într-o familie!

Sfințiile voastre,
Dragi frați și surori,
Iubite familii,

Începutul noului an bisericesc ne-a introdus în misterul vieții lui Cristos, promis de către Tatăl și trimis pe pământ ca să aducă oamenilor mântuirea.

Retrăind istoria așteptării lui Mesia, prin celebrarea celor patru duminici din perioada Adventului, am înălțat rugăciuni și cântări speciale, exprimând astfel dorul după venirea celui promis și speranța că el este aproape. Această rugăciune am înălțat-o împreună cu profeții Vechiului Testament, care ne-au invitat la o pregătire specială în fața celui ce vine, precum și cu ultimul profet Ioan Botezătorul, înainte mergătorul lui Isus, care a insistat să pregătim calea Domnului, pentru că este aproape.

Ne-am însușit credința și pregătirea Mariei, cea privilegiată să-l primească pe Mesia în sânul ei, și am admirat disponibilitatea lui Iosif, cel drept care l-a primit în casa sa.

Am ajuns pe acest drum, urmând cele patru săptămâni ale Adventului, la „împlinirea timpului”, când Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ ca să se facă Fiul Omului și, fiind solidar cu noi, să ne răscumpere și să ne mântuiască prin moartea și învierea sa.

Am ajuns să retrăim misterul Nașterii Fiului lui Dumnezeu din sânul unei mame curate și sfinte, precum și în casa unui bărbat, drept și fidel, Iosif din seminția lui David.

E Crăciunul. E nașterea Domnului.

Ceea ce au promis profeții, ceea ce lumea a așteptat, s-a realizat. „Iată fecioara va zămisli și va naște un fiu care se va chema Emanuel, adică Dumnezeu cu noi” (Is 7,13-14).

Familia lui Isus

Când s-a împlinit timpul, Maria și Iosif l-au primit pe Isus în casa lor.

Evanghelistul Matei, atunci când prezintă nașterea lui Isus, făcând referință la acest celebru text din Isaia, amintit mai sus, ne provoacă să nu-l obosim pe Dumnezeu cu temerile și îndoielile noastre, chiar cu necredința noastră (cf. Is. 7,14).

Este Domnul care îi arată regelui Ahaz un semn, iar acest semn este o fecioară. Din ea se va naște Emanuel. El alege drumul, calea și modalitatea; semnul lui Dumnezeu este un semn simplu, nu complicat, o soluție știută doar de el.

Evanghelia, așadar, prezintă în mod real, magistral, această simplitate, pe care o alege Domnul, chiar dacă Maria și Iosif, precum și oamenii de mai târziu și-au pus și își pun probleme, au greutăți să accepte calea aleasă de el.

Nu a fost ușor nici pentru mama Maria și nici pentru tatăl purtător de grijă, Iosif, să accepte acest drum al venirii lui Mesia, peste toate previziunile oamenilor. Ei acceptă pentru că sunt credincioși, pentru că sunt umili și disponibili la voința lui Dumnezeu.

Isus, pruncul, alege prin urmare o familie, se naște dintr-o fecioară, Maria, prin opera Duhului Sfânt, și trăiește într-o casă, sub ascultare față de un tată purtător de grijă, ca orice copil și fiu, făcându-se întru totul asemenea oamenilor, în afară de păcat (cf. Ev 4,15).

Când celebrăm bucuria Nașterii Domnului sau Crăciunul, gândul nostru se îndreaptă spre copilul Isus, care nu poate fi separat de acest cadru natural, care îl așază într-o familie și trebuie să ne oprim în aceiași măsură și spre cei doi părinți, spre Maria, mama, care l-a primit în sânul ei prin lucrarea Duhului Sfânt, și spre tatăl purtător de grijă, sfântul Iosif.

Ieslea din Betleem nu se află doar într-o simplă peșteră, ci este casa „pâinii” care îl adăpostește pe prunc, și este încălzită și ocrotită de iubirea unei mame și a unui tată plin de grijă pentru toată familia.

Acesta e drumul vieții lui Isus pe pământ: o familie, și spre această familie ne cheamă Creatorul și dătătorul de viață. În mâinile oamenilor a încredințat Dumnezeu viața și tot lor l-a încredințat pe Fiul său. În grija părinților îi încredințează pe fiii oamenilor, când le spune: „Creșteți și vă înmulțiți și stăpâniți pământul” (Gen 1,28).

Familia și Căsătoria în viața Bisericii locale

Odată cu prima duminică din Advent am hotărât să începem un nou an pastoral în dieceza noastră și am stabilit ca familia să fie obiectul și subiectul tuturor inițiativelor spirituale, liturgice și pastorale, din partea tuturor preoților și responsabililor pastorali, astfel încât poporul nostru creștin să beneficieze de o învățătură sănătoasă despre acest dar făcut omenirii de Părintele veșnic.

În anul 1981, marele papă, venerabilul Ioan Paul al II-lea, a scris o exortație apostolică cu numele deFamiliaris consortio și a reluat în ea toate dezbaterile și analizele din Sinodul episcopilor din anul 1980 cu privire la această comoară făcută de Dumnezeu omenirii, oferind Bisericii o adevărată „carta familiei”.

Între altele, el spunea: „Biserica, luminată de darul credinței care o face să cunoască întreg adevărul despre bunul prețios al Căsătoriei și al familiei, precum și înțelesul lor adânc, simte încă o dată datoria grabnică de a vesti tuturor evanghelia, adică „vestea cea bună”, dar mai ales acelora care sunt chemați și se pregătesc pentru Căsătorie, cât și tuturor soților și părinților întregii omeniri.

Într-un moment istoric în care familia este supusă unor forțe care încearcă s-o distrugă și s-o deformeze, Biserica – conștientă de faptul că binele societății este intim legat de binele familiei – simte că datoria ei arzătoare și urgentă este de a vesti tuturor planul lui Dumnezeu despre Căsătorie și familie, asigurându-i deplina vitalitate și promovarea umană și creștină, contribuind în felul acesta la reînnoirea societății și a poporului lui Dumnezeu” (FC nr. 3).

Sfințiile voastre, iubiți credincioși, dragi familii,

Aflându-ne în atmosfera minunată a Crăciunului, gândul și ochii noștri se îndreaptă spre cea mai sfântă familie de pe pământ: familia formată din Maria, Iosif și pruncul Isus.

În timp ce îl preamărim pe Dumnezeu pentru acest dar și pentru acest gest de condescendență față de omenire și familie, vrem să ne îndreptăm, prin noul an pastoral, spre familie și spre Căsătoria creștină, ca să descoperim în ea planul său. Prin crearea omului, bărbat și femeie, a voit să ne facă să înțelegem că omul este imaginea lui Dumnezeu – iubire, că în Căsătorie descoperim adevărata imagine a comuniunii dintre Dumnezeu și oameni. Familia, pe care însuși Isus, Fiul lui Dumnezeu, a sfințit-o și a ridicat-o la rang de sacrament, este imaginea Bisericii, mireasa fără pată pe care o iubește, cum mirele își iubește mireasa, că fiii sunt darul cel mai prețios în Căsătorie, că familia este model de comuniune între oameni și că ea este calea omului spre Dumnezeu.

În planul lui Dumnezeu, Creatorul și Mântuitorul, familia descoperă nu numai identitatea sa, ceea ce este, dar și misiunea sa, adică ceea ce poate și trebuie să facă.

Orice familie descoperă și află în ea însăși, strigătul neîncetat care definește demnitatea și responsabilitatea ei: „Familie, devino ceea ce ești!” (cf. FC nr. 11-17).

Privind, în aceste zile, la Maria, la Iosif și la Isus, ne rugăm ca toate familiile noastre, adunându-se în casele lor în jurul ieslei din Betleem, să-și redescopere măreția și menirea după planul lui Dumnezeu.

Cu aceste dorințe, le transmitem tuturor preoților și operatorilor pastorali bucurie de Crăciun, fericire în familiile parohiale, iar credincioșilor și familiilor, urarea să se bucure de marea lor vocație și grija lor să fie ceea ce trebuie să fie.

Împreună cu episcopul nostru auxiliar și cu toți ceilalți colaboratori ai noștri din episcopie și seminar, vă dorim din inimă:

Sărbători fericite,

Crăciun binecuvântat!

Petru Gherghel,
episcop de Iași

Autor: PS Petru Gherghel
Copyright: Ercis.ro
Publicarea în original: 21.12.2010
Publicarea pe acest sit: 24.12.2010
Etichete: , ,

Lasă un răspuns